Arhive pe autori: dumitreltoma

10 sfaturi practice pentru învățarea la distanță


1. Nu folosiți grupuri online (WhatsApp, Messenger, Insta Direct) pentru transmiterea temelor.

Argumente:

Va fi un calvar pentru toți membrii grupului să primească notificări pentru toate temele încărcate.

Va fi neetic că toți elevii să vadă toate temele. Profesorul este evaluatorul, corectorul, ceilalți pot specula ceea ce văd și își pot agresa sau disprețui colegii. Traseele educaționale sunt individuale, se gestionează individual, chiar dacă profesorul lucrează cu colectivități.

Nu se poate furniza feedback individual. Fluxul postărilor nu așteaptă după fiecare temă și după fiecare feedback. Se creează un haos care va crește iritabilitatea membrilor.

2. Nu creați cursuri unice pentru clase (cu participarea tuturor elevilor și profesorilor), ci pentru discipline (un curs – unul/doi profesori de specialitate/profesori invitați).

Argumente

Notificările îi vor stresa pe toți participanții, indiferent dacă sunt sau nu destinatarii mesajelor și temelor. Dacă profesorul de biologie postează o temă, vor primi notificări toți profesorii. Dacă un elev rezolvă tema la biologie, vor primi notificări toți profesorii.

Media se calculează eronat. Dacă profesorul de matematică lansează trei teme și cel de română o temă, media clasei nu va avea nicio semnificație.

Dispare magia personală a profesorului (imaginați-vă că țineți lecțiile în cancelarie, simultan cu toți ceilalți profesori), de asemenea, dispare coerența internă a oricărei abordări pedagogice.

Temele vor deveni publice pentru toți profesorii, putând da naștere la tensiuni, legate de notare si feedback.

3. Echilibrați sarcinile care presupun scris de mână cu cele care presupun tastare/butonare.

Argumente

Examenele se vor susține în mod tradițional, pe foaie de hârtie, deci nu se justifică, încă, renunțarea la scrisul de mână.

Este futil să ceri scrierea de mână a tuturor temelor, când elevul ar putea tasta electronic propriile texte.

4. Nu așteptați prezență constantă și instantanee, dacă folosiți mai multe platforme sau aplicații online la nivelul școlii.

Argumente

Accesarea fiecărei platforme necesită timp. Timp de accesare, timp pentru derularea sarcinilor, mesajelor, timp de răspuns. Cu cat sunt mai multe, cu atât îi va fi mai greu elevului să facă naveta intre ele și să răspundă.

Memoria de scurtă durată are un volum mic, uitarea va apărea mai frecvent decât credeți. Planificați din timp sesiunile video. Comunicați din timp datele necesare conectării. Rugați elevii să testeze singuri aplicațiile video, pentru a nu pierde timpul întâlnirii cu revelații: nu merge sunetul, nu se vede camera.

5. Combinați sarcinile de lucru individuale cu cele de grup.

Argumente

Cei mai mulți elevi au nostalgia vieții in colectivitate.

Prezența exclusivă în fața unui ecran poate izola și diminua apetența elevilor pentru sarcini de grup. Este datoria profesorilor să îi stimuleze pe elevi să depășească turnul de fildeș în care sunt obligați să trăiască în această perioadă, în vederea unei reintegrări facile in grup, după trecerea pandemiei.

6. Solicitați produse finale realizate de elevi.

Argumente

Rolurile pasive nu sunt productive. Cereți elevilor să realizeze produse pe care să vi le transmită. În felul acesta va crește satisfacția și vor câștiga încredere în ei.

Încercați să eliminați părinții din realizarea temelor copiilor. O temă realizată de părinte, în locul copilului, este o pierdere de timp pentru părinte și un motiv de frustrare pentru elev. El va începe să creadă că este incapabil și, data viitoare, nici nu va mai încerca, va apela direct la părinți. Dacă aveți certitudinea că temele nu pot fi realizate exclusiv de elevi, când sunt individuale, reevaluați sarcinile didactice și utilitatea lor.

7. Încurajați elevii să își stabilească un program de lucru și să îl respecte. Să nu își lase timpul personal la dispoziția totală a celorlalți.

Argumente

Când 10 profesori le cer elevilor să le ofere timpul oricând, oriunde, fără nicio limită, ei se află în risc major să intre în depresie. Acest abuz poate fi temperat chiar de elevi, cât timp profesorii mai rar se sincronizează intre ei.

8. Nu uitați că un elev poate oricând ieși dintr-un grup sau dintr-o clasă virtuală. Adaptați strategiile nevoilor lui.

Argument

În mod ideal, educația autentică este un proces personal, subiectiv, ancorat însă în contextul socio-cultural în care trăiește subiectul uman. Online, școala nu mai poate constrânge elevul în termenii în care o făcea în mod tradițional. Presiunea orarului și controlul direct exercitat de profesor, inhibau un elev să părăsească sala de clasă. Aceste pârghii au dispărut acum, nu mai există orar, iar profesorul nu poate lega telefonul de gâtul elevului. Acum, educația devine mai apropiată de ideal, manifestându-se liber, consimțit în mod informal, nu doar formal. Pentru a reuși, profesorul trebuie să devină nu doar creativ, dar mai ales empatic. El trebuie să ajungă în lumea motivațiilor intime ale elevului, prin investigare sau imaginație, astfel încât oferta de activități de învățare să fie tentantă, căutată.

