Arhive pe autori: dumitreltoma

@ Inima ta, inima mea


„Împing inima ta, inima mea, asemeni lui Sisif, spre culmea ce îi va înălța căderea. Și-ți mulțumesc!

Acest mesaj este dăruit partenerilor Romanian Business Leaders, cei care au făcut posibilă experiența MERITO. El a început pe hârtie și se continuă aici.

După ce ați analizat imaginea și textul, după ce veți fi citit mesajul hârtiei, poate că vă veți întreba: de ce căderea? De ce căderea și nu zborul? De ce căderea și nu eliberarea? De ce nu ar exista cale de evadare din gravitație? De ce o inimă comună trebuie să urmeze traiectoria oricărui bolovan.

În desenul meu, în viața mea, ființele filiforme care împing inimi nu știu zbura. Pentru că atunci când înaintează alături de inimi din ce în ce mai mici, inimile devin grele. Înălțarea este imposibilă inimilor mici, dar grele. Zborul este imposibil ființelor cu pieptul gol.

Inimile cresc atunci când dai un pas înapoi, când te retragi, când te subminezi, când cedezi, când permiți inimii celuilalt să te copleșească, să te cucerească, când te rogi ca locul din piept pe care-l pui la dispoziția celuilalt să știe primi fără să necinstească inima din dar.

În desenul meu, în viața mea, ființele filiforme trag inimi, atrag inimi, permit inimilor să-i închirieze, să-i stăpânească, să-i ia chiar și în proprietate. O inimă mare crește la coborâre, nu la urcare.

Asemeni lui Sisif„, pentru că nu știu foarte clar unde începe supliciul risipirii și unde se sfârșește binecuvântarea cerșirii; clipa fericirii, când îți privești cu luciditate condiția, asumându-ți-o, clipa tragerii aerului în piept, nu-mi sunt cunoscute încă. Nu știu nici dacă măresc sau micșorez a inimii șansă, dacă merit să zbor, coborând spre a inimii mărire, sau doar urc, îngreunându-mă cu o inimă minusculă. Necunoștința propriului rost este ea însăși expresia absurdului.

Inima mea, inima ta… pentru că dacă există cu adevărat o inimă, ea în mod cert nu este personală, nu este exclusiv proprie, ci este comună, este creația împărtășirii și îmbrățișării.

Și-ți mulțumesc!

Fără inimă, fără inima ta, nu ar fi existat nimic din toate acestea.

Educația @RBLS 2017


Nu obișnuiesc să vorbesc sau să scriu despre bani, dar pe asta trebuie să v-o spun. Am avut șansa să particip la un Summit unde non-membrii clubului Romanian Business Leaders și-au asigurat biletele plătind intre 300 și 500 de euro. Nu știu care este știrea WOW mai mare, cea că eu am participat la un asemenea eveniment sau cea că un asemenea eveniment se organizează în București.

Relax! Eu am avut doar șansa să fiu invitat.

De ce am ales să încep acest articol vorbind despre prețul biletelor la Romanian Business Leaders Summit – 2017?

Pentru că, aparent, toată lumea asociază educația cu nivelul salarizării cadrelor didactice. Este o realitate că orice dezbatere legată de educație ajunge, mai devreme sau mai târziu, la problema procentului din PIB alocat educației investit în educație. Iar atunci când se întâmplă asta, discuția despre dimensiunea investiției în educație se reduce, de cele mai multe ori, la subiectul costurilor cu salariile profesorilor. Sunt pline grupurile profesorilor de „năframe în vârf de băț” pe care sunt formulate exclusiv cereri salariale. Sunt pline campaniile electorale de promisiuni legate de creșterile salariale acordate profesorilor.

Și totuși, la RBLS 2017, dacă ai fi plătit un bilet de 500 de euro, ai fi putut afla de la profesorul Eric Hanushek, că educația stă mai puțin în nivelul salarizării profesorilor și mai mult în mecanismele de selecție și în politicile de recompensare a meritelor, care pot influența în mod esențial calitatea profesorilor. Câtă vreme remunerarea profesorilor se realizează preponderent după două criterii care nu au legătură cu eficacitatea muncii lor, gradele didactice și vechimea la catedră, este de așteptat că țintele sistemului să ia forma țintelor profesionale ale profesorilor, iar consecința să fie ceea ce vedem deja, sisteme educaționale care sunt victimele unui formalism greu de amenințat, unui formalism stabil.

