Arhivele lunare: martie 2014

Olimpiada inechitatii socio-umane


 Anual, Ministerul Educației Naționale organizează Olimpiada de științe socio-umane.

În cadrul filierei teoretice, sfera științelor socio-umane cuprinde:

Logica, argumentare și comunicare – se studiază doar în clasa a IX-a, 1h/s la clase cu profil real, 2h/s la clasele de profil umanist, specializarea filologie, 3h/s la clasele de profil umanist, specializarea științe sociale

Psihologie – se studiază doar în clasa a X-a, 1h/s la clase cu profil real, 2h/s la clasele de profil umanist, specializarea filologie, 3h/s la clasele de profil umanist, specializarea științe sociale

Sociologie – se studiază doar în clasa a XI-a, 1h/s  clasele de profil umanist, specializarea filologie, 2h/s la clasele de profil umanist, specializarea științe sociale

Economie – se studiază doar în clasa a XI-a, 1h/s la clase cu profil real, profil umanist, specializarea filologie, 3h/s la clasele de profil umanist, specializarea științe sociale

Filosofie – se studiază doar în clasa a XII-a, 1h/s la clase cu profil real, 2h/s la clasele de profil umanist, specializarea filologie, 3h/s la clasele de profil umanist, specializarea științe sociale

Științe sociale – se studiază doar în clasa a XII-a, 1h/s la clase cu profil umanist, specializarea științe sociale

Citez din REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ŞI DESFĂŞURARE A OLIMPIADEI DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE (sursa: aici)

„Olimpiada de ştiinţe socio-umane reprezintă un concurs de excelenţă care se adresează elevilor cu aptitudini, înclinaţii şi interese deosebite în domeniul ştiinţelor socio-umane. Disciplinele de concurs sunt: educaţie civică (ciclul primar), cultură civică (ciclul gimnazial), logică, argumentare și comunicare, psihologie, sociologie, economie, filosofie (ciclul liceal).

La olimpiada de ştiinţe socio-umane (ciclul liceal), la toate etapele, elevii participă individual, indiferent de anul de studiu în care se află şi de forma de învăţământ pe care o urmează (zi, seral, frecvenţă redusă).”

Timp de doi ani, la începutul carierei mele profesorale, am stimulat elevii să participe la acestă olimpiadă. În doi ani consecutivi, participând cu doi elevi din doua licee diferite, am avut bucuria ca aceștia să obțină premiul al doilea la etapa județeană, fără a beneficia însă de pregătire suplimentară celei de la orele de curs. Vălul ignoranței mă determina să cred că oportunitățile sunt egale, iar eventualele inegalități se vor justifica doar spre beneficiul celor mai puțin avantajați.

Ulterior, am conștientizat propria naivitate și caracterul profund viciat al acestui concurs de excelență. 

Olimpiada de științe socio-umane este olimpiada inechității socio-umane

Argumentele care mi-au determinat această concluzie:

Continuă lectura

„Cineva trebuie sa le-o spuna”


Am vizitat sute de școli și zeci de inspectorate școlare. Pretutindeni, sponsorizările sunt prezentate cu titlu de laudă. Într-un sistem care se plânge periodic de subfinanțare, fiecare ban investit din surse extrabugetare induce o mare satisfacție.

Prin intermediul companiei Makita, un liceu din Brănești a fost pus pe harta lumii (http://goo.gl/PZN2VD).
În Timișoara, Colegiul Tehnic I.C. Brătianu se bucură de parteneriatul companiei ContiTech (http://goo.gl/BppKY4).
În Cluj, Liceul de Informatică Tiberiu Popoviciu colaboreaza cu Cluj IT Cluster (http://goo.gl/aMHiJY)
Liceul Tehnologic Cogealac câștigă din relația cu Grupul CEZ România (http://goo.gl/sC5a6J).
În Râmnicu Vâlcea și Cernavodă, liceele energetice au susținerea S.C. Hidroelectrica S.A. și S.N. Nuclearelectrica S.A.

