Arhive pe categorii: Opinii

Condamnați la muncă silnică pe viață, pedeapsa pentru lipsa memoriei


și în 1937

  • A fost decizia despre cine conduce țara, cei buni sