Arhive zilnice: martie 16, 2014

Invataturi inactuale, dar pentru domni de conjunctura


Că la domni mulți soli de în multe părți vin, și cu multe feliuri de sol. Iar voi să nu cinstiți numai pre cei ce vă vor aduce vești bune, ci să cinstiți și pre cei ce vă vor aduce vești réle, că așa să cade. Și să fie toți cinstiți de voi într-un chip și dăruiți. Că cu acea puținea cinste ce le veți face, iar ei mult vor lăuda numele vostru și-l vor înălța. Că domnul carele are minte nu-i trebuiește într-această lume altă avuție, făr’ numai numele cel bun. Căci că deaca va avea nume bun, deacii și avuție încă va face; iar domnul cela ce iaste scumpu și caută tot spre avuție și nu dă pentru scumpétea lui nimănui nimic, acela însuși își piiarde numele cel bun. Deacii, deaca-și piiarde numele cel bun, dar avuțiia de ce folos va să-i fie? Pentru-acéia eu te învăț pre tine, fătul mieu, și pre dumneavoastră alți frați și domni, pre toți, să faceți așa cum zic eu, că mie-mi pare să fie mai bun numele cel bun decât avuțiia cea multă. Că de veți fi îndurători și darnici în viața voastră, și după moarte încă vă să va pomeni numele de bine și nu să va uita niciodată. Că omului din toată avuțiia lui cea multă ce are, nimic nu i să va cunoaște, făr’ numai numele cel bun și bunătățile ce va fi făcut pre această lume.” sursa

În urmă cu 500 de ani, la 32 de ani, Neagoe Basarab începea scrierea celebrelor „învățături” dedicate fiului său, Teodosie. O capodoperă a literaturii române, un adevărat îndreptar spiritual, moral și politic. O replică a onestității, a bunei credințe, a îndreptățirii, a rațiunii morale, în fața unei alte opere contemporane, foarte populară și care omagia cinismul și lipsa scrupulelor în desfășurarea activității politice și militare („Principele”, de Nicolo Machiavelli). 

„Învățăturile” reprezentau o operă atât de valoroasă încât însuși Ivan cel Groaznic, primul țar al Rusiei, s-a folosit de ea, plagiind-o, pentru a putea obține titlul de Bazileu din partea Patriarhiei Constantinopolului. Plagiatul săvârșit de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan la Constantinopol, a fost descoperit 4 secole mai târziu, meritele revenind unui alt român, Ion Dumitriu-Snagov.

„Domnul cu apucături împărătești”, cum îl numea Nicolae Iorga, sfântul, a cărui pomenire o săvârșesc creștinii ortodocși pe 26 septembrie, ctitorul, Mănăstirea Curtea de Argeş fiindu-i deopotrivă inspirație, dar și leagăn pentru somnul trupesc cel de pe urmă, înțeleptul – stoicul, dar nu în ultimul rând voievodul, conducătorul oștilor prieteniei și păcii, reprezintă o sursă inepuizabilă de lecții, chiar și după ce secolele i-au pecetluit mormântul. 

Supranumit și „Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof” (B. P. Hasdeu) sau „unul dintre cei mai culţi domni ai noştri din vechime” (Ioan Bogdan), Neagoe Basarab reprezintă un model al conducătorului cult, înțelept, moral, credincios, diplomat, pentru care viața reprezintă doar o oportunitate de a îmbogăți mediul în care trăiește. Este remarcat de cărturari ca un prieten al păgânilor, un binefăcător al mănăstirilor, un om generos care cultivă relațiile de prietenie cu vecinii, „asemănându-se Domnului ceresc, care străluceşte soarele său şi ploaia şi pe cei buni şi pe cei răi, cum arată Sfânta Evanghelie” (Gavril Protul).

Continuă lectura