Dacă am asemăna sistemul public de educație, gândind la scară macro, sau o școală, eventual un profesor, gândind la scară micro, cu un ceas, considerând un ceas prin mai mult decât forma sau complexitatea proceselor care au loc în interiorul lui, ci prin sensul existenței lui, cine ar fi ceasornicarul responsabil cu reglarea lui, cu adecvarea acestuia la scopul propriei existențe?
Opinia mea este că ceasornicarul se regăsește în foarte multe roluri sociale și seturi de valori asociate acestora. Aleg ca astăzi să vorbesc despre rolul de ceasornicar al elevului care sesizează, profesorului care se apără, procurorului care investighează si judecatorului care decide într-o cauză penală care are legătură cu universul școlii. Mă inspir în această analiză dintr-o experiență recentă, a unei colege din județul Călărași, care a fost reclamată pentru infracțiunea de luare de mită, i-a fost organizat un flagrant și face obiectul unui dosar penal în curs de judecare (Dosar 2056/116/2015 din 09.12.2015). În baza prezumției de nevinovăție, acestă colegă va fi considerată nevinovată până la o decizie definitivă a instanței.
Voi folosi metoda 4Mat pentru a pune în evidență rolul de „ceasornicar” al fiecaruia dintre cei patru actori care au fost implicați în acest caz: elevul, profesorul, procurorul și judecătorul. Însă abordarea va fi făcută independent de cazul concret care a motivat acest articol.
CEASORNICARUL ELEV
|
De ce?
Pentru că accesul la informație este liber și toți elevii pot afla ce este legal și ce nu.
Pentru că educația de acasă poate fi de mai bună calitate decât cea făcută în școală.
Pentru că valorile de acasă sau din mediul de origine pot fi mai dezirabile decât cele cultivate în școală.
Pentru că elevul este cel mai prețios produs al unei familii, iar la școală poate fi tratat ca o cantitate neglijabilă, pierdut prin colectivele numeroase sau considerat nu un scop, ci doar un mijloc.
Pentru că fiecare ființă are capacitatea de a discerne între bine și rău și de a acționa în consecință.
Pentru că elevul este cel mai păgubit (în cazurile în care are ghinionul să întâlnească un context caracterizat prin ilegalitate).
Pentru că există o mulțime de instituții înființate cu scopul protejării drepturilor persoanelor.
Pentru că ilegalitățile comise în școală și nesancționate se constituie în lecții și vor fi multiplicate de elevii deveniți adulți. |
Pentru ce?
Pentru a nu repeta și alți elevi aceleași experiențe.
Pentru a nu încuraja comportamentul ilicit. Pentru a nu duce, prin complicitate, o moștenire rușinoasă către viitor.
Pentru a face dreptate.
Pentru a sancționa modelul consacrat și pentru furniza un model alternativ, mai dezirabil.
Pentru a schimba lumea.
Pentru diminuarea stării de anomie din mediul social. |
|
Ce?
Elevul se poate informa suplimentar despre propriile drepturi, dar și despre obligațiilor profesorilor.
Poate oferi feedback permanent profesorului, poate lăuda sau reproșa, poate accepta comportamente sau le poate respinge.
Elevul poate solicita consiliere din partea unor autorități școlare sau extrașcolare.
Elevul sau, dupa caz, parintele, tutorele sau sustinatorul legal, are dreptul de a contesta rezultatele evaluarii, solicitand cadrului didactic sa justifice rezultatele acesteia, in prezenta elevului si a parintelui, tutorelui sau sustinatorului legal, in termen de 5 zile de la comunicare.
Elevul major sau, dupa caz, parintele, tutorele sau sustinatorul legal, poate reclama formal abuzuri, poate înainta petiții. De asemenea, poate reclama fapte de corupție și poate participa la acțiuni de dovedire a faptelor ilegale săvârșite de persoanele vinovate. |
Cum?
Discutând cât mai mult cu profesorii, cu directorii, eventual cu experți în legislație, avocați, consultându-se asupra legalității unor fapte petrecute în școală.
Împărtășind experiențe. Comunicând cât mai mult despre propriile probleme. Publicând texte în care sunt descrise experiențele personale.
Apelând la decidenții cu rol în evaluarea personalului didactic (director, consiliu de administrație, consiliul profesoral, șefii comisiei metodice), sau a calității serviciilor educaționale furnizate de școală (CEAC, ARACIP), apelând la instituții cu atribuții de control din sfera educației (ISJ, MECS) sau din afara acesteia (Politie, Parchet, Instanțe de judecată). |
CEASORNICARUL PROCUROR
|
De ce?
Pentru că are acces la multe instrumente prin care să descopere și să pună în lumină adevărul.
