Arhivele lunare: decembrie 2014

Traseistul stă cu președintele la masă sau Romania, țara traseismului bine făcut


Termenul traseit nu există în dictionarul explicativ al limbii române. Varianta feminină este menționată în dicționarul de argou:

Traseistă, traseiste s. f. (pub.) prostituată care își acostează clienții pe șoseaua de centură. 

Termenul traseit a fost inventat de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, așa susține, în 2000. 

„Când am inventat cuvântul traseist, în vara anului 2000, scriam despre cazul unui politician care schimbase trei partide într-un timp record, cerând de fiecare dată o maşină mai scumpă şi o funcţie pe măsură. Fireşte, m-am inspirat din femininul traseistă, femelă care iese la drumul mare pentru a presta sex în serie pe bani. Sau, pentru corectitudine politică, un mascul care face acelaşi lucru. În ambele situaţii e vorba de sentimente esenţiale pentru fiinţa umană, dragostea şi opţiunea politică, pe care traseismul le batjocoreşte până la desfiinţare.”

În Enciclopedia Libera-Wikipedia, există doua articole care se referă la traseismul politic

Traseismul politic (în engleză party switching) este un fenomen politic care constă în schimbarea de către un politician a partidului politic care l-a propulsat într-o funcție. Din punct de vedere științific, nu a fost cercetat în amănunțime. Printre explicațiile găsite fenomenului este existența unui sistem de partide slab instituționalizat.

Traseismul are mai mai multe implicații, normative, teoretice și substanțiale. Fenomenul este răspândit în multe state, chiar în cele mai stabile sisteme de partide. 

Traseismul politic în România (în engleză party switching) este un fenomen des întâlnit. Traseismul politic este definit conform criteriilor Coaliției pentru un Parlament Curat drept schimbarea de către un politician a mai mult de două partide.

Pe plaiurile mioritice, traseismul reprezintă efectul pe care-l determină o mulțime de cauze care au legătură cu aspecte ale vieții publice și politice din România:

  • Traseismul decurge dintr-o perspectivă ultra-pragmatică, egocentristă, asupra politicii, tentațiile accesului necenzurat le instrumentele puterii fiind foarte puternice pentru persoane cu labilități profesionale sau caracteriale, care nu pot obține sau menține succesul în afara funcțiilor politice sau care presupun înregimentare politică. Pentru că alternanța succes-eșec este inevitabilă în politică, refuzul pierderii avantajelor și privilegiilor conduce inevitabil la tentația traseismului, schimbarea taberelor reprezentând singura șansă de menținere în funcții, de acces la resurse și de validare în societate. Da, societatea încă nu taxează traseismul. Nici turnătoria nu a taxat-o corespunzător în regimul comunist. Însă asta nu i-a făcut pe turnători foarte simpatici la momentul iluminării. În mod sigur, nici traseiștii nu vor fi iubiți prea mult timp. 
  • Traseismul reprezintă efectul asocierii de oamenii, nu de valori, în politică. Da, politicienii români sunt afiliați unor rețele de interese mai curând personale și de grup, nu axiologice, din cauza aceasta, uneori, prin traseism se conservă fidelități umane, beneficii personale sau de clan, ignorându-se cu totul aspecte de ordin ideologic, valoric, care, teoretic, ar trebui să stea la baza demersurile asociative de ordin politic. 
  • Traseismul reprezintă soluția la o problemă care vizează succesul personal, realizarea în nume propriu, reușita individuală. Dacă întru în politică pentru a-mi atinge interesele limitate, voi face orice pentru asta, opoziția nefiind o soluție. Dacă sunt reprezentantul unor interese publice, al unei comunități, nu voi folosi o soluție individuală, particulară, care-mi poate aduce avantaje exclusiv mie, voi face opoziție pentru că acolo se află cei care m-au susținut, cei care au încredere în mine și care mă deleagă să le reprezint interesele. Traseismul este întotdeauna individual, alegătorii nu pot și nu vor fi niciodată traseiști, ei iau deciziile înaintea votului, nu după. Într-adevăr, în România există o instabilitate a opțiunilor politice, fapt care se vede cel mai bine după alegeri, câstigătorul având un număr mai mare de simpatizanți după câștigarea alegerilor, decât înainte de ziua votului. Din nefericire, nu este posibilă schimbarea votului după anunțarea rezultatelor. Din fericire, votul este secret, în felul acesta ipocrizia neputând fi dovedită.
  • Traseismul este cultivat, încurajat, răsplătit de clasa politică. Rareori s-au putut vedea politici conservente de limitare sau sancționare a traseismului. Apartenența la club se recunoaște în numărul mic de virtuți, disponibilitatea pentru înșelăciune, pragmatism lipsit de exigențe morale, fidelitate în fața aranjamentului/angajamentului care garantează succesul de moment.
  • Traseismul reprezintă efectul imposturii și conduitei infracționale. Șantajul nu se exercită din exterior, cu necesitate, el este asumat, reprezintă o autocondiționare care determină alierea cu cel puternic, cel capabil să protejeze, cel care nu poate primejdui. Cu cât politicienii sunt mai vulnerabili, cu atât vor fi mai dependenți de accesul la putere și resurse, iar traseismul va reprezenta soluția la îndemână.
  • Traseismul este efectul unei atitudini disprețuitoare la adresa celor din jur. În politica românească, nici nu este foarte greu să-ți proiectezi o asemenea fantezie a succesului autentic, câtă vreme succesul, indiferent cât de bine plătit și fals ar fi, aduce automat osanale, obediențe, servituți. Câștigătorul este adulat, este căutat, este invitat, este celebrat, este iubit, este fotografiat, este filmat, are tot timpul alaiuri de interesați și servitori în jur. În mod firesc, când va pierde puterea, potențialul traseist se va considera cel mai prețios, calificat și important om din viața cetății. Va oferi oricât, va sacrifica orice, se va vinde pe el și-și va sacrifica foștii prieteni (traseistul nu are niciodată prieteni) doar să-și poată păstra privilegiile. Și cei care-i seamănă, care se tem de aceeași calamitate, salvându-l pe el se vor salva pe sine. Din această cauză avem o atât de redusă rată de împrospătare a politicienilor și decidenților în instituțiile publice.

