Arhive pe autori: dumitreltoma

Itemi grilă la Logică – Examenul de Bacalaureat – Test Quizizz


Candidații la examenul de Bacalaureat care susțin proba la disciplina Logică, se pot testa și pot învăța cu ajutorul a două chestionare quizizz.

Chestionarul #1 este construit din itemii care au fost cuprinși în subiectele de examen din perioada 2013-2019.

Dechideți joinmyquiz.com și folosiți codul 2194928.

Chestionarul #2 este construit din itemii care au fost propuși în testele de antrenament realizate în anul 2020.

Deschideți joinmyquiz.com și folosiți codul 9986559

Mult succes!

Itemi grilă la Sociologie – Examenul de Bacalaureat – Teste Quizizz


Candidații la examenul de Bacalaureat care susțin proba la disciplina Sociologie, se pot testa și pot învăța cu ajutorul a trei chestionare quizizz.

Chestionarul #1 este construit din itemii care au fost cuprinși în subiectele de examen din perioada 2013-2019.

Dechideți joinmyquiz.com și folosiți codul 6881874.

Chestionarul #2 este construit din itemii care au fost propuși în testele de antrenament realizate în anul 2020.

Deschideți joinmyquiz.com și folosiți codul 1022542

Chestionarul #3 este construit din conceptele sociologice relevante pentru examenul de Bacalaureat.

Deschideți joinmyquiz.com și folosiți codul 7115744

Mult succes!

10 sfaturi practice pentru învățarea la distanță


1. Nu folosiți grupuri online (WhatsApp, Messenger, Insta Direct) pentru transmiterea temelor.

Argumente:

Va fi un calvar pentru toți membrii grupului să primească notificări pentru toate temele încărcate.

Va fi neetic că toți elevii să vadă toate temele. Profesorul este evaluatorul, corectorul, ceilalți pot specula ceea ce văd și își pot agresa sau disprețui colegii. Traseele educaționale sunt individuale, se gestionează individual, chiar dacă profesorul lucrează cu colectivități.

Nu se poate furniza feedback individual. Fluxul postărilor nu așteaptă după fiecare temă și după fiecare feedback. Se creează un haos care va crește iritabilitatea membrilor.

2. Nu creați cursuri unice pentru clase (cu participarea tuturor elevilor și profesorilor), ci pentru discipline (un curs – unul/doi profesori de specialitate/profesori invitați).

Argumente

Notificările îi vor stresa pe toți participanții, indiferent dacă sunt sau nu destinatarii mesajelor și temelor. Dacă profesorul de biologie postează o temă, vor primi notificări toți profesorii. Dacă un elev rezolvă tema la biologie, vor primi notificări toți profesorii.

Media se calculează eronat. Dacă profesorul de matematică lansează trei teme și cel de română o temă, media clasei nu va avea nicio semnificație.

Dispare magia personală a profesorului (imaginați-vă că țineți lecțiile în cancelarie, simultan cu toți ceilalți profesori), de asemenea, dispare coerența internă a oricărei abordări pedagogice.

Temele vor deveni publice pentru toți profesorii, putând da naștere la tensiuni, legate de notare si feedback.

3. Echilibrați sarcinile care presupun scris de mână cu cele care presupun tastare/butonare.

Argumente

Examenele se vor susține în mod tradițional, pe foaie de hârtie, deci nu se justifică, încă, renunțarea la scrisul de mână.

Este futil să ceri scrierea de mână a tuturor temelor, când elevul ar putea tasta electronic propriile texte.

4. Nu așteptați prezență constantă și instantanee, dacă folosiți mai multe platforme sau aplicații online la nivelul școlii.

Argumente

Accesarea fiecărei platforme necesită timp. Timp de accesare, timp pentru derularea sarcinilor, mesajelor, timp de răspuns. Cu cat sunt mai multe, cu atât îi va fi mai greu elevului să facă naveta intre ele și să răspundă.

Memoria de scurtă durată are un volum mic, uitarea va apărea mai frecvent decât credeți. Planificați din timp sesiunile video. Comunicați din timp datele necesare conectării. Rugați elevii să testeze singuri aplicațiile video, pentru a nu pierde timpul întâlnirii cu revelații: nu merge sunetul, nu se vede camera.