Exemplele pot continua.

Situația se poate regăsi în toate unitățile școlare cu manageri dăruiți și neobosiți.

Ce am descoperit, vizitând multe școli binecuvântate cu atenția agenților economici, este recunoștința, prețuirea și evidențierea caracterului nobil al gesturilor de a sponsoriza școlile, deschiderea directorilor spre stimularea acestor relații parteneriale, promovarea intereselor școlilor și, implicit, onorarea companiilor private. Un articol care popularizează aceste activități este uneori o formă de recunoștință, o menționare în cadrul unui eveniment festiv, o diplomă sau un cuvânt bun spus la un eveniment sunt, de asemenea, forme de întoarcere a bucuriei generozității. Se știe că școala nu poate înapoia învestițiile în aceeași formă în care sunt făcute, ci în forme superioare, fie printr-o forță de muncă mai calificată, mai adaptată cerințelor agenților economici, fie în potențarea unei percepții sociale pozitive asupra activităților agenților economici, fie prin creșterea calității factorului uman din cadrul comunității în cadrul căreia agenții economici își desfășoară activitatea.

În Călărași, Compania Tenaris finanțează cursuri de leadership pentru elevii de liceu. S-a ajuns deja la a VIII-a serie de cursanți, an de an numărul beneficiarilor mărindu-se. Anul acesta vor beneficia de aceste cursuri 160 de elevi călărășeni. De asemenea, în fiecare an se organizează o tabără de leadership, finanțată și aceasta, în cea mai mare parte, de compania Tenaris. Elevii beneficiari provin din Colegiul National „Barbu Stirbei”, Colegiul Economic, Liceul „Danubius” si Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”. Fiecare ediție anuală se lansează printr-un eveniment public, la acesta participând reprezentanții administrației publice locale, jurnaliști, elevi și profesori implicați, dar mai ales reprezentanți ai companiei Tenaris. În ultimii 4 ani, de când sunt implicat într-o formă sau alta în acest parteneriat, am descoperit ca directorii Colegiului National „Barbu Stirbei”, Colegiului Economic si Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” nu au participat la niciun eveniment de lansare a programului „Liderii Mileniului Trei”. In ultimii 2 ani, nu a mai participat nici directorul liceului „Danubius”. De asemenea, am descoperit anul acesta lipsa oricărui reprezentant al inspectoratului școlar. În schimb, primarul municipiului Călărași (fie ca s-a numit Nicolae Dragu, fie Daniel Ștefan Drăgulin) a fost prezent întotdeauna.  De asemenea, au participat la evenimentele de lansare reprezentanți ai prefecturii sau ai consiliului județean. Toată admirația pentru acești oameni.

Resimt întotdeauna gustul amar al lipsei de recunoștință. Programul educațional „Liderii Mileniului Trei” este exclusivist, atât prin substanță, prin nivelul calitativ, dar și prin preț, fără o finanțare externă, probabil nici 1% dintre absolvenții călărășeni nu și l-ar fi permis. Generozitatea Companiei Tenaris este remarcabilă, însă răspunsul public nu simt că o recompensează cu adevărat. Nu știu ce misiune au directorii liceelor călărășene, nu știu ce misiune are inspectoratul școlar, însă știu destul de bine că elevii vor câștiga sau vor pierde inclusiv din maniera acestor decidenți și reprezentanți educaționali, de a gestiona și cultiva forme de recunoștință, de prețuire, pentru cei care pun interesul elevilor, al educației pe primul loc, uneori chiar în detrimentul profitului. Nu vorbesc despre obligația legala, ce le revine directorilor, de a reprezenta unitățile școlare, în definitiv aceste evenimente implicând școlile nu doar prin prisma elevilor și profesorilor, dar și ca entități publice, instituționale, ci vorbesc despre lipsa acestora dintr-un proces al transferului de generozitate, lipsa acestora ca agenți ai bunei cuviințe, ai recunoașterii unui gest la justa valoare și întoarcerii, fie șî printr-o simplă prezența simbolica, a unui „MULȚUMESC” deplin justificat. 