Continuă lectura

USL trăiește, prima zi din griul domnului K.W. Iohannis


Președintele Klaus Werner Iohannis a numit astăzi, în prima zi de mandat, primii 5 consilieri în cadrul Administrației Prezidențiale.

Primul decret semnat de președintele Iohannis vizează numirea în funcția de consilier prezidențial a domnului Sorin-Dan Mihalache. Se pare că domnul Sorin-Dan Mihalache va fi și șeful cancelariei prezidențiale.

Domnul Sorin-Dan Mihalache este un traseist notoriu

http://stirileprotv.ro/stiri/politic/cine-este-dan-mihalache-seful-cancelariei-prezidentiale-a-lui-klaus-iohannis.html

http://adevarul.ro/news/politica/dan-mihalache-seful-cancelariei-iohannis-fost-om-casa-psd-1_5475f661a0eb96501e1b9059/index.html

http://www.contributors.ro/editorial/dan-mihalache-nu-are-ce-cauta-langa-johannis/

http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/dan-mihalache–secretar-general-adjunct-al-pnl–%E2%80%9Etrebuie-operate-corectii-in-privinta-functionarii-dna-si-ani–265025#top_articol

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/liberalul-dan-mihalache-face-presiuni-pentru-un-butic-in-casa-poporului-103109 

http://www.antena3.ro/politica/ponta-l-a-demis-pe-mihalache-din-functia-de-secretar-general-al-guvernului-din-cauza-unor-191821.html  

http://www.kmkz.ro/investigatii-2/ancheta/echipa-de-guvernare-a-lui-ponta-isi-tine-averile-la-secret/

http://sorinamatei.blogspot.ro/2012/07/consilierul-lui-crin-antonescu-ia-mai.html

http://www.obiectiv.info/nu-trecutul-politic-este-problema-lui-mihalache-ci-calcatul-in-picioare-al-parteneriatului-cu-sua_61289.html

http://politeia.org.ro/editoriale/politrucul-bine-infiletat-dan-mihalache-bravo-iohannis/33347/

http://izvoarecodrene.blogspot.ro/2014/11/dan-mihalache-este-toxic-diaspora-nu-da.html

http://www.revista22.ro/intelectualii-ii-scriu-presedintelui-klaus-johannis-50871.html

Al cincilea decret semnat de președintele Iohannis vizează numirea în funcția de consilier prezidențial a domnului Adrian-George Scutaru.