Populara temă a salarizării profesorilor ascunde însă interogații mai puțin confortabile, pe care profesorul Hanushek le-a putut formula, deși în România ele sunt foarte rar prezente la nivel de discurs public sau politic.

Care este impactul educației din România asupra salariilor forței de muncă?
Care este impactul educației asupra productivității unei persoane pe durata întregii vieți?
Care este impactul educației asupra produsului intern brut?
Cum s-ar putea modifica produsul intern brut dacă rata analfabetismului funcțional și scorurile PISA s-ar îmbunătăți?
Ce modele poate urma educația din România pentru a garanta creșteri economice sustenabile?
Ce lecții se pot învăța din experiențele țărilor care și-au reformat educația?

Întrebările sunt dificile, cu atât mai mult cu cât, în România, salariile din sistemul bugetar sunt mai mari, în medie, decât cele din mediul privat, statul fiind cel mai mare angajator, iar creșterea sau scăderea lor realizându-se mai curând independent de eficacitatea, rentabilitatea, profitabilitatea muncii, deciziile salariale reflectând arbitrariul promisiunilor electorale, politicilor publice și negocierilor sindicale.

Concluziile profesorului Hanushek ar putea fi  enunțate astfel: dezvoltarea socială nu se poate realiza fără creștere economică, creșterea economică nu se poate realiza fără competențe și aptitudini individuale, obținute prin educație, schimbarea educației este posibilă, presupune angajament pe termen lung, dar merită.

Pentru detalii suplimentare, puteți urmări sesiunea plenară: Rolul educației în a genera o creștere economică sustenabilă, dar și prezentarea realizată de prof. Eric Hanushek.

Rolul educatiei in a genera o crestere economica sustenabila

Deși prezentarea în plen și atelierul de lucru cu profesorului Hanushek au reprezentat puncte centrale pe agenda Summit-ului, reflectând importanța pe care Fundația Romanian Business Leaders o acordă subiectului educației din România, multe din sesiunile summit-ului au orbitat, mai mult sau mai puțin explicit, în jurul temei educației.

Aș vrea să vorbesc în continuare despre curajul și responsabilitatea de a face din educație, în general, dar și din educația antreprenorială, în special, o problemă a comunității de afaceri, dar și a comunității în sens larg, de a o răpi din monopolul decizional al unei birocrații care nu are o reprezentare adecvată a costurilor pe care lipsa reformei educației le generează atât la nivel macroeconomic – măsurate în PIB redus, forță de muncă slab calificată, lipsă de atractivitate pentru investiții, costuri suplimentare pentru angajatori cu formarea forței de muncă, sau la nivel microeconomic – măsurate în nivelul de insatisfacție al familiilor în fața lipsei de apetență a tinerilor pentru învățare, pentru calificare, în durata de întreținere mare a tinerilor, post-absolvire, în aglomerarea spațiului de locuit, în dependența de ajutoarele sociale sau locuri de muncă slab calificate și prost remunerate, perspective de viitor sumbre etc. Din acest punct de vedere, Fundația  Romanian Business Leaders, alături de alte inițiative private, pun în operă, prin proiectele asumate, câteva politici care ar putea fi generalizate, ulterior, la nivel de sistem educațional, fiind absolut necesare:

  1. Recunoașterea valorii profesorilor, importanța unei formări inițiale și unei selecții riguroase și continue a acestei categorii profesionale.
  2. Stimularea reformei în politicile de personal, prin trecerea de la salarizarea unitară, la recunoașterea și recompensarea diferențiată a profesorilor, prin măsurarea impactului real al muncii lor. Proiectul Merito reprezintă un posibil precursor pentru o politică de recompensare diferențiată a profesorilor, având la bază meritele individuale, evaluabile și prin raportare la contribuția adusă comunității.
  3. Promovarea învățării pentru bunăstare. Prin educația antreprenorială se creează premisele pentru ruperea lanțului vicios care dependentizează de stat forța de muncă din România, care presupune proiectarea unor așteptări în relație cu investiții și soluții private venite exclusiv din exterior, care ignoră importanța competențelor personale în reușita profesională, proiectând succesul personal mai curând în relație cu factori externi, conjuncturali, și mai puțin cu propriul potențial și cu împlinirea lui.
  4. Promovarea învățării pe toată durata vieții, deschiderea către nou cu încredere și optimism, particularizarea învățării cu ajutorul tehnologiei, optimizarea și adaptarea continuă a proceselor educaționale, urmând modelelor de business. (de urmărit sesiunea Transformare digitala pentru creștere exponențiala)

În fața acestor lecții, transferate de liderii de business către comunități mai curând conservatoare, către o școală mai curând autistă și deconectată de la nevoile comunității, conștientizezi că niciun preț nu este prea mare. Energiile investite în proiectele Fundației, voluntariatul pus cu pasiune în slujba unui „împreună” sincer, exercițiul construirii de viziuni noi și efortul materializării lor, sunt toate extrem de scumpe și de valoroase, meritând din plin orice contribuție.