5. Combinați sarcinile de lucru individuale cu cele de grup.

Argumente

Cei mai mulți elevi au nostalgia vieții in colectivitate.

Prezența exclusivă în fața unui ecran poate izola și diminua apetența elevilor pentru sarcini de grup. Este datoria profesorilor să îi stimuleze pe elevi să depășească turnul de fildeș în care sunt obligați să trăiască în această perioadă, în vederea unei reintegrări facile in grup, după trecerea pandemiei.

6. Solicitați produse finale realizate de elevi.

Argumente

Rolurile pasive nu sunt productive. Cereți elevilor să realizeze produse pe care să vi le transmită. În felul acesta va crește satisfacția și vor câștiga încredere în ei.

Încercați să eliminați părinții din realizarea temelor copiilor. O temă realizată de părinte, în locul copilului, este o pierdere de timp pentru părinte și un motiv de frustrare pentru elev. El va începe să creadă că este incapabil și, data viitoare, nici nu va mai încerca, va apela direct la părinți. Dacă aveți certitudinea că temele nu pot fi realizate exclusiv de elevi, când sunt individuale, reevaluați sarcinile didactice și utilitatea lor.

7. Încurajați elevii să își stabilească un program de lucru și să îl respecte. Să nu își lase timpul personal la dispoziția totală a celorlalți.

Argumente

Când 10 profesori le cer elevilor să le ofere timpul oricând, oriunde, fără nicio limită, ei se află în risc major să intre în depresie. Acest abuz poate fi temperat chiar de elevi, cât timp profesorii mai rar se sincronizează intre ei.

8. Nu uitați că un elev poate oricând ieși dintr-un grup sau dintr-o clasă virtuală. Adaptați strategiile nevoilor lui.

Argument

În mod ideal, educația autentică este un proces personal, subiectiv, ancorat însă în contextul socio-cultural în care trăiește subiectul uman. Online, școala nu mai poate constrânge elevul în termenii în care o făcea în mod tradițional. Presiunea orarului și controlul direct exercitat de profesor, inhibau un elev să părăsească sala de clasă. Aceste pârghii au dispărut acum, nu mai există orar, iar profesorul nu poate lega telefonul de gâtul elevului. Acum, educația devine mai apropiată de ideal, manifestându-se liber, consimțit în mod informal, nu doar formal. Pentru a reuși, profesorul trebuie să devină nu doar creativ, dar mai ales empatic. El trebuie să ajungă în lumea motivațiilor intime ale elevului, prin investigare sau imaginație, astfel încât oferta de activități de învățare să fie tentantă, căutată.

9. Igienizați continuu viața online. Eliminați frecvent conținutul inutil. Reduceți grupurile din care faceți parte.

Argument

Volumul de date crește. Stimulii care necesită atenție se diversifică. Anxietatea este la un pas distanță. Câștigați stare de bine părăsind grupurile inutile, făcând copii de siguranță online și ștergând din dispozitiv datele care ocupa spațiu, eliminând aplicațiile folosite rar. Profesorii care predau la mai multe școli trebuie să conștientizeze riscurile aglomerației.

10. Nu vă înconjurați de amatori. Pentru sfaturi corecte, căutați oameni cu expertiză dovedită.

Argumente

Oamenii competenți în IT pot anticipa consecințele unor rutine care par accesibile la prima vedere, dar care au efecte catastrofale pe termen mediu sau lung.

Soluțiile improvizate nu durează. În spatele unor soluții viabile există multă proiectare, implementare, testare, perfecționare. Un specialist poate face diferența.

O pledoarie pentru miracol


Miracolul este un fenomen supranatural sau un eveniment cu calități extraordinare și imprevizibile, care provoacă admirație.

În Sâmbăta Mare, un sfert dintre elevii liceului Danubius (sursa), din Călărași, aveau cel puțin o interacțiune cu platforma de învățare la distanță creată în acest sens. În douăzeci de cursuri se desfășura activitate de învățare.