Domnul Adrian-George Scutaru a susținut desființarea DNA-ului și SRI-ului, pentru a-și proteja colegii infractori.

http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/george-scutaru-viitor-consilier-al-lui-iohannis-cerea-in-2007-desfiintarea-dna-si-sri-1335778 

Tot astăzi, președintele a făcut prima decorare.

Pe site-ul administratiei prezidentiale, comunicatul de presă sună astfel:

„Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, a semnat luni, 22 decembrie a.c., decretul de decorare a domnului Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.

Astfel, în semn de deosebită apreciere pentru înalta sa ţinută morală, pentru demnitatea şi curajul cu care a militat, de-a lungul timpului, pentru libertate şi democraţie, remarcându-se ca unul dintre cei mai importanţi luptători împotriva regimului comunist, pentru eforturile pe care le face, în numele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, pentru a păstra vie memoria victimelor comunismului, domnul președinte Klaus Werner Iohannis a conferit Ordinul Naţional „Steaua României” – în grad de Cavaler domnului Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.

Decorarea a fost făcută la propunerea președintelui României, domnul Klaus Werner Iohannis.”

Președintele a participat la ceremonia de depunere de coroane în memoria victimelor Revoluţiei.

 

Președintele s-a întâlnit cu premierul Victor Ponta.

Președintele care unește și-a început mandatul.

La Garage – Antreprenoriat cultural și alternativă muzicală în Călărași


Miercuri, 17 decembrie 2014, am avut posibilitatea de a afla mai multe detalii despre o inițiativă originală pe piața muzicală călărășeană: La Garage

 

Andrei Iordache, omul pe umerii căruia se construiește proiectul La Garage, a fost prezent în Liceul Danubius și a vorbit elevilor despre lecții, provocări, idealuri, reușite, temeri și frustrări, dar și despre antreprenoriat în zona muzicală.

În cele 35 de minute ale filmului de mai jos este cuprinsă o adevărată lecție de educație muzicală, psihologie, antreprenoriat, filosofie, sociologie,  economie, o lecție predată de un tânăr care a decis să-și urmeze visul, care acționează pentru a transforma obstacolele în resurse de creștere, pentru care drumul este cel puțin la fel de important ca ținta. 

 

Vezi colecția filmelor înregistrate în urma evenimentului Battle of the Bands III. Autor: Ștefan Stan

https://drive.google.com/folderview?id=0B6A9pyUmT8odV3k3enFXVVZFN28&usp=drive_web

Susține și tu proiectul La Garage, fie comandând tricouri, stickere și postere, fie participând la evenimentele organizate și donând. 

Continuă lectura

CIVITAS – un parteneriat care merită multiplicat la nivel național


Cine umblă mult prin școlile publice nu este străin de modul superficial în care este percepută, de regulă, relația școală-comunitate. Tema este expediată rapid, de cele mai multe ori invocându-se lipsa de entuziasm, dacă nu de prezență, a reprezentanților administrației publice locale în consiliile de administrație ale școlilor. Într-un mod oarecum similar este privită și relația școală-părinți. Există o mulțime de stereotipuri despre lipsa de interes a părinților, despre indisponibilitatea lor, despre pasivitate etc. Nu se discută aproape niciodată despre practicile relativ frecvente în care profesorii părinți îndeplinesc rolurile de reprezentare a părinților în consiliul de administrație, nu se discută nici despre caracterul intempestiv al ședințele consiliului de administrație, care împiedică participarea membrilor care provin din afara instituției. Există școli în care prezența reprezentanților administrației locale și a părinților în deciziile școlii reprezintă amenințări la adresa status quo-ului. Excepțiile sunt rare.

Voi vorbi despre o excepție fericită, despre o alternativă în înțelegerea parteneriatului școală – comunitate.

La nivelul municipiului București, în urma inițiativei Primarului General al Capitalei, a luat naștere, în 2009, Centrul de Proiecte și Programe Educaţionale şi Sportive pentru Copii şi Tineret al Primăriei Municipiului Bucureşti (Proedus PMB), o instituţie de interes public înfiinţată prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Directorul CPPESCT-PMB este domnul Florin Diaconescu.