Acum, când scriu aceste rânduri, am impregnată memoria afectivă cu chipurile Măriucăi și lui Florin Talpeș, doi dintre liderii care își pot folosi oricând viețile și carierele ca dovezi în sprijinul corectitudinii și validității ideilor care îi inspiră. Ei sunt doi dintre oamenii care au umanizat în mod exemplar experiența summit-ului. Alături de ei, prinși în atracția gravitațională mare a astrului educației, personalități și comunități de interese din educație, lideri și modele în planul acțiunii sociale eficiente. Numesc Coaliția pentru Educație, Școala de Valori, ARDOR, Centrul de Evaluare si Analize Educationale, Asociația ROI  etc.

Educația nu ar reprezenta nimic fără dragostea oamenilor pentru oameni. Nu pentru bani, pentru oameni. Din acest punct de vedere, poate că lumea educației poate învăța ceva din lumea business-ului. Cine nu-și ascultă beneficiarii, nu ține cont de resursele, nevoile și exigențele lor, și nu-i iubește așa cum sunt, schimbători precum lumea, riscă să falimenteze.

Vă invit să urmăriți înregistrările tuturor sesiunilor din cadrul RBL Summit 2017, pentru a observa cât de importantă este educația pentru o Românie scumpă.

Deschidere. Subiecte care ne vor face agenda in 2017

Reinventarea antreprenoriatului intr-o lume in schimbare

Digitalizarea Guvernării

Experiența Estoniei

Costurile birocrației și măsurilor arbitrare pentru mediul de business

Care capital românesc?

Alianța între generații. Puterea lui „împreună”

Gala Merito

Proiectul MarinimieEducatieRespectIdealTinerete Omagiu

Rolul educației în a genera o creștere economică sustenabilă

Transformare digitala pentru crestere exponentiala

Resursa umana: avantaj competitiv sau frana pentru dezvoltarea Romaniei?

Antreprenorești – renașterea satului românesc

Festivitatea de închidere; Decernarea premiilor „LEAVE A MARK”

Presa ne-liberă, glonțul din spatele magistraților


Corectitudinea oricărei confruntări stă în respectarea regulilor. Fie că sunt confruntări sportive, politice, fie că sunt confruntări militare, fie că sunt dueluri, istoria consacră onestitatea confruntării atunci când există consimțământul combatanților pentru respectarea unui set de reguli. 

Paradoxal, deși folclorul reține proverbul englezesc all’s fair in love and war (în dragoste și în război totul este permis), realitatea stă cu totul altfel. O dovedesc codurile războiului, iar în actualitate – setul de norme care reprezintă nucleul Dreptului Umanitar Internațional. 

Aparentele victorii ale terorismului sunt forme ale dezonoarei, civililor neînarmați opunându-li-se puterea armelor, iar combatanților convenționali opunându-li-se arme interzise, precum arma chimică, arma biologică etc. Tot dezonorante sunt atacurile cu murături, cu brânză împuțită, cu cerneală, cu pantofi sau cu ouă, când cuvintele își pierd puterea de convingere. 

Dar nu despre codurile războiului este acest articol, ci despre dreptul presei de a se substitui justiției. Despre dreptul jurnaliștilor de a rejudeca dosare, de a organiza procese publice, de a consacra altă dreptate decât cea formalizată prin procese organizate legal.

În România există reguli pentru înfăptuirea justiției, iar presa nu este o parte din procesul realizării acesteia.

ARTICOLUL 126 din Constituția României

(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.

(5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. […]

În procesele penale, dreptatea se impune din duelul argumentelor procurorului și avocatului. Alegerea avocatului este liberă. Duelul este arbitrat de judecători sau de completele de judecată. Dreptatea nu se poate înfăptui în presă deoarece magistraților le este interzis să își exprime opinia cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare.

Art. 10. din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

(1) Judecătorii și procurorii nu își pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.

(2) Judecătorii și procurorii nu pot să dea consultații scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacă procesele respective sunt pe rolul altor instanțe sau parchete decât acelea în cadrul cărora își exercită funcția și nu pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se realizează de avocat.