În Ziua Învierii, numărul cursurilor active coborâse la 18, fiind activi 230 de elevi.

Mai mult decât atât, pe platforma nu se pot identifica fluctuații semnificative între zilele libere și celelalte zile ale săptămânii. Sâmbătă și duminică, în datele de 28 și 29 martie, erau activi peste 500 de utilizatori, în 135 de cursuri online. Aproape aceeași situație se regăsește și marți, 31 martie.

Ce este extraordinar și imprevizibil în ce s-a întâmplat în Danubius? Ce provoacă admirație?

Într-un sistem care dansează permanent între limitele centralizării și aspirația descentralizării, într-un monopol al neîncrederii, profesorii și elevii din Liceul Danubius au dovedit valoarea încrederii. Că nu este nevoie de constrângeri, proceduri de monitorizare, orare și sute de algoritmi pentru verificarea prezenței, nici de semnături sau note (la vremea respectivă nici nu se discuta public, încă, despre notarea online), pentru a învăța ceva nou sau pentru a continua un proces absolut vital, cum este educația. Că acolo unde există libertate și încredere, mai devreme sau mai târziu se va manifesta și responsabilitatea.

Faptul că educația nu este întotdeauna o formă fără fond.

Liceul a mutat online toate activitățile de învățare, și a făcut-o nu doar declarativ. În 3 zile de la suspendarea cursurilor, elevii și profesorii deja începeau să folosească o platformă de învățare la distanță, iar în 5 zile de la implementarea acesteia, deja existau mai mult de 100 cursuri online pentru elevi. Astăzi, sunt online 300 de cursuri dedicate elevilor.

Valoarea integrității, dovedită într-un context cu totul surprinzător.

Cine citește Planul de Acțiune al școlii, descoperă câteva informații esențiale despre liceul Danubius: plăcerea contează, tehnologia informațională este importantă, competențele și valorile sunt fundamentale, nu poate exista responsabilitate în lipsa flexibilității.


Analizând răspunsurile furnizate de beneficiarii și profesorii din Liceul Danubius, la întrebarea ”Ce ați modifica pentru a vă fi școala mai dragă?”, întrebare adresată în cadrul Cercetării Educaționale ”Școală, dar cu drag” (cercetare desfășurată în octombrie 2019; vezi aici analiza particularizată), se constată următoarele:

Din cei 213 elevi care au participat la cercetarea educațională (25,66% din numărul total al elevilor liceului), cei mai mulți ar fi modificat:

Durata orelor și recreațiilor
Ora de începere a cursurilor
Naveta între școală și casă
Programul școlar
Volumul ghiozdanului

Dacă nu vă conving statisticile, v-ar putea convinge chiar ei, în timp ce răspund spontan.

Cei mai mulți dintre părinții care au participat la cercetarea educațională, ar fi schimbat:

Numărul și diversitatea temelor
Interesul copilului pentru învățare
Ora de începere a cursurilor
O bună gestionare a timpului personal și a sarcinilor școlare
Volumul ghiozdanului

Profesorii ar fi schimbat

Activitățile de învățare
Modul în care predau profesorii (metodele didactice)
Cantitatea de informații învățate
Interesul personal pentru învățare
Naveta între școală și casă

Se poate observa, comparând nevoile de schimbare ale elevilor, părinților și profesorilor, că elevii erau cei mai idealiști, alegerile lor fiind aproape imposibile. Cine ar fi putut schimba durata orelor și recreațiilor? Sau ora de începere a cursurilor? Sau chiar programul școlar? Realismul câștiga teren în cazul părinților și profesorilor, alegerile lor fiind mai puțin dependente de deciziile unor autorități prea înalte și rareori flexibile (parlament, guvern), ci coborând mai la firul ierbii.

Pandemia a satisfăcut nevoile de schimbare cele mai exigente, ale elevilor din Liceul Danubius, transformând școala online într-o alternativă mai confortabilă a școlii tradiționale, schimbările survenind chiar la durata cursurilor și recreațiilor, ora de începere a cursurilor, naveta între școală și casă, programul școlar și volumul ghiozdanului. Preocupările profesorilor au acompaniat firesc acest proces, ei putând lucra, așa cum își doreau, la activitățile de învățare, la elementele de metodologie, la cantitatea informațiilor livrate.

