Arhivele lunare: octombrie 2016

Stau ceasurile când se moare


Stau ceasurile când se moare,
Stau ceasurile vechi, cu roți dințate, dar stau și cele noi, cu baterie.
Stau ceasurile agățate de perete, dar stau și cele care stau ascunse-n glie.
Tăcerea lor se duce cu sufletul ce moare,
O taină stă ascunsă-n ceasul care stă la clipa când se moare.
La clipa morții chiar și ceasurile stau,
Stau permanent sau ticăie apoi,
Stau singure, așa cum stau,
De repornesc, nu-i șansă să mai steie.
Și ceasurile stau când gândul-ți-este stat.
Nu este nevoie de grija nimănui pentru a le da sau le opri tăcerea,
Tăcerea lor poate dura minute sau ore, sau poate zile-ntregi, de vor să țină doliu,
Asemeni unor oameni îmbrăcați în negru, stau ceasurile în tăceri solemne.
Stau ceasurile când se moare
Stau împreună, niciunul după sau cumva înainte
Ca la o comandă stranie stau ceasurile în clipa când se moare.

Terapia cuvântului ucigaș


Cuvântul care denumește adevăratul criminal nu este criminal, este imagine. Și nu există crimă mai mare decât să desemnezi asasinul de cuvinte.

Caută prin cavouri de cuvinte frecvențele luminii, ochii, irisul, bastonașele, conurile, receptorii retinei, impulsul nervos, nervii optici, cortexul vizual, axonii, dendritele, sinapsele sau senzațiile, vei descoperi o singură urmă care duce la adevăratul criminal, cuvântul imagine. Și dacă și-ar ucide doar cuvintele care-i desemnează geneza, și tot ar fi de ajuns. Dar imaginea are potențialul de a distruge toate cuvintele lumii, inclusiv cuvântul imagine, ultimul ei supraviețuitor.

Cuvântul imagine ar trebui desființat, scos din ființă, alungat în neant. Nu există crimă mai mare, pentru un cuvânt, decât să desemneze sinucigașul ucigaș de cuvinte.

Dar dacă ucigând însuși cuvântul ucigaș de cuvinte, ucizi spaima de cuvinte a lumii?

De aici începe terapia. Testează-ți spaima!

Închide cuvântul ochi și caută în cuvântul imagine dragostea de cuvântul cuvinte!