Contestarea soluțiilor instanțelor de judecată se realizează doar prin căile de atac consacrate în condițiile legii. Nu există cale de atac care să implice presa.

ARTICOLUL 129 din Constituția României

Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Nu presa este garantul independenței justiției. Constituția țării acordă acest rol Consiliului Superior al Magistraturii.

ARTICOLUL 133 din Constituția României

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.

De asemenea, nu presa are atribuții în domeniul răspunderii disciplinare a procurorilor și judecătorilor.

ARTICOLUL 134 din Constituția României

(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.

(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.

Procurorul își duce luptele în sala de judecată, în fața unui judecător sau în fața unui complet de judecată, în public de cele mai multe ori, dar nu în presă. Argumentelor lui i se opun argumentele avocaților, nu ale jurnaliștilor.

De ce este presa ne-liberă glonțul din spatele procurorilor și judecătorilor?

  1. Pentru că presa ne-liberă nu înțelege necesitatea regulilor și reglementărilor în domeniul juridic și nu li se substituie
  2. Pentru că presa ne-liberă reprezintă instrumentele unor interese ne-libere, multe opuse justiției și dovedite în mod explicit ca infracționale.
  3. Pentru că presa ne-liberă se face cu jurnaliști ne-liberi, cu jurnaliști care își arogă, prin subminare, roluri nemeritate, precum rolul de magistrat.
  4. Presa ne-liberă ignoră regulile și legile, încercând să își câștige prestigiul în lupte fără adversar (magistrații nu își pot susține punctele de vedere altfel decât prin rechizitorii și sentințe, ei nu pot fi prezenți în toate emisiunile care vizează cazurile în care sunt implicați).
  5. Pentru că presa ne-liberă furnizează servicii avocățești părților interesate, în mod partizan, fără să poată asigura cadrul confruntării obiective a tuturor punctelor de vedere. 
  6. Pentru că presa ne-liberă se erijează într-un tribunal excepțional, deși nu are acest drept.
  7. Pentru că presa ne-liberă organizează procese publice bazate pe prejudecăți, procese care repetă zilnic, săptămânal, lunar sau chiar anual, aceleași argumente, aceleași concluzii părtinitoare, astfel încât cealaltă parte să nu poată niciodată să răspundă adecvat.
  8. Pentru că presa ne-liberă urmărește mize politice și interese private, în termeni de câștiguri electorale și financiare, nu interesul general al societății. 
  9. Pentru că presa ne-liberă nu își poate înfrâna dorința de capitalizare meschină a mesajului victimizator. Într-un proces vor exista întotdeauna două părți, iar una va pierde procesul. Partea care pierde procesul va fi întotdeauna mai vocală și mai determinată, atrăgând atenția și copleșind emoțional audiența. Și emoția vinde.
  10. Pentru că presa ne-liberă ignoră exigențele etice, deși le revendică. Cele mai multe discursuri anti-deontologie se regăsesc în redacțiile care obișnuiesc să măsluiască dreptatea.

DEONTOLOGÍEs. f.1. Totalitatea normelor de conduită și obligațiilor etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). 2. Teorie a datoriei, a obligațiilor morale.

Cu ce se ocupă presa liberă?

  1. Presa liberă luptă pentru un statut egal între procurori și avocați.
  2. Presa liberă monitorizează organizarea concursurilor profesionale și numirile în funcții de conducere.
  3. Presa liberă demască faptele de corupție ale magistraților, nu rejudecă dosare.
  4. Presa liberă organizează dezbateri și formulează propuneri de îmbunătățire a legislației.
  5. Presa liberă nu organizează procese publice. 
  6. Presa liberă nu condamnă nevinovați și nu justifică vinovății.
  7. Presa liberă nu expune partizan un singur punct de vedere, o singură perspectivă.
  8. Presa liberă nu se substituie completelor de judecată, nu răstălmăcește sentințe, nu confundă vinovăția cu nevinovăția.
  9. Presa liberă nu organizează apărări partizane.
  10. Presa liberă nu vinde imaginea oamenilor vulnerabili, nu le vinde suferința și nu le comercializează slăbiciunile și emoțiile.
  11. Presa liberă nu ignoră legile și nu duce campanii publice de subminare a puterii legii sau a autorității judecătorești.

Povestea activatorului de super-eroi


Am avut șansa să-l ascult pe Tedy Necula în cadrul Culiselor Succesului, eveniment organizat de Clubul Liderii Mileniului Trei din Călărași, în 2013.

