Arhive zilnice: decembrie 23, 2017

Astrolatria nu salvează România


În februarie 2017, dedicam textul de aici inițiativei de renovare a secției de pediatrie din Spitalul Județean Călărași.

În urmă cu câteva luni, vorbind cu Elena Nicolache, omul care a a asigurat coloana vertebrală a proiectului și care s-a implicat în activitatea de promovare, aflăm că proiectul este finalizat.O poveste intensă, cu multe lecții, cu multe dificultăți, avea în mijlocul ei două mămici dăruite cu perserverență și responsabilitate pentru comunitate: Elena Nicolache și Maria Ionelia Nabargeac. Împreună au vopsit, au montat mese, polițe. Împreună au recrutat voluntari care au montat jaluzelele și tot împreună au fost responsabile cu procesul strângerii de fonduri. Proces care a avut succesele și limitele lui. Am aflat astfel că sumele de bani donate prin intermediul conturilor din trezorerie ale Spitalului Județean nu au bugetat proiectul părinților. Am aflat și că politicienii nu s-au prea înghesuit să îți asume sau să susțină inițiativa.

Iată că la 1 septembrie, dimensiunea formală a proiectului se încheia.

Cu această ocazie, am invitat-o pe Elena Nicolache să răspundă la 3 întrebări pentru voi, cititorii acestui articol.

1. Ce a fost cel mai dificil în acest proiect?
Nicolache Elena
Of!
Tensiunea creată în echipă. 

2. Ce trebuie să aibă ceilalți români pentru a reuși să își asume și să ducă la bun sfârșit asemenea proiecte?
Nicolache Elena
Empatie, încredere și voință.

3. Cui i-ai mulțimi că ai ajuns la nivelul acesta de înțelegere a responsabilității sociale?
Nicolache Elena
Mie însămi, pentru maturitate.
Dumitrel
Sigur vrei sa public răspunsul acesta?
Nicolache Elena
Da! Eu am avut un an de maturitate în 2016.
Dumitrel
ok.

Am lăsat câteva luni pentru  follow-up.

Astăzi descopăr postarea de mai jos.

Ea este cea mai bună dovadă că povestea continuă. Că lecția autoresponsabilizării și autoasumării urmează darului libertății. Felicitări! Se pare că din ce în ce mai mulți români valoroși intră în zodia maturizării. Zodia ieșirii din cercul nevoilor personale și a dedicării de timp, energie și resurse pentru comunitate.

Să ne aducem aminte de unde a plecat totul.