Proedus PMB inițiază proiecte în domeniul educației, urmărind foarte precis interesele copiilor și tinerilor din București. Informațiile publicate aici confirmă că Proedus PMB are un portofoliu bogat de proiecte și activități, numărul beneficiarilor depășind ordinul sutelor de mii. Activitățile desfășurate sunt foarte diverse, de la tabere gratuite, cursuri de inițiere și formare în managementul proiectelor, leadership, dans sportiv, actorie, web-design, modeling, artă fotografică, patinaj, înot, managementul afacerilor, până la stagii aplicative și pregătire în jurnalism, baluri, concursuri școlare etc.

Anul 2014 a adus un nou proiect marca Proedus PMB, proiectul CIVITAS (vezi Protocolul de Constituire, Organizare și Functionare a Comitetului CIVITAS, Hotărâre privind constituirea Parteneriatului CIvic pentru Educație la nivelul municipiului București), care își propune, pentru început, deschiderea comunității educatorilor către proiecte interșcolare nonformale, în beneficiul tinerilor din București. Acest proiect însumează mai multe componente îmbinate organic: componenta de formare a profesorilor și obținerea de către aceștia a competențelor specifice managementului activităților extracurriculare și nonformale, componenta de stimulare a proiectelor interșcolare și componenta financiară, care asigură resursele pentru ca proiectele să aibă finalitate și un impact cât mai semnificativ în comunitate. 

Din postura privilegiată în care mă aflu, de membru în echipa de formatori, voi prezenta câteva detalii despre programul de formare „Managementul activităților extracurriculare și nonformale”.

Obiectivele programului de formare vizează managementul proiectelor și programelor extracurriculare și nonformale, proiectarea, organizarea, conducerea și evaluarea activităților de învățare în contexte extracurriculare și nonformale, analiza nevoilor tinerilor și elevilor în vederea fundamentării programelor extracurriculare și nonformale, utilizarea adecvată a cadrului educației nonformale, a metodelor și activităților specifice, evaluarea rezultatelor învățării dobândite prin programele extracurriculare și nonformale, inclusiv de voluntariat.

Exista câteva concepte care strălucesc în modul de lucru al echipei Proedus PMB:

responsabilitate și asumare: este proiectul nostru, ni-l asumăm și facem totul cât mai bine posibil, cu multă competență, bazându-ne pe expertiză dovedită și recunoscută, prețuind maximal fiecare beneficiar direct (profesorii), dar mai ales fiecare beneficiar indirect (copiii, tinerii, comunitatea);

plus valoare, pe orice cale: fiecare profesor care inițiază, organizează și finalizează un proiect de educație nonformală aduce o contribuție suplimentară, atât de necesară, la creșterea calității resursei umane din comunitate; 

autenticitate personală și onestitate profesională: nu mimăm conduite dezirabile, nu spunem una și facem alta, respectăm termenii contractului pe care îl avem cu noi înșine, să reprezentăm cea mai bună ofertă și să nu ne devalorizăm acceptând compromisuri compromițătoare;

– încredere că modelul corect este dezirabil și util în mai mare măsură decât cel consacrat: chiar dacă s-a edificat o întreagă tradiție/piață a cursurilor făcute pe hârtie, a formărilor care nu au nicio finalitate, a oportunităților de a încasa beneficii din complicitatea formator-formabil (unul vrea să scape repede, celălalt vrea să se vadă cu hârtia, cu creditele etc.), echipa Proedus PMB și Oana Moșoiu, coordonatoarea programului de formare, și-au dorit să furnizeze o alternativă de calitate superioară (banii investiți de contribuabilul bucureștean o impun, sunt bani munciți; elevii merită lecții consistente, de la profesori verticali și plini cu sevă – sens, efervescență, valoare și … creativitate);

Activitățile programului au permis o mai bună conștientizare a importanței activităților extracurriculare și nonformale, în completarea ofertei de educație formală, au facilitat o repoziționare în relație cu nevoile elevilor și o regândire a rolului profesorului în comunitate, izolării și resemnării opunându-li-se conduite precum implicarea, asumarea riscurilor, crearea/susținerea rețelelor sociale formate din actori sociali cu interese convergente (părinți, agenți economici, ong-uri, instituții etc.), au permis descoperirea importanței competențelor soft, ignorate în general în cadrul curriculumului național, au conștientizat soluțiile unor tensiuni legate de lipsa recunoașterii sociale a importanței educației, absenteismul elevilor și lipsa de atractivitate a școlii, orientarea pe proces și nu pe produsele procesului.