Un an mai târziu, la Bușteni, l-am reîntâlnit în tabăra „Adoptă un liceu„, desfășurată de Asociațiile ROI și Școala de Valori.

Ulterior, i-am citit cartea „Filmul inspirațional„.

I-am urmărit filmele. I-am admirat filmele.

Deși Tedy se consideră un regizor și un producător de filme inspiraționale, un autor de manual dedicat celor care vor să învețe tainele producției de filme inspiraționale, pentru mine, Tedy este un activator de super-eroi. 

Legendele ne învață că puterile ascunse se devoalează prin probe. Poveștile și basmele pun în lumină personaje excepționale care și-au depășit condiția în urma unor teste.  Cinematografia ne învață că super-eroul se activează în tensiuni și așteptări, în anumite condiții inconfortabile.

Tedy Necula ne învață că cine îi urmărește privirea, creațiile, pledoariile, mesajele, viața, are șansa de a se depăși pe sine. Faptul că Tedy Necula este înconjurat permanent de modele, de lideri, de oameni care s-au obișnuit cu autodepășirea, de oameni excepționali, te pune în situația de a te întreba ce a fost mai întâi.

Pe măsură ce pătrunzi scenariul filmului vieții lui Tedy, te convingi că el a fost mai întâi. El și forța lui de a mobiliza energii, de a fascina, de a încuraja, de a inspira. Activatorul de super-eroi.

Dacă-i veți căuta ochii, dacă-i veți privi privirile, pentru că Tedy nu-și ascunde ochii, pentru că Tedy folosește filmele pentru a dărui priviri, veți descoperi că propriul dumneavoastră suflet va învăța deschiderea privirii spre privirile celorlalți. Deseori super-eroii se ascund, dar niciodată nu-și ascund privirea atunci când trebuie să îmbărbăteze, să salveze, să încurajeze, să mulțumească, să inspire.

„Dacă ar fi să rezum tot omul la o parte a lui sigur ar fi la ochi. Uneori am dat impresia că sunt obsedat de ochi, de priviri, dar acolo mă conectez cel mai tare cu cineva. La un moment dat mă uitam peste profilul cuiva. Și am văzut poze mai vechi și mai noi. Și am văzut cum avea altă privire, alți ochi, în raport cu ce trăia atunci. De la ochi vii, puternici, la goi, zdruncinați. De multe ori ne conectăm online, după o poză de profil. Privirea limpede de temeri, va emana mereu ceva fain. E o combinație bună între energie, putere și sexualitate într-o privire. Felul cum o dăm, oricui sau cuiva, este o super carte de vizită despre interiorul nostru.” Tedy Necula – Ochii

Tedy face tot timpul daruri, din acest motiv filmul care ascunde povestea darului este un dar în sine. Dar darurile lui Tedy nu se transferă, nu se livrează, nu se transmit, darurile lui Tedy cresc prin interiorul persoanelor cu care interacționează, rodesc prin sufletele deschise la a-i asculta mesajele și la a-i vedea producțiile.

„Sa faci un cadou, e ca o calatorie. Cat de bine il alegi, asta e secretul!”

https://www.youtube.com/watch?v=IS2Jrc5zSXk

Tedy, acest articol este mărturisirea mea!

​ȘCOALA FĂRĂ FRONTIERE


Profesor Anca Nicoleta Trif – Colegiul Tehnic de Comunicații “Augustin Maior” Cluj-Napoca

Profesor Dumitrel Toma – Liceul Danubius – Călărași

În titlul programului educativ inițiat în parterneriat școlar de Liceul Danubius Călărași și Colegiul Tehnic de Comunicații ”Augustin Maior” din Cluj, “școală” vizează sensul figurat al termenului, acela de izvor, sursă de cunoștințe, de învățături, experiență dobândită pe această cale, „fără frontiere” referindu-se la realitatea că școala nu se circumscrie unui loc, unui spațiu bine definit, deoarece nu se limitează spațio-temporal la anumite cadre fixe, neștiindu-se foarte exact când începe și când se sfârșește, unde debutează și unde se finalizează.

Proiectul „Școala fără frontiere” a fost inițiat la începutul anului școlar 2013-2014 și a presupus implicarea a 30 de elevi, câte 15 din fiecare unitate școlară, în șapte activități specifice, sub coordonarea celor doi profesori responsabili.