Dacă noi, oamenii școlii, nu știm să răspundem, cel puțin prin gesturi simbolice, nobleței agenților economici care finanțează programe educaționale, de ce ne-am aștepta ca aceste gesturi să prolifereze?

Titlul articolului reflectă gândul unui om dezamăgit.  Unui om din afara școlii.

Invataturi inactuale, dar pentru domni de conjunctura


Că la domni mulți soli de în multe părți vin, și cu multe feliuri de sol. Iar voi să nu cinstiți numai pre cei ce vă vor aduce vești bune, ci să cinstiți și pre cei ce vă vor aduce vești réle, că așa să cade. Și să fie toți cinstiți de voi într-un chip și dăruiți. Că cu acea puținea cinste ce le veți face, iar ei mult vor lăuda numele vostru și-l vor înălța. Că domnul carele are minte nu-i trebuiește într-această lume altă avuție, făr’ numai numele cel bun. Căci că deaca va avea nume bun, deacii și avuție încă va face; iar domnul cela ce iaste scumpu și caută tot spre avuție și nu dă pentru scumpétea lui nimănui nimic, acela însuși își piiarde numele cel bun. Deacii, deaca-și piiarde numele cel bun, dar avuțiia de ce folos va să-i fie? Pentru-acéia eu te învăț pre tine, fătul mieu, și pre dumneavoastră alți frați și domni, pre toți, să faceți așa cum zic eu, că mie-mi pare să fie mai bun numele cel bun decât avuțiia cea multă. Că de veți fi îndurători și darnici în viața voastră, și după moarte încă vă să va pomeni numele de bine și nu să va uita niciodată. Că omului din toată avuțiia lui cea multă ce are, nimic nu i să va cunoaște, făr’ numai numele cel bun și bunătățile ce va fi făcut pre această lume.” sursa

În urmă cu 500 de ani, la 32 de ani, Neagoe Basarab începea scrierea celebrelor „învățături” dedicate fiului său, Teodosie. O capodoperă a literaturii române, un adevărat îndreptar spiritual, moral și politic. O replică a onestității, a bunei credințe, a îndreptățirii, a rațiunii morale, în fața unei alte opere contemporane, foarte populară și care omagia cinismul și lipsa scrupulelor în desfășurarea activității politice și militare („Principele”, de Nicolo Machiavelli). 

„Învățăturile” reprezentau o operă atât de valoroasă încât însuși Ivan cel Groaznic, primul țar al Rusiei, s-a folosit de ea, plagiind-o, pentru a putea obține titlul de Bazileu din partea Patriarhiei Constantinopolului. Plagiatul săvârșit de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan la Constantinopol, a fost descoperit 4 secole mai târziu, meritele revenind unui alt român, Ion Dumitriu-Snagov.

„Domnul cu apucături împărătești”, cum îl numea Nicolae Iorga, sfântul, a cărui pomenire o săvârșesc creștinii ortodocși pe 26 septembrie, ctitorul, Mănăstirea Curtea de Argeş fiindu-i deopotrivă inspirație, dar și leagăn pentru somnul trupesc cel de pe urmă, înțeleptul – stoicul, dar nu în ultimul rând voievodul, conducătorul oștilor prieteniei și păcii, reprezintă o sursă inepuizabilă de lecții, chiar și după ce secolele i-au pecetluit mormântul. 

Supranumit și „Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof” (B. P. Hasdeu) sau „unul dintre cei mai culţi domni ai noştri din vechime” (Ioan Bogdan), Neagoe Basarab reprezintă un model al conducătorului cult, înțelept, moral, credincios, diplomat, pentru care viața reprezintă doar o oportunitate de a îmbogăți mediul în care trăiește. Este remarcat de cărturari ca un prieten al păgânilor, un binefăcător al mănăstirilor, un om generos care cultivă relațiile de prietenie cu vecinii, „asemănându-se Domnului ceresc, care străluceşte soarele său şi ploaia şi pe cei buni şi pe cei răi, cum arată Sfânta Evanghelie” (Gavril Protul).