9. Igienizați continuu viața online. Eliminați frecvent conținutul inutil. Reduceți grupurile din care faceți parte.

Argument

Volumul de date crește. Stimulii care necesită atenție se diversifică. Anxietatea este la un pas distanță. Câștigați stare de bine părăsind grupurile inutile, făcând copii de siguranță online și ștergând din dispozitiv datele care ocupa spațiu, eliminând aplicațiile folosite rar. Profesorii care predau la mai multe școli trebuie să conștientizeze riscurile aglomerației.

10. Nu vă înconjurați de amatori. Pentru sfaturi corecte, căutați oameni cu expertiză dovedită.

Argumente

Oamenii competenți în IT pot anticipa consecințele unor rutine care par accesibile la prima vedere, dar care au efecte catastrofale pe termen mediu sau lung.

Soluțiile improvizate nu durează. În spatele unor soluții viabile există multă proiectare, implementare, testare, perfecționare. Un specialist poate face diferența.

O pledoarie pentru miracol


Miracolul este un fenomen supranatural sau un eveniment cu calități extraordinare și imprevizibile, care provoacă admirație.

În Sâmbăta Mare, un sfert dintre elevii liceului Danubius (sursa), din Călărași, aveau cel puțin o interacțiune cu platforma de învățare la distanță creată în acest sens. În douăzeci de cursuri se desfășura activitate de învățare.

În Ziua Învierii, numărul cursurilor active coborâse la 18, fiind activi 230 de elevi.

Mai mult decât atât, pe platforma nu se pot identifica fluctuații semnificative între zilele libere și celelalte zile ale săptămânii. Sâmbătă și duminică, în datele de 28 și 29 martie, erau activi peste 500 de utilizatori, în 135 de cursuri online. Aproape aceeași situație se regăsește și marți, 31 martie.

Ce este extraordinar și imprevizibil în ce s-a întâmplat în Danubius? Ce provoacă admirație?

Într-un sistem care dansează permanent între limitele centralizării și aspirația descentralizării, într-un monopol al neîncrederii, profesorii și elevii din Liceul Danubius au dovedit valoarea încrederii. Că nu este nevoie de constrângeri, proceduri de monitorizare, orare și sute de algoritmi pentru verificarea prezenței, nici de semnături sau note (la vremea respectivă nici nu se discuta public, încă, despre notarea online), pentru a învăța ceva nou sau pentru a continua un proces absolut vital, cum este educația. Că acolo unde există libertate și încredere, mai devreme sau mai târziu se va manifesta și responsabilitatea.

Faptul că educația nu este întotdeauna o formă fără fond.

Liceul a mutat online toate activitățile de învățare, și a făcut-o nu doar declarativ. În 3 zile de la suspendarea cursurilor, elevii și profesorii deja începeau să folosească o platformă de învățare la distanță, iar în 5 zile de la implementarea acesteia, deja existau mai mult de 100 cursuri online pentru elevi. Astăzi, sunt online 300 de cursuri dedicate elevilor.

Valoarea integrității, dovedită într-un context cu totul surprinzător.

Cine citește Planul de Acțiune al școlii, descoperă câteva informații esențiale despre liceul Danubius: plăcerea contează, tehnologia informațională este importantă, competențele și valorile sunt fundamentale, nu poate exista responsabilitate în lipsa flexibilității.


Analizând răspunsurile furnizate de beneficiarii și profesorii din Liceul Danubius, la întrebarea ”Ce ați modifica pentru a vă fi școala mai dragă?”, întrebare adresată în cadrul Cercetării Educaționale ”Școală, dar cu drag” (cercetare desfășurată în octombrie 2019; vezi aici analiza particularizată), se constată următoarele:

Din cei 213 elevi care au participat la cercetarea educațională (25,66% din numărul total al elevilor liceului), cei mai mulți ar fi modificat:

Durata orelor și recreațiilor
Ora de începere a cursurilor
Naveta între școală și casă
Programul școlar
Volumul ghiozdanului

Dacă nu vă conving statisticile, v-ar putea convinge chiar ei, în timp ce răspund spontan.