Traduc prin integritate, în acest caz, un răspuns adecvat pe care elevii îl oferă liceului în momentul când acesta își onorează (chiar și constrâns de pandemie) promisiunile (de a fi plăcut, de a implica tehnologie, de a fi flexibil, dar și responsabil și atent la calitate).

Într-un spațiu geografic și cultural recunoscut pentru puterea „descurcării” și în care cursurile de formare sunt mai curând forme, decât fond, extraordinară poate fi puterea competenței. În urmă cu 5 ani, ziua de astăzi nu exista, dar în liceul Danubius se desfășura un program de formare organizat de compania Google România, un program care viza chiar învățarea la distanță și utilizarea platformei Classroom. Profesorii participanți au renunțat la timp prețios personal, atunci, pentru achiziții profesionale care le sunt atât de utile acum. Cursurile făcute pe bune nasc miracole.

Dacă mai aveți vreo îndoială, puneți-vă întrebarea: Cum nu ar fi un adevărat miracol ca, atunci când o banală secvență de ARN îți amenință cu dispariția cei mai dragi oameni, când ai între 14 și 18 ani, tu să studiezi, să te documentezi, să iubești creația, să îți adâncești degetele, privirile, mintea, în această lume în care se oglindește infinita putere creatoare și generatoare de viață? Cum nu ar putea fi o adevărată minune, să continui să iubești ceva abstract, legat de biologie, matematică, geografie, chimie, poate psihologie ș.a., când frica și însingurarea te asediază?

Bineînțeles că este. Asemenea luminii care coboară în Biserica Sfântului Mormânt, lumina interioară care se obține prin educație autentică, lipsită de constrângeri și motivată intrinsec, este o minune.

Hamletian, mi-ați putea răspunde: Sau nu este?

Nu voi alege în locul dumneavoastră, dar voi formula câteva întrebări suplimentare, care să ajute sau nu în formularea răspunsului.

În ce măsură o intervenție externă, precum o voință autonomă și independentă, ar putea interfera cu libertatea de alegere a profesorilor, a elevilor, a formatorilor, a creatorilor, în ce măsură le-ar anula responsabilitatea și meritele? În ce măsură i-ar anula, în opțiunile valorice și în alegerile lor pragmatice?

Dacă echivalăm „norul” (incertitudinea, aleatoriul, indeterminatul) popperian cu orizontul blagian al misterului, iar „ceasul” (previzibilul, raționalul, determinatul) devine idealul cunoașterii paradisiace, cu ce i-ați responsabiliza mai curând pe profesori? Cu dezvrăjirea, promovând atașarea sigură față de noutatea permanentă a acestei lumi, sau cu potențarea misterului și cu ceea ce asumă această opțiune: riscuri, incertitudine, neîmplinire, absurd. Ce le-ați da pe mână profesorilor, ceasuri sau nori?

Dacă voința ne este liberă, dar ne este circumscrisă de mulțimea posibilităților care gravitează în jurul nostru și pe care suntem capabili să le conștientizăm, ce responsabilitate avem în privința acestor posibilități? Cum le putem stimula apariția și cum putem ajunge să fim conștienți de existența lor? Cum putem să le investigăm, în toată diversitatea și complexitatea lor, pentru a fi siguri că luăm cele mai bune decizii? Iar dacă simțim că nu avem posibilități, cum fertilizăm tăcerile, absențele, liniștile, pentru a fi siguri că din ele vor răsări opțiuni miraculoase pe o zi, peste 5 ani sau după ce noi înșine vom deveni tăceri roditoare?

Ce șanse avem, în acest orizont al alegerilor posibile, să universalizăm lecții?

Dacă ați putea alege, ce ați alege: „a fi sau a nu fi?” (interogativ), sau „a fi și a nu fi!„(exclamativ)?

Monopolul neîncrederii


Premisa 1

Monopolul reprezintă tipul de piață în care un produs/serviciu este furnizat de o singură întreprindere, iar clienții sunt numeroși. Ceea ce urmărește o întreprindere este profitul, iar în cazul monopolurilor, acesta este maximal. Neexistând alternative, clienții trebuie să accepte produse/servicii definite, din punctul de vedere al calității și prețului, de către întreprindere. Practica arată că firmele care dețin monopolul tind să furnizeze produse din ce în ce mai slabe calitativ și la prețuri din ce în ce mai piperate.

Când calitatea produselor sau serviciilor scade, clienții devin nervoși, frustrați, critică produsele și refuză să le mai cumpere, dezvoltă alternative și asaltează piața cu servicii și bunuri substituibile, care, mai devreme sau mai târziu, desființează monopolul. Competitorii au de împărțit, de data aceasta, un profit diminuat, pe măsura segmentului de piață deținut.

În Uniunea Europeană, deci și în România, există o preocupare declarată, și de multe ori manifestă (există legislație, instituții), de stimulare a concurenței și de evitare/subminare a monopolurilor. Avantajați sunt consumatorii, care pot selecta cele mai bune oferte la cele mai bune prețuri. Există și dezavantaje, unele eforturi costisitoare pentru inovație devin inaccesibile. Există și limite, definite de domeniile strategice (energie nucleară, biosecuritate etc).

Premisa 2

Administrația însumează instituțiile de stat, eventual ale comunității, care furnizează servicii fără a urmări profitul. Administrațiile, dacă sunt publice, sunt finanțate indirect (din taxele și impozitele cetățenilor, prin intermediul altor administrații), iar dacă sunt private, sunt finanțate direct (de către beneficiari, fără intermedierea altor administrații), sau mixt ( direct și indirect). Școlile sunt forme de administrație. Cele publice sunt finanțate indirect, cele private sunt finanțate direct sau mixt. Eliminând din discuție caracterul non-profit, administrațiile împart o piață și pot deține caracter de monopol atunci când nu cunosc concurență.

Premisa 3

În teorie, piața serviciilor educaționale din România este deschisă concurenței private. La toate nivelurile, pot fi înființate grădinițe, școli primare, școli gimnaziale, licee, școli postliceale și universități private. În practică, însă, educația privată are o relevanță socială limitată.

>În anul școlar 2014-2015, ponderea învățământului privat pe niveluri de învățământ a arătat astfel: învățământ antepreșcolar: 4,1%, învățământ preșcolar: 3,5%, învățământ primar și gimnazial: 0,6% (din care 89,1% în urban), învățământ liceal: 1,9%, învățământ profesional: 1,6, învățământ postliceal și de maiștri: 40,2%, învățământ superior: 14,3%. (sursa)

>”În ianuarie 2019, din cei 373.000 de angajați din învățământ, peste 25.000 (6,7%) lucrau în mediul privat.” (sursa).

>”Din totalul de elevi din România, doar 4,9% au fost cuprinși în unităţi şcolare private, în anul școlar 2018-2019.” (sursa)

Premisa 4

Prin recunoașterea dreptului elevilor la transfer și prin respectarea dreptului de a alege unitatea de învățământ liceal, statul simulează o concurență în interiorul sistemului public. Simularea vizează și târgurile ofertelor școlare pentru liceu. Indiferent, însă, de alegerea elevilor, serviciul educațional fundamental are aceleași caracteristici, oricare ar fi furnizorul.

Premisa 5

În România, reglementarea activității școlilor private (administrații private) este realizată de administrații publice (ministerul educației, guvern, parlament). Serviciul educațional oferit de școlile private este definit, în linii mari (plan cadru, programe școlare, normarea activității didactice, examene de final de ciclu), de ministerul educației. Există elemente de inovare, servicii suplimentare, activități educaționale suplimentare, programe educaționale internaționale, care fac diferența calitativă între ofertele școlilor. Acestea, însă, nu reprezintă un specific al școlilor private, deși marketingul mai agresiv le asociază, la nivel de reprezentare publică, în special cu școlile private.