Pentru că este obligat să apere interesele statului, iar un interes fundamental al statului îl reprezintă și conservarea stării de legalitate.
Pentru că acționează în interes public.
Pentru că poate valorifica precedentele judiciare.
Pentru că nu are un interes partizan în raport cu situațiile sau persoanele implicate.
Pentru că este în măsură să cunoască și să interpreteze prevederile codului penal și ale altor acte normative. |
Pentru ce?
Pentru a asigura elevilor un mediu de dezvoltare definit inclusiv prin coordonatele legalității.
Pentru a stimula încrederea în valorea legii și în instituțiile edificate pentru apărarea legalității.
Pentru a ajuta victimele abuzurilor și pentru a reduce numărul acestora. |
|
Ce?
Promovează valorile din sfera justiției în rândul elevilor și profesorilor.
Participă la acțiuni de prevenire.
Își face publică activitatea și evidențiază infracțiunile din sfera educației investigate frecvent.
Răspunde reclamațiilor și își subordonează activitatea strict intereselor de respectare a legalității.
Îți desfășoară activitatea în mod impecabil, servind interesului justiției. |
Cum?
Organizează întâlniri cu reprezentanții elevilor sau evenimente de tipul „porților deschise”.
Participă la întâlniri cu directorii unităților școlare sau cu reprezentanții ISJ. Încurajează bunele practici în privința respectării legalității în mediul școlar și evidențiază vulnerabilitățile constatate.
Deschide linii de comunicare cu elevii, profesorii și reprezentanții autorităților școlare pentru a permite sesizarea facilă și promptă a ilegalităților săvârșite în școli.
Respectă deontologia profesională, nu răspunde unor interese partizane, instrumentează dosarele în mod competent, câștigă procese. |
CEASORNICARUL JUDECĂTOR
|
De ce?
Pentru că poate avea acces la toate informațiile.
Pentru că înțelege impactul faptelor reclamate asupra vieții sociale și asupra siguranței individului.
Pentru că este independent.
Pentru că stăpânește cadrul legislativ și elementele de jurisprudență.
Pentru că apără interesul suprem al legii.
Pentru că este singurul care poate da o sentință definitivă. |
Pentru ce?
Pentru a consacra starea de legalitate.
Pentru a reduce din influența educațională a unor comportamente anomice sau infracționale.
Pentru a proteja victimele.
Pentru a impune domnia legii.
Pentru a asigura egalitatea în fața legii a tuturor cetățenilor. |
|
Ce?
Promovează valorile din sfera justiției.
Judecă cu obiectivitate.
Aplică legea. |
Cum?
Organizează întâlniri cu profesorii și elevii sau evenimente de tip“simulare de proces”, “conferință de presă”, “uși deschise” etc.
Transmite informări publice în școli punând în lumină incidența comportamentelor ilegale, rezultată din analiza soluțiilor definitive din dosarele care au vizat situații sau persoane din sfera educației.
Analizează cu obiectivitate toate cazurile pe care trebuie să le judece și decide în interesul justiției.
Urmărește să asigure funcția educativă a pedepselor, atât pentru persoanele în cauză, dar și pentru mediul educațional, în ansamblul lui. |
CEASORNICARUL PROFESOR
|
De ce?
Pentru că este o persoană educată, prin excelență.
Pentru că are o stimă de sine crescută și nu vrea să fie devalorizat și desconsiderat de cei din jur.
Pentru că înțelege că elevii sunt doar temporar într-o poziție aparent subordonată. Mai târziu ar putea deveni propriii colegi sau chiar liderii comunității.
Pentru că este mânat de idealuri. Munca în educație necesită ancorarea în valori mai generoase decât binele personal și profitul material.
Pentru că cele mai importante teste se susțin zilnic.
Pentru că un profesor reprezintă o generozitate de daruri și de interogații, nu o îngrămădire de lipsuri și de certitudini.
Pentru că este Om. Oamenii nu-și desconsideră și subordonează interesului personal semenii.
Pentru că știe să predea lecții nu doar elevilor, dar mai ales colegilor. |
Pentru ce?
Pentru ca educația autentică pe care o oferă să i se întoarcă sub forma unor generații de părinți mai interesați de educația propriilor copii.
Pentru a îmbunătăți calitatea umană a membrilor societății.
Pentru a favoriza dezvoltarea științelor, tehnologiilor, culturii, astfel încât hrana sa sufletească să rămână atractivă și valoroasă.
Pentru a onora profesia pe care și-a ales-o.
Pentru ca la întâlnirea de 10 sau 20 de ani de la absolvire să nu-i reproșeze adulții lucizi de atunci că s-a comportat nedemn când ei aveau vârstă la care nu se puteau apăra.
Pentru a înarma elevii cu acele aptitudini, cunoștințe și valori capabile să le asigure succesul în viață. |
|
Ce?