Cei mai mulți dintre părinții care au participat la cercetarea educațională, ar fi schimbat:

Numărul și diversitatea temelor
Interesul copilului pentru învățare
Ora de începere a cursurilor
O bună gestionare a timpului personal și a sarcinilor școlare
Volumul ghiozdanului

Profesorii ar fi schimbat

Activitățile de învățare
Modul în care predau profesorii (metodele didactice)
Cantitatea de informații învățate
Interesul personal pentru învățare
Naveta între școală și casă

Se poate observa, comparând nevoile de schimbare ale elevilor, părinților și profesorilor, că elevii erau cei mai idealiști, alegerile lor fiind aproape imposibile. Cine ar fi putut schimba durata orelor și recreațiilor? Sau ora de începere a cursurilor? Sau chiar programul școlar? Realismul câștiga teren în cazul părinților și profesorilor, alegerile lor fiind mai puțin dependente de deciziile unor autorități prea înalte și rareori flexibile (parlament, guvern), ci coborând mai la firul ierbii.

Pandemia a satisfăcut nevoile de schimbare cele mai exigente, ale elevilor din Liceul Danubius, transformând școala online într-o alternativă mai confortabilă a școlii tradiționale, schimbările survenind chiar la durata cursurilor și recreațiilor, ora de începere a cursurilor, naveta între școală și casă, programul școlar și volumul ghiozdanului. Preocupările profesorilor au acompaniat firesc acest proces, ei putând lucra, așa cum își doreau, la activitățile de învățare, la elementele de metodologie, la cantitatea informațiilor livrate.

Traduc prin integritate, în acest caz, un răspuns adecvat pe care elevii îl oferă liceului în momentul când acesta își onorează (chiar și constrâns de pandemie) promisiunile (de a fi plăcut, de a implica tehnologie, de a fi flexibil, dar și responsabil și atent la calitate).

Într-un spațiu geografic și cultural recunoscut pentru puterea „descurcării” și în care cursurile de formare sunt mai curând forme, decât fond, extraordinară poate fi puterea competenței. În urmă cu 5 ani, ziua de astăzi nu exista, dar în liceul Danubius se desfășura un program de formare organizat de compania Google România, un program care viza chiar învățarea la distanță și utilizarea platformei Classroom. Profesorii participanți au renunțat la timp prețios personal, atunci, pentru achiziții profesionale care le sunt atât de utile acum. Cursurile făcute pe bune nasc miracole.

Dacă mai aveți vreo îndoială, puneți-vă întrebarea: Cum nu ar fi un adevărat miracol ca, atunci când o banală secvență de ARN îți amenință cu dispariția cei mai dragi oameni, când ai între 14 și 18 ani, tu să studiezi, să te documentezi, să iubești creația, să îți adâncești degetele, privirile, mintea, în această lume în care se oglindește infinita putere creatoare și generatoare de viață? Cum nu ar putea fi o adevărată minune, să continui să iubești ceva abstract, legat de biologie, matematică, geografie, chimie, poate psihologie ș.a., când frica și însingurarea te asediază?

Bineînțeles că este. Asemenea luminii care coboară în Biserica Sfântului Mormânt, lumina interioară care se obține prin educație autentică, lipsită de constrângeri și motivată intrinsec, este o minune.

Hamletian, mi-ați putea răspunde: Sau nu este?

Nu voi alege în locul dumneavoastră, dar voi formula câteva întrebări suplimentare, care să ajute sau nu în formularea răspunsului.

În ce măsură o intervenție externă, precum o voință autonomă și independentă, ar putea interfera cu libertatea de alegere a profesorilor, a elevilor, a formatorilor, a creatorilor, în ce măsură le-ar anula responsabilitatea și meritele? În ce măsură i-ar anula, în opțiunile valorice și în alegerile lor pragmatice?

Dacă echivalăm „norul” (incertitudinea, aleatoriul, indeterminatul) popperian cu orizontul blagian al misterului, iar „ceasul” (previzibilul, raționalul, determinatul) devine idealul cunoașterii paradisiace, cu ce i-ați responsabiliza mai curând pe profesori? Cu dezvrăjirea, promovând atașarea sigură față de noutatea permanentă a acestei lumi, sau cu potențarea misterului și cu ceea ce asumă această opțiune: riscuri, incertitudine, neîmplinire, absurd. Ce le-ați da pe mână profesorilor, ceasuri sau nori?

Dacă voința ne este liberă, dar ne este circumscrisă de mulțimea posibilităților care gravitează în jurul nostru și pe care suntem capabili să le conștientizăm, ce responsabilitate avem în privința acestor posibilități? Cum le putem stimula apariția și cum putem ajunge să fim conștienți de existența lor? Cum putem să le investigăm, în toată diversitatea și complexitatea lor, pentru a fi siguri că luăm cele mai bune decizii? Iar dacă simțim că nu avem posibilități, cum fertilizăm tăcerile, absențele, liniștile, pentru a fi siguri că din ele vor răsări opțiuni miraculoase pe o zi, peste 5 ani sau după ce noi înșine vom deveni tăceri roditoare?

Ce șanse avem, în acest orizont al alegerilor posibile, să universalizăm lecții?

Dacă ați putea alege, ce ați alege: „a fi sau a nu fi?” (interogativ), sau „a fi și a nu fi!„(exclamativ)?