Continuă lectura

Inceputul proiectului „Comori ascunse” – Editia I – Mircea Manolescu


Pe domnul Mircea Manolescu, creatorul, l-am întâlnit prima dată în Școala Vlad Țepeș. Se prezenta elevilor, profesorilor, vizitatorilor, prin intermediul unei expoziții personale. Câteva dintre lucrările domniei sale erau așezate pe mese, în inima școlii, precum esența unui sistem ars-centric. În jurul lor, curiozități, surprinderi, răbdări, indiferențe și coliziuni. Directorul școlii, prof. Bucur Simina, descoperise deja comoara care stătea ascunsă în sat de aproape 2 decenii. Am privit, admirat, făcut câteva fotografii și am plecat. 

După 4 ani, primesc o invitație din partea lui Stefăniță Purcea și a Centrului școlar și Cultural de Jurnalism, de a prezenta/realiza o emisiune dedicată oamenilor care și-au închinat viața creației artistice, culturale, dar care nu sunt foarte vizibili în plan social. Primul gând mi-a zburat la domnul Mircea Manolescu. Al doilea gând mi-a sugerat numele emisiunii – Comori ascunse. Urma să punem în lumina reflectoarelor oameni, dar și opere, momente de viață, dar și sensuri, taine, profunzimi. Creația reprezintă de multe ori un cosmos născut din haos, din opoziții, din evadări sau iubiri. În spatele ei, nu de puține ori, se ascunde un spirit mult prea generos și prolific, răvășit de sentimentul penuriei, al sărăciei de sens al primelor doua lumi popperiene. Pentru a ajunge pe tărâmul de dincolo, locul în care animalele bipede devin oameni, iar trupurile însuflețite se consacră în roluri demiurgice, pentru a putea înțelege sensul creației, inevitabil trebuie să descoperi și să interacționezi cu creatorul. 

Domnul Mircea Manolescu, la cei 77 de ani ai domniei sale, este încă un om cu un spirit foarte tânâr, deosebit de ludic, chiar neverosimil de ancorat în realitate. L-am descoperit ușor, cu ajutorul Silvianei Moroianu, secretara școlii din comună, consăteana domniei sale.

M-am bucurat să constat că deține încă aproape toate piesele colecției de artă. 25 de machete realizate din metal și fixate în lemn, grele, rezistente, personificând practic inerția tradițională a satului românesc. Pentru că, da, machetele reprezintă satul românesc tradițional, un sat al detaliilor (carul cu boi, hora din fața hanului, țăranca la fântână, tăietorii la joagăr, ciobanul care cântă oițelor, morarul cu sacul în spate, țăranul care-și repară căruța etc.) dar și al scenelor ample, al străzilor, al vecinătăților, al spațiului comun și al vetrei. O muncă de câteva decenii, constând în vizitarea satelor din Moldova, Oltenia, Muntenia, realizarea de schițe, topirea și modelarea fierului, pictarea machetelor, s-a materializat într-o colecție etnografică rarisimă, şi, paradoxal, pe cât de impresionantă, pe atât de puțin cunoscută,

Actul creației, după cum mărturisește domnul Manolescu, a reprezentat o pasiune, „o distracție”, același spirit ludic, care-l determina în copilărie să dea formă castraveților sau dovlecilor, mai târziu l-a ajutat să-și edifice o lume nouă, o lume în care cumnatul său, care fusese părăsit de nevastă și căzuse în patima alcoolului, stă metalic și rece cu capul sudat de masa hanului, indiferent la toată veselia și gălăgia din jur. O lume în care, după cum spune, ciobanul este tatăl lui Becali, în care morarul își apleacă necontenit spatele, sub greutatea sacilor, iar peștele din barcă este furat. 

Continuă lectura