Are comportamente profesionale și morale ireproșabile.
Este dispus la actualizări permanente. Interacționează și cultivă relații pozitive, bazate pe integritate și onestitate.
Face ce ar trebui să facă un model, sperând să ajungă unul.
Respectă toți oamenii, indiferent de vârstă, de profilul moral, intelectual sau fizic, încercând să le fie util.
Cultivă valori.
Rezistă tentațiilor. |
Cum?
Își dezvoltă permanent competențele soft și hard.
Dovedește inteligență caracterială. Subordonează relațiile valorilor, nu subordonează valorile relațiilor.
Discriminează între autorități formale și informale și țintește spre conduite constante în rezonanță cu propriile modele. Nu renunță, nu se plafonează, nu se corupe.
Aplică constant și în relație cu toată lumea imperativul categoric: „Acţionează în aşa fel încât maxima voinţei tale să poată servi oricând în acelaşi timp ca principiu al unei legiferări generale.” “Acţionează asfel încât să foloseşti umanitatea atât în persoana ta, cât şi a altuia, în acelaşi timp ca scop şi niciodată numai ca mijloc.” I. Kant |
Mediul școlar nu este un mediu imun la fapte ilegale sau corupție. În cadrul programelor de formare inițială a cadrelor didactice, interesul pentru tematici relative la etică, deontologie profesională, legalitate, este redus, considerându-se, poate, că acestea reprezintă apanajul intrinsec al vocației profesorale. Din nefericire, profesorii sunt în majoritatea lor oameni educați într-un sistem guvernat de alte legi. De foarte multe ori, lipsa de actualizare în raport cu exigențele deontologiei profesionale, reglementată constant prin noi și noi acte normative, generează conduite ilicite în mod neintenționat. Un exemplu este violența școlară. Majoritatea profesorilor care se află astăzi la catedră au fost educați într-un sistem educațional care permitea agresiunea fizică sau umilirea și înjosirea publică a elevilor. Modelul educațional pe care l-au trăit în calitate de elevi este foarte greu de cizelat în virtutea actualizării constante a drepturilor copilului și a emancipării statutului său. Nu mai vorbim de accesibilizarea strategiilor didactice pentru a răspunde nevoilor elevilor identificati cu cerințe educaționale speciale, sau de încercarea diminuării impactului viciilor personale asupra vieții profesionale și limitarea unor lecții negative transmite involuntar elevilor (precum fumatul, consumul băuturilor alcoolice etc).
Alte fapte mai puțin scuzabile, infracționale, precum traficul de influență, primirea sau oferirea de foloase necuvenite, în forma specifică a fraudării examenelor sau a rezultatelor evaluărilor, abuzul de putere, mita, șantajul, s-au instalat în școală într-un mod insidios, odată cu împământenirea lor într-o societate caracterizată din ce în ce mai mult prin starea de anomie. Cureaua de transmisie au reprezentat-o, de foarte multe ori, chiar politicienii și decidenții cu agendă dublă.
Este dificil de adus valorile integrității, onestității, cinstei absolute într-un sistem profund inerțial și conservator, cu oameni specializați în orice, mai puțin în drept, cu oameni care au evoluat într-o societate debusolată și pentru care calea facilă a reprezentat și calea cea mai tentantă. Însă, acest sistem poartă una dintre cele mai mari răspunderi pentru calitatea output-urilor care vor constitui societatea românească de mâine. Vulnerabilitățile unui profesor se multiplică exponențial, luând chipul vulnerabilităților propriilor lui elevi. O școală autistă, care funcționează fără niciun reglaj din exterior, va funcționa ca un ceas nereglat, din ce în ce mai aberant. Este drept că fiecare profesor este doar o rotiță infimă în acest mecanism, însă asta doar când îl raportăm la sistem, când îl raportăm, însă, la propriii lui elevi, el este unul dintre cei mai importanți oameni de pe Pământ. Iar din această perspectivă, răspunderea lui este colosală.
Școala, singură, nu deține monopolul formării sau cunoașterii. Cum niciun alt domeniu nu poate progresa în regim autarhic. Este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil, sună zicerea nigeriană, eu aș adăuga că este nevoie de lumea toată și de toată lumea pentru a construi o școală. Dacă, însă, asemenea unui ceas, ar rămâne în urmă, ar trebui căutați „ceasornicarii”.
Pentru prietenii de facebook, o întrebare: Cine este ceasornicarul care reglează sistemul educațional/școala/profesorii? Vă rog să reflectați câteva minute la această întrebare și să răspundeți în câmpul de mai jos. Vă mulțumesc!
{fcomment}
Acest articol se dorește primul dintr-o serie mai amplă.
Dumitrel Toma 