 

La finalul celei de-a doua serii de formare, Oana Moșoiu scrie:

Astazi s-a încheiat cursul Managementul activităților extracurriculare și nonformale, seria 2, organizat de Proedus – Cppesctb prin programul CIVITAS. Împreună cu echipa de formatori și cea a organizatorilor – Florin Diaconescu, biroul Proedus mic, dar cu inima mare și Cosmin Chirita – cred că am arătat că se poate desfășura un curs acreditat, ”cu credite”, pe bune, serios, profesionist, dedicat profesorilor și dezvoltării lor autentice. Așa cum vorbeam astăzi la ”debriefing de formatori” cu Laura AgapinAdrian Ierulescu,Dumitrel TomaSimion ElenaProiecte Scolare și Cosmin Chirita, ceea ce considerăm că aduce acest curs este mai ales schimbarea de discurs, scoaterea din cutie și recalibrarea personală ca și profesor în raport cu sinele, cu elevii, cu sistemul, cu ceilalți actori din educație. Echipa noastră promovează un discurs al celor ce vor mai mult, pot mai mult, așteaptă mai mult și fac mai mult și mai bine. Oameni care devin mai autonomi și mai deschiși unii față de ceilalți, care se trezesc ca după un somn lung și greu, descoperindu-se pe ei și pe cei din jur. Cred că se naște o comunitate de profesori, comunitatea CIVITAS, oameni pentru comunitate! Felicitări echipei și participanților, continuăm în 2015 cu încă 3 serii și alte 2 apeluri pentru noi și noi serii de profesori care vor face altfel de educație!”

Aici se găsesc informații detaliate despre programul de stimulare a parteneriatelor școlare.

Aici se află informații detaliate despre programul de formare Managementul activitatilor extracurriculare si nonformale.

Imagini rezultate în urma desfășurării programului de formare cu grupa D – seria I (07-23 noiembrie 2014), al cărei formator am fost.
Modulul I | Modulul II | Modulul III | Evaluare finală

Aflat deja la maturitate, în anul 5 de funcționare, cu succese mari în spate și cu perspective generoase de viitor, PROEDUS PMB reprezintă un exemplu demn de multiplicat la nivel național,  un  model de schimbare a paradigmei în relația școală-comunitate. 

CIVITAS – Program de formare continua a cadrelor didactice from CPPESCTB on Vimeo.

 

 

Continuă lectura

Amintiri comuniste din prezent


 http://www.youtube-nocookie.com/embed/Ld9ZNgxrDb0?list=UUb9uGXFHzbOGuSvZ3hh_nFg

Nu, nu a durat mai mult de câteva secunde între vizionarea filmului lui Tedy Necula și gândul scrierii acestui articol.

Socialismul s-a manifestat în România precum bacteriile probiotice în intestinele unui corp. Nu sunt parte din corpul uman, dar par a fi și chiar ai putea spune că existența lor este determinată de existența corpului uman. Prin contrast, socialismul nu a fost un cancer, în niciun caz nu a reprezentat o anomalie sau o aberanță socială și ideologică. Socialismul reprezintă ceva atât de diferit, dar indispensabil, tocmai pentru că oamenii nu sunt chiar tot timpul doar oameni. Societatea este mai mult decât relațiile cauzale care o determină, este mai mult decât suma indivizilor și ea are sens dincolo de sensul diferențelor naturale care-i caracterizează pe membrii ei. Dacă liberalismul este natural, este organic, este firesc, socialismul este necesar, este indispensabil, este uman, este un produs cultural, precum creațiile lui M.C. Escher sau ale lui Leandro Erlich.

Nu știu dacă ceea ce surprinde Tedy în film este încă element de antiteză, în procesul dialectic al devenirii, sau poate fi indiciul unei început fragil de sinteză, cert este că tema comunismului nu se mai reduce doar la forme, iar filmul lui Tedy, deși focalizează bine formele, le evită cu atât de multă precizie. Da, în sinteză, percepția comunismului nu ar trebui să se mai reducă doar la forme, iar tinerii născuți după așa zisa Revoluție, cu siguranță că nu se simt atât de confortabil în a discrimina între forme și elemente de fond în perceperea comunismului.