Premisa 6

În România, serviciul educațional oferit de școlile private este întotdeauna, în mod necesar, mai scump decât serviciul educațional oferit de școlile publice. Când sunt finanțate exclusiv direct, cetățeanul care plătește școala privată nu este degrevat de obligația finanțării educației publice (lipsesc deducerile personale). Când sunt finanțate în regim mixt (direct și indirect), contribuțiilor plătite statului li se adaugă taxele impuse de școlile private. Reținem că educația privată costă beneficiarul mai mult decât educația publică.

Premisa 7

În ultimii 30 de ani, statul a simulat încercări de spargere a monopolului în administrație. S-au realizat inclusiv pilotări. Un succes al descentralizării pare reprezentat de Poliția Comunitară, o falangă subordonată primarilor, care a dublat poliția națională. În educație, pilotarea descentralizării a murit în fașă.

Premisa 8

La nivelul societății românești, monopolurile par bine văzute când sunt asociate cu elemente de identitate națională (a se vedea protestele împotriva privatizării companiilor naționale TAROM, CFR etc.). Simultan, par rău văzute atunci când presupun capital internațional. Au existat voci publice, chiar inițiative legislative care au favorizat/blocat co-finanțării de la bugetul public pentru școlile sau spitalele private, indiferent de originea capitalului.

Premisa 9

La nivel societal, studiile dovedesc asta, există un deficit de încredere în instituțiile statului.

Sondaj INSCOP realizat în perioada 21 ianuarie – 5 februarie 2019, la comanda Fundației Konrad Adenauer.
Sursa foto

Criza încrederii este surprinsă și de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie – IRES. Într-un studiu din 2016, „6 DIN 10 ROMÂNI NU AU ÎNCREDERE ÎN NIMENI ÎN AFARA FAMILIEI ŞI PRIETENILOR„.

Și totuși, când au încredere, românii au mai multă încredere în profesori decât în politicieni, funcționari publici, parlamentari și miniștri.

Când vine vorba despre instituții și organizații, sistemul educațional este în top 3, câtă vreme guvernul, parlamentul și partidele se află în coada clasamentului.

Premisa 10

Perspectiva Comisiei Europene asupra educației și formării din România (2018)

„>România urmărește mai multe inițiative pentru a-și moderniza sistemul său de
învățământ. Cu toate acestea, punerea în aplicare avansează cu diferite viteze, iar
măsurile de îmbunătățire a ratelor de participare și a calității învățământului nu au fost întotdeauna corelate în mod corespunzător. O serie de inițiative promovează educația civică.
>Deși în 2016 s-a înregistrat o creștere, cheltuielile din domeniul educației rămân scăzute, în special în învățământul preșcolar și școlar. Ambele domenii sunt importante pentru un start în viață în condiții de egalitate și pentru combaterea părăsirii timpurii a școlii, care rămâne o problemă.
>Echitatea în domeniul educației, decalajul dintre mediul rural și cel urban și incluziunea romilor rămân provocări-cheie, cu consecințe asupra unei creșteri favorabile incluziunii și asupra inegalităților în societate.
>Se depun eforturi pentru a îmbunătăți educația și formarea profesională (EFP) și pentru a consolida legăturile dintre întreprinderi și universități, dar, în ansamblu, relevanța educației pentru piața forței de muncă rămâne încă o provocare.
>Sistemul de învățământ și ansamblul competențelor forței de muncă nu țin pasul cu cerințele unei economii moderne. Nevoia de sporire a nivelului de competențe rămâne urgentă. Participarea la procesul de învățare în rândul adulților este foarte scăzută, în special în rândul persoanelor slab calificate.” (sursa)

Premisa 11

Calitatea serviciului educațional, în România, este evaluată și certificată „extern” de o administrație publică (ARACIP) aflată în subordonarea administrației publice centrale care reglementează și coordonează sistemul național de învățământ – ministerul educației.

Premisa 12

Politizarea managementului școlar transformă directorii de școli în colegii politici ai inspectorilor generali (cei care îi deleagă în funcții și care îi evaluează), iar pe inspectorii generali în colegii de partid ai miniștrilor (cei care îi deleagă în funcții și care îi evaluează), evaluarea obiectiva a activității manageriale devenind imposibilă, conflictul de interese fiind evident.

