Arhivele lunare: iulie 2015

Clasificarea profesorilor facebook


Clasificarea „de vară” a profesorilor cu prezență pe Facebook
1. Stripperii – Cei care fac un cult din propria specializare, divinizându-și disciplinele predate și trăind public exclusiv prin și pentru ele. Sunt profesorii care distribuie articole, hărți, filme, infografice etc. cu tematică strict legată de propria specializare. 
2. Cameleonii – Cei care rezonează la orice subiect de actualitate și au ceva de spus pe orice temă. Nu poți intui niciodată ce specializare au, însă îi recunoști după didacticismul lor.
3. Cârtițele – Cei care nu publică aproape nimic sau publică doar banalități, nu interacționează public aproape niciodată, dar sunt prezenți online foarte mult timp, explorând și cercetând dedesubturi.
4. Maniacii – Cei care își dedică întreaga prezență online unei singure cauze. 
4.a. Ortodocșii (specie a maniacilor) – Cei care văd în prezența online o bună oportunitate de mărturisire publică a credinței. Ei distribuie iconițe, rugăciuni, apeluri la acțiune creștină, înfierări homofobe, articole și filme cu învățături de credință. Lumea, pentru ei, este o scenă de război, iar ei sunt cei mai buni ostași și slujitori ai credinței. 
4.b. Reformatorii (specie a maniacilor) – Cei care au o agendă reformatoare, care folosesc toate resursele online pentru a-și consolida argumentele în favoarea schimbării sociale. Sunt activiști consecvenți, chiar eficienți de multe ori.
5. Narcisiștii – Cei îndrăgostiți de propria imagine. Fie că sunt excursioniști, petrecăreți, simpozion-iști, populari, etc. au un cult pentru propria imagine și orice substanță a prezenței online se reduce la ea.
6. Înțelepții sh- Cei care-și circumscriu prezența online citatelor pline de miez. Indiferent de momentul zilei, de temperatura de afară, de plouă, apune sau ninge, ei au un citat cu care să obțină infinite aprecieri și distribuiri. Sunt „sh” pentru că citatele nu le aparțin aproape niciodată.
7. Bocitoarele – Cei care plâng continuu. Fie din cauza infinitelor comisii în care trebuie să fie prezenți, fie din cauza sutelor de documente școlare pe care trebuie să le completeze, fie din cauza proastei salarizări, fie din cauza calității elevilor, fie din cauza neimplicării părinților. Plăcerea infinită a unei bocitoare este să creeze un cor al bocitoarelor, din cauza aceasta publică des în grupurile profesionale.
8. Politicienii sh – Cei care distribuie des postările șefilor de partid, ale primarului, cei care se îmbracă în culorile potrivite, la momentele potrivite. Cei care apar în prezidii la școală, când sunt invitați politicieni, sau la evenimente de partid. Sunt „sh” pentru că se lipesc ca timbrul de scrisoare, se asociază cu alții și caută validarea prin alții. Speța: „Ecaterina Andronescu – Garantat Vanghelie”
9. Paranoicii – Cei care setează zeci de filtre de securitate, care-și reduc prietenii la maximum, care nu acceptă elevi în lista de prieteni pentru a nu fi insultați sau șifonați online. 
10. Deconectații – Nu-și mai amintesc că și-au făcut un cont pe facebook, poate nici nu și l-au creat singuri. Nu mai știu nici parola, nici răspunsurile la întrebările de securitate. Nici măcar nu mai știu că facebook-ul există. Nu sunt prezenți în cetatea virtuală. Pentru ei există doar sferele celeste. Dincolo de facebook, unii chiar există cu adevărat.

Basarabia e România


De ani buni, în toate intersecțiile, pe toate stațiile de autobuz, podurile și parapetele din România stă desenat un graffiti celebru „BASARABIA e ROMÂNIA”. Un mesaj peren, scris cu caractere aproape identice, pe care nimeni nu-l sancționează, nimeni nu-l șterge, nimeni nu-l privește ca o formă de vandalism stradal. Mesajul este prezent oriunde în România. Periodic, se desfășoară mari acțiuni unioniste. Toate sunt împănate cu mii de drapele, cu tricouri, cu eșarfe etc. Există susținere financiară. Au existat mobilizări importante, cu zeci de mii de participanți. Toate partidele susțin ideea unității, dovadă stând sprijinul oferit mișcărilor unioniste. Se organizează permanent tabere dedicate elevilor și tinerilor din Moldova. Sunt alocate locuri în unitățile școlare din România pentru elevii din Moldova. Se investesc bani publici în proiecte țintite spre Moldova. Nu mai vorbim despre facilitățile oferite cetățenilor moldoveni. Se înfrățesc orașe, se fac donații etc. Sondajele de opinie dovedesc că românii își doresc unirea. Procentele sunt mari, din zona +80%. În Moldova, procentul este mai mic, în zona de emoții ~50%.

De ce avem nevoie de manifestări propagandistice, aici, pentru a susține un adevăr evident? Românii vor unirea! Este indubitabil. De ce este nevoie de atâtea spectacole ieftine, dar scumpe? De ce ne mulțumim ca politicienii doar să se ascundă în spatele unor mobilizări publice, fără eficiență și finalitate? De ce nu se organizează un referendum valid care să consacre voința suverană a poporului? Nu pot să cred că cineva ar tremura de frică că voința generală s-ar opune unirii. 


Mai curând cred că cineva are interesul ca tema să fie ținută călâie, nici prea caldă, nici prea rece. Implicarea politică în mișcările unioniste este evidentă. Odată cu acestă implicare este evidentă și ineficiența politică. Când toate forțele politice care-l susțineau pe Traian Băsescu pompau energie în unionism, când însuși Traian Băsescu avea toate pârghiile în mână, nu a existat voință pentru a organiza un asemenea referendum. 
Nu există nici acum. Nu va exista niciodată, cât timp problema va fi gestionată doar pentru profit, având la comenzi politicieni mai mult sau mai puțin transparenți, agenți mai mult sau mai puțin acoperiți.

Unirea reprezintă, încă, doar o vacă bună de muls propagandistic.Sper ca moldovenii să continue să lucreze la proiectul european. În baza încrederii în frați, riscă să rămână ca vasluienii, săraci și sărmani, uniți în dezbinare.

Reafirm cu această ocazie condițiile ideale în care s-ar putea realiza Unirea.

1. Organizarea a două referendumuri pe cele două maluri ale Prutului și consacrarea publică a unei voințe generale favorabile unirii.

2. Mutarea capitalei României Mari la Chișinău (datorie istorică față de Moldova, care a fost condamnata la nedezvoltare în urma stabilirii capitalei la București)