Nevoia proiectului a fost justificată de conștientizarea realității existenței unui decalaj între competențele formate în cadrul activităților formale, cu preponderență hard și specifice specializării profesionale, ușor de evaluat și certificat, și competențele soft, egal de importante în profilul de formare al elevului, dar care au nevoie de tipuri distincte de activități pentru a se forma și exersa, fiind mai greu evaluabile și mai subtil de observat și conștientizat.

Identificăm între competențele soft vizate de acest program educațional:

1. managementul timpului și prioritizarea activităților și preocupărilor;

2. definirea interesului personal și implicarea în activități care au legătură cu acesta;

3. implicarea in proiecte pe perioade lungi de timp;

4. realizarea unei contribuții pentru ceilalți și pentru societate;

5. creșterea stimei de sine;

6. dezvoltarea abilităților relaționale;

7. utilizarea tehnologiilor în comunicare și proiecte educaționale;

8. dezvoltarea competenței colaborative;

9. dezvoltarea inteligenței emoționale.

Pentru realizarea acestui proiect, a fost creat un grup de facebook în care au fost incluși elevii care și-au manifestat interesul de a participa și profesorii coordonatori.

Prima activitate a permis prezentarea tuturor participanților la proiect, prin crearea de către elevi a unor materiale digitale de prezentare, fie filme, fie prezentări prezi sau power-point. Elevii au ales ce informații personale să împărtășească, și-au construit mesajele și au materializat în format digital propriile portrete corporale și sufletești.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea competențelor 2,4,5,7.

A doua activitate a vizat conceperea și alegerea siglei proiectului. Această activitate și-a propus să implice elevii în construcția identității vizuale a proiectului, a încurajat competiția de proiecte, dar a permis și exprimarea preferințelor individuale, exprimarea simțului critic, exprimarea votului liber și alegerea celei mai populare propuneri. Toate aceste obiective sunt specifice tipurilor de proiecte care presupun contribuții multiple și angajament colectiv. Practic, doisprezece dintre elevii participanți au propus sigle pentru proiect, s-a organizat un vot online și a fost aleasă sigla care a obținut cele mai multe voturi.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea competențelor 2,4.

A treia activitate, realizată în regim colaborativ, a avut ca obiectiv prezentarea propriei instituții de învățământ. Au rezultat trei prezentări ale Colegiului Tehnic de Comunicații “Augustin Maior” Cluj Napoca și două prezentări ale Liceului Danubius din Călărași.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea competențelor 4,6,7,8

A patra activitate și-a propus să familiarizeze elevii cu instrumentele comunicării prin intermedierea serviciilor poștale clasice, dar și cu tradiția transmiterii de felicitări la evenimente și sărbători speciale. Fiind organizată în perioada vacanței de iarnă, elevii au folosit prilejul pentru a-și transmite felicitări cu ocazia Crăciunului și Sărbătorilor Anului Nou. Explorarea unor modalități noi de comunicare, cei mai mulți descoperind pentru prima dată serviciile poștale tradiționale, dar și provocările achiziționării unor felicitări personalizate, conceperii mesajelor de felicitare, aflării adreselor poștale și completării plicurilor cu informații despre destinatari și expeditori, compararea tipurilor de servicii poștale și achiziționarea acelui tip de serviciu adecvat tipului respectiv de corespondență, au reprezentat oportunități de exprimare și de experimentare, dar și de cunoaștere a unor practici și obiceiuri tradiționale. Realizarea algoritmului de transmitere a felicitărilor a evitat reciprocitatea, astfel încât numărul felicitărilor transmise să depășească numărul elevilor participanți, elevii putând transmite felicitări către mai mulți colegi din proiect.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea competențelor 1,4,6,8,9.

Activitatea nr. 5 a presupus realizarea unui duplex Călărași-Cluj Napoca, prima comunicare video organizată în regim sincron între toți membrii proiectului. Activitatea a necesitat configurarea serviciilor de mesagerie audio-video, conectarea celor două echipe parteneriale, schimbul de mesaje dar și planificarea următoarei activități.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea competențelor 1,6,7,8.

Cea de-a șasea activitate a vizat realizarea în regim colaborativ a unui videoclip pentru melodia Happy – Pharrell Williams. Activitatea a necesitat un efort colaborativ mai amplu și planificarea atentă a sesiunilor de filmare, crearea coregrafiei, alegerea locurilor reprezentative pentru cele două orașe, selectarea accesoriilor, montajul video.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea tuturor competențelor vizate de proiect.