Concluzii posibile

  1. Instituții care nu beneficiază de încrederea publică (parlament, guvern, partide politice) reglementează, administrează și conservă monopoluri.
  2. Dezvoltarea alternativelor educaționale private este frânată prin două mecanisme: a) serviciul educațional fundamental este preconfigurat de administrația publică; b) în lipsa deducerilor, serviciul educațional furnizat de școlile private este inevitabil mai scump.
  3. Pentru a crea aparența libertății de alegere, administrația publică permite transferurile și alegerea unității școlare, însă serviciul educațional fundamental este definit în condiții identice (plan cadru, programe școlare, normarea personalului, examene).
  4. Profesorii beneficiază de încrederea societății în mai mare măsură decât decidenții politici, chiar dacă ei sunt obligați să presteze într-un monopol definit de decidenți politici.
  5. Indicatorii de calitate ai funcționarii monopolului educațional se află sub media europeană.
  6. În lipsa mecanismelor de reglare și din cauza simulării feedback-ului pozitiv, funcția de transformare adaptativă a sistemului educațional este lipsită de relevanță.
  7. Lipsa de apetență pentru educația privată și pentru alternative educaționale măsoară luciditatea cu care este privit monopolul educațional (formele sunt aparent diferite, fondul este identic).
  8. Pilotarea descentralizării, încurajarea alternativelor educaționale, deschiderea spre nou, trebuie privite cu încredere, dar și promovate. Cu atât mai mult când vine vorba despre sisteme strategice, precum cel educațional. Asumarea dogmatică a unui „adevăr” necenzurabil și mistificator, este incompatibilă chiar cu misiunea sistemului educațional. Fricile în raport cu noul, cu necunoscutul, pot fi instrumentate politic, pentru a conserva monopolul neîncrederii, dar profesorii trebuie să fie primii lucizi, ei au instrumentele și metodele pentru a face lumină. (opțiunea încrederii)
    ,,Într-o organizaţie umană, evenimentul declanşator al procesului de emergenţă poate fi un comentariu improvizat, care să pară important persoanei care l-a făcut, dar să fie semnificativ pentru o serie de oameni dintr-o comunitate de practică. Fiindcă are semnificaţii pentru ei, aceştia vor dori să fie perturbabili şi vor circula rapid informaţia prin reţelele organizaţiei. Pe măsură ce traversează diferite bucle de feed-back, se poate ca informaţia să fie amplificată şi extinsă, eventual într-o asemenea măsură încât organizaţia să nu o mai poată absorbi, în structura sa actuală. Când se întâmplă acest lucru, înseamnă că s-a atins un punct de instabilitate. Sistemul nu mai poate să integreze noua informaţie în ordinea sa existentă; el este forţat să-şi abandoneze unele structuri, comportamente sau credinţe. Rezultatul este o stare de haos, confuzie, incertitudine şi îndoială; iar din starea aceasta haotică ia naştere o nouă formă de ordine, organizată în jurul unei noi semnificaţii. Noua ordine nu a fost planificată de vreun individ, ci s-a ivit ca rezultat al creativităţii colective a organizaţiei” – Fritjof Capra
  9. Cu cât beneficiarii unui monopol sunt mai numeroși, cu cât monopolul este mai durabil în timp, cu atât rezistența acestuia la schimbare este mai mare, însăși schimbarea devenind o idee imposibilă. (opțiunea neîncrederii).
    „Aici sunt mulți care așteaptă. O liotă pe care nu o poți cuprinde cu privirea și care se pierde în întuneric. Ce vor? Evident formulează anumite revendicări. Am să le ascult pretențiile, iar apoi le voi da răspunsul. Dar nu voi ieși la balcon; n-aș putea, chiar dacă aș vrea. Iarna, ușa de la balcon este încuiată și nu am cheia la îndemână. Nu mă voi duce însă nici la fereastră. Nu doresc să văd pe nimeni, nu vreau să mă deruteze nicio imagine, la birou, aici e locul meu; cu capul în mâini, asta e poziția mea.” – Franz Kafka

Dezinformări interesate – ediția Coronavirus 2020


https://twitter.com/EUvsDisinfo/status/1243807783570587649?s=19