Priviți imaginile de mai jos. 
Prima a fost folosită în campania electorală din 2014

În ea veți găsi aceleași elemente simbolice care erau folosite și în urmă cu aproape o jumătate de secol.
Imagine cu o tapiserie dedicată lui Nicolae Ceaușescu (1978).

Liderul suprem este înconjurat de motive populare, Coloana fără sfârșit îi pune în evidență aparenta verticalitate, masele „vesele” dansează frenetic la picioarele liderului etc.

 

Comunismul este mai mult decât suma amintirilor celor care l-au trăit, decât suma lecțiilor învățate la Socialismul științific, disciplină obligatorie pentru profesorii de la sate și orașe și pentru toți oamenii muncii, oameni de bine în Republica Socialistă România, decât suma labilităților caracteriale cultivate și recompensate, prin mijlocirea cărora a supraviețuit, este mai mult decât suma minciunilor manipulatorii prin care-și justifica sensul, comunismul este o năzuință, este o proiecție utopică, un produs eminamente cultural, un drog aparent ieftin, dar care are costuri uriașe, pe care și-l permit doar cei care nu prea au ce pierde și care, chiar de-ar pierde ceva, nu ar ști ce au pierdut.

Ceea ce doare atunci când vezi filmul, este superficialitatea, lipsa ancorelor în esența aparentului bine, în esența comunismului românesc, lipsa informațiilor despre mecanismele terorii, lipsa informațiilor despre ritualurile lipsite de sens prin care te validai ca membru al societății sau al partidului, lipsa informațiilor despre absurdul unei vieți trăite fără drepturi negative, lipsa informațiilor despre cenzură, autocenzură și frică, lipsa informațiilor despre decimarea elitelor și înlocuirea liderilor cu semidocți, lipsa informațiilor despre obediența cultivată prin toate sistemele sociale. Este foarte dificil să descoperi toate aceste orori dacă ești formatat intelectual prin instrumente neocomuniste: școală ineficientă, mass-media controlată și finanțată politic, teme tabu în manuale și în limbajul public al fiilor și „fiilor” fostei nomenclaturi.

Dacă m-aș fi născut după Revoluție, nu aș fi putut recunoaște comunismul în atât de multe obiceiuri contemporane. Nu aș fi putut recunoaște comunismul în obiceiul purtării politicienilor de paie prin fața elevilor, precum sfintele moaște prin față stahanoviștilor în ale credinței. Nu aș fi putut recunoaște comunismul în liniștea socială ce domnește pe plaiurile mioritice, indiferent de gravitatea temelor publice. Nici în obiceiurile infracționale ale jupânilor. Nu aș fi putut recunoaște comunismul nici în evaluările de formă, nici în salariile aproape egale, indiferent de performanță, nici în spăgi, nici în furtul generalizat al celor fără frică. Nu aș fi putut recunoaște comunismul nici în cârdășia administratori-sindicate. Nici în lucrul făcut de mântuială. Nici în lipsa de asumare a propriului destin, în neglijență, în lipsa din comunitate, în superficialitatea care transmite mesajul „eu nu sunt important, eu nu sunt sistemul, deci, pentru ce să mă agit?” Nu l-aș fi putut recunoaște nici în eternul plagiat, cel care ne învață că nu suntem mai buni decât profesorii noștri, iar ei ne controlează curajul, cunoscându-ne vulnerabilitățile. Nu aș fi putut recunoaște comunismul nici în sărăcia cvasi-generalizată, nici în iluzia „raportărilor statistice”, nici în prostia cultivată sistematic, nu l-aș fi putut recunoaște nici în lipsa spiritului de proprietate, în lipsa cuvântului și a încrederii, cu atât mai puțin în efervescențe gregare, eminamente politice. Nu l-aș fi putut recunoaște nici în Catedrala Mântuirii Neamului, o jertfă în speranța unei mântuiri viitoare, nu colective, ci colectiviste.

Comunismul, dacă nu-l recunoști în primul rând în tine, în modul în care trăiești și în mizeriile printre care trăiești, va părea că nu există. Privește cu atenție cadavrul comunismului din România și vei descoperi că este plin de viață, este raiul permanent al bacteriilor de putrefacție