Activitatea numărul 7 a reprezentat cea mai provocatoare activitate, permițând elevilor să planifice și să organizeze o excursie într-o stațiune turistică aflată la distanțe egale de cele două orașe, Călărași și Cluj Napoca, respectiv Sinaia.

Programul foarte dens al excursiei, întins pe trei zile, dar mai ales varietatea activităților desfășurate, activități ludice, de cunoaștere, relaționare, explorare și gospodărești, au provocat elevii și profesorii coordonatori, contribuind la atingerea a numeroase obiective de învățare.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea tuturor competențelor țintite de proiect.

Beneficiile acestui proiect nu se reduc, însă, doar la formarea unor competențe soft, ci, prin achizițiile diverse, din domeniul tehnologiilor (filmare, editare video, montaj, crearea de prezentari digitale, corespondență online sincron și asincron, conferință multimedia etc.), din domeniul turistic și geografic (utilizarea hărților electronice, calcularea distanțelor, alegerea traseelor, căutarea mijloacelor de transport, planificarea vizitelor, cunoașterea programului de vizitare al obiectivelor turistice etc.), din domeniul artei spectacolului (crearea unei coregrafii, interpretarea artistică, sincronizarea cu fundalul sonor, alegerea decorurilor, a accesoriilor etc.), din domeniul comunicațiilor (folosirea poștei tradiționale, a poștei electronice, a grupurilor din rețelele sociale, organizarea unui duplex între Călărași și Cluj Napoca etc.), din domeniul graficii și artei fotografice (crearea siglelor proiectului, realizarea albumelor foto pentru toate activitățile etc.), din domeniul jurnalistic (crearea articolelor de promovare și prezentare a proiectului partenerial, utilizarea rețelelor sociale pentru împărtășirea de experiențe, distribuirea creațiilor multimedia etc.), se ating înclusiv obiective de învățare din zona competențelor hard, adecvate specializării profesionale.

Privind retrospectiv, proiectul a reprezentat un maraton educațional în regim extrașcolar, întinzându-se pe durata unui an școlar, care a reușit transformarea profundă a profilului personal, cultural și educațional al beneficiarilor.

Din Colegiul Tehnic „Augustin Maior” Cluj Napoca au participat la acest proiect 15 elevi din clasele a X-a și a XI-a: Baciu Paul, Bercean Sergiu, Crainic Georgiana, Cristea Valentin, Filip Augustin, Guțiu Emilia, Morar Adnana, Mueller Maximilian, Petric Mihai, Pintya Denisa, Pop Damaris, Revnic Alina, Sabo Emilian, Șipoș Daniel, Tegzeșiu Raul.

Din Liceul „Danubius” au participat elevii Alionte Vica, Anghel Florin, Balaceanu Roxana, Birsan Adriana Mariana, Dode Adelina, Hoinaru Arina, Ivan Alexandru, Leaota Georgian, Luca Gilbert, Mocanu Simona Georgiana, Petcu Valentina, Rizea Tiberiu, Ruscuta Mihai, Șandru Cosmin.

Dovezi și informații suplimentare despre acest program sunt disponibile la adresele:https://dumitreltoma.ro/2014/06/17/scoala-fara-frontiere/https://goo.gl/d4EWDd

O prezentare prezi este disponibila la adresa: https://goo.gl/7fkcYr

 

Renunțăm puțin la astrolatrie pentru secția de pediatrie?


Știm toți nenumăratele semnale de alarmă, articole de presă și filmele în care sunt prezentate condițiile inumane din secția de pediatrie a Spitalului Județean Călărași.

Deși toată lumea așteaptă următoarea inspecție, următoarea vizită externă, următorul control, următoarea ancheta de presă, următoarea filmare cu telefonul, iată că minunea s-a întâmplat. Nu, nu are legătură cu politica, cu administrația, cu buna sau cu proasta guvernanță. Are legătură cu inițiativa unui specialist care s-a săturat să aștepte.

Domnul doctor Ghiță Liviu a decis că se poate și altfel. Proiectul domniei sale este de a schimba situația secției de pediatrie cu ajutorul publicului, cu ajutorul comunității. Așteptând minuni, mulți uităm că sănătatea, puterea de muncă, bunăstarea ne sunt date pentru a genera noi înșine minuni. 

Vă invit să analizați provocarea domnului doctor.

Condamnați la muncă silnică pe viață, pedeapsa pentru lipsa memoriei


și în 1937

  • A fost decizia despre cine conduce țara, cei buni sau cei răi. Iar când cei răi au condus țara, cei buni au umplut cimitirele și închisorile. Iar când cei buni au condus țara, cei răi au umplut cimitirele și închisorile. Și nu a fost bine.

