Arhive zilnice: februarie 9, 2014

Protestele – calea salvarii


Nu este foarte greu să participi la proteste publice. Sau este?

Am participat la câteva proteste în Piața Universității: 14 ianuarie 2012, 08, 15, 22, 29 septembrie 2013, 06, 20 octombrie 2013, 08 februarie 2014.

Nu sunt membru de partid, nu am afiliere politică și refuz cu obstinație toate invitațiile de înscriere în mișcări politice. Nu sunt asociat vreunei organizații sau asociații civice sau politice. Nu primesc bani sau alte beneficii materiale sau imateriale pentru a participa la acțiuni de protest. Nu sunt un „branconier” politic. Sunt „decât” un profesor care își asumă condiția. Mă interesează, ce-i drept, „succesurile” la scară mare.

În 08 septembrie 2013, am primit un fluier albastru de la un alt protestatar. În 20 octombrie 2013, am dăruit altui protestatar câteva lumânări, pentru a le aprinde la troița de la Universitate. În 08 februarie 2014, am fost invitat să beau un ceai fierbinte. Deși mi-am cumpărat o vuvuzelă, nu am folosit-o niciodată. Am folosit însă pet-uri umplute cu banuți sau pietricele. Nici nu știți ce zgomotoase sunt. Fiecare participare m-a costat echivalentul de benzina necesar pentru a parcurge distanța dintre Plevna și București (~170 de km dus-întors, ~80 de lei fiecare deplasare).
La toate protestele am participat motivat exclusiv intrinsec, iar acest articol prezintă doar perspectiva mea asupra a ceea ce se întâmplă în piață.

Premise

Pot spune că există multe motive pentru care am fost prezent în piață

empatia cu o minoritate socială care se dorește auzită, care are nevoie de vizibilitate, pentru că susține valori sociale dezirabile: transparență administrativă, bună guvernanță, libertăți necenzurate (de asociere politică, de exprimare în spațiul public, de protest), onestitatea politicilor publice, dialog social real etc.
– nu sunt un om politic, dar sunt un om al cetății, mă preocupă problemele publice, sunt interesat ca administrarea statului să se realizeze în condiții optime, am atitudini publice și îmi doresc ca, prin critică socială, prestația politicienilor să se îmbunătățească, iar statul să fie util propriilor lui contribuabili;
am nevoie să îmi îndrept încrederea spre semenii mei, nu sunt adeptul mesajului „toți suntem la fel”, „nu trebuie să ai încredere în nimeni”, mai curând cred că acest mesaj reprezintă o formă de manipulare concepută pentru a inhiba atașamentul și cristalizarea unor mișcări sociale care să atenteze la establishment-ul politic (ESTABLISHMÉNT – Instituție sau grup de persoane care își apără privilegiile și interesele);
sunt adeptul moderat al raț
ionalismului critic, nu sunt dogmatic, cred în rolul criticii sociale realizate prin mijloace eficiente (protestul de stradă reprezintă un mijloc eficient pentru că oferă vizibilitate, oferă o alternativă, implică un stres social real; bârfa, autovictimizarea, sporovăiala, dialogul cu televizorul nu reprezintă metode eficiente prin care se poate realiza o critică socială eficientă, deoarece nu depășesc limitele individului, comunismul a supraviețuit 50 de ani, prin crime și abuzuri, pentru că soluțiile salvatoare au fost individuale, compromisul, duplicitatea, ziua comuniști – noaptea ascultătorii posturilor inamice, în față comuniști – în spate creștini etc.); 

Continuă lectura