Fotograme


Pe străzi trec fugare mulțimi mortuare,
Urmând prea grăbite sicrie impare,
Cu minți răstignite de triste vidări,
Gonesc spre niciunde cu reci nerăbdări.

Își uită poporul și sfântul și tata,
Plângând pe la stradă doar capra și vaca,
Bocind după șeful cu țâțe bănoase,
Ce putrezește de stimă în raiuri lăptoase.

Plutind peste timp, planând peste spații,
Ca albatroșii bătrâni umbrind ecuații
Ascunse cu perle pe fund de ocean,
Cuvintele bine și rău domnesc suveran.

Egouri moluște degrabă nu pier,
Se mișcă alene pe scări de eter
Înfipte sumar în nestatornice valuri,
Petrec veșnicia cu doruri de maluri.

2 comentarii

  1. Bună ziua! Soluția din prezent nu poate fi decât întoarcerea la filosofie. Să încercăm să fim nitzscheeni, dincolo de bine și de rău, Heraclit spune că totul este o curgere, o schimbare.  Asta este Viața! Innotăm în ape tulburi pînă la mal.   Multă sănătate! 

    Apreciat de 1 persoană

  2. Vă mulțumesc pentru ancorele dăruite! Stelele de pe cerul nostru interior, chiar dacă nu sunt văzute de toată lumea, fiind atât de străine de vreo popularitate profitabilă, ne ajută să navigăm, totuși. Mai ușor sau mai greu, spre ținte mai accesibile sau nu, mai sigure sau absolut imprecise. Dar ne însoțesc, fără să se teamă vreo clipă că am putea eșua. În același mod facem și noi cu propriile noastre cuvinte. Le însoțim, netemându-ne că vreodată se vor rătăci, în loc să răzbească, că se vor descompune, în loc să rodească.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.