și în 1946

  • A fost decizia despre cine conduce țara, cei buni sau cei răi. Iar când cei răi au condus țara, cei buni au umplut cimitirele și închisorile. Iar când cei buni au condus țara, cei răi au umplut cimitirele și închisorile. Și nu a fost bine.

și în 1989

  • A fost decizia despre cine conduce țara, cei buni sau cei răi. Iar când cei buni au condus țara, 1000 de tineri au umplut cimitirele. Și a fost bine. Și nu a fost bine.

și după 1990

  • A fost decizia despre cine conduce țara, „golanii” sau meseriașii. Iar atunci când s-a decis să conducă meseriașii, „golanii” și-au numărat morții și răniții. Și nu a fost bine.
  • A urmat decizia despre cine să aibă acces la putere, cei care “au mâncat salam cu soia” sau oropsiții și emigranții. Iar atunci când s-a decis bine, oropsiții au fost oropsiți în continuare, iar emigranții au fost obligați să se întoarcă în țările în care le era mai bine. Și nu a fost bine.
  • A urmat decizia de restituire a terenurilor agricole mai mici de zece hectare. Și s-au restituit, dar oamenii au devenit robii agriculturii de subzistență. Și nu a fost bine.
  • A urmat decizia despre proprietate. Să fie recunoscută și protejată. Iar atunci când s-a decis să fie protejată, s-a furat. S-au furat banii economisiți și aflați în bănci. S-au furat proprietățile statului. S-au furat afaceri publice. S-au furat proprietăți. S-au furat oameni. Și nu a fost bine.
  • Apoi a urmat discuția dacă țara să fie condusă de politicieni sau de specialiști. Când s-a decis, cei 20.000 de specialiști s-au transformat în talibani. Au fost furați toți cei care visaseră la o schimbare. Hoții profesioniști au fost înlocuiți cu hoții amatori. Și nu a fost bine.
  • Apoi a urmat discuția despre restituire. Să se facă în natură, să se facă prin echivalent sau „restitutio in integrum”. Iar atunci când s-a ales să se facă, nu s-a restituit.  S-a furat cu ajutorul politicienilor, cu ajutorul avocaților, cu ajutorul judecătorilor, iar cei îndreptățiți la restituiri au rămas să aștepte. S-au furat așteptări nedrepte. Și nu a fost bine.
  • A urmat din nou decizia despre proprietate. Să fie garantată, s-a zis. Iar atunci când s-a decis, hoțiile au continuat. S-au furat studii, s-au furat inocențe, s-au furat titluri, s-au furat handicapuri, s-au furat pensii. Și nu a fost bine.
  • Ulterior a urmat decizia despre justiție. Să se facă sau să nu se facă. Iar atunci când s-a decis să nu se facă, nu s-a făcut. Averile nelegitime au crescut, guvernul a fost corupt, la fel cum devenise tot poporul. Examenele se cumpărau cu bani, tratamentele medicale se cumpărau cu bani, liniștea aparținea celor mai bogați, fie ei interlopi sau politicieni corupți. Și nu a fost bine.
  • S-a decis dacă este bine ca românii să facă parte din cea mai puternică alianță militară. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
  • S-a decis dacă este bine ca românii să muncească în alte țări. Și s-au bucurat mulți că pot pleca să muncească. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
  • A urmat discuția despre adevăr. Să fie sau să nu fie. Și când s-a decis să fie, nu a fost. Și nu a fost bine.
  • A urmat discuția despre dreptate. Să se facă sau să nu se facă. Iar atunci când s-a decis să se facă, prea mulți au plâns și lumea s-a înduioșat. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
  • A urmat discuția despre criza economică. Dacă a fost mit sau realitate. Și poporul a decis că a fost mit, deși fusese realitate. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
  • A urmat discuția despre corupția care ucide. Și politicienii corupți au decis să lase puterea tehnocraților de încredere. Tehnocrații au fost politicieni și politicienii au fost tehnocrați. Și nu a fost bine.
  • A urmat decizia de eliberare a corupților. Și poporul s-a împotrivit. Și poporul a susținut-o. Și nu a fost bine.

Aștept clipa când, aici, în poporul clipei, va fi discutat și decis rostul memoriei. Când acest popor îți va judeca memoria. Este în rostul memoriei să ascundă, să nege, să uite, să pervertească, să modifice, să schimbe, să nedreptățească? Dacă da, se pare că este bine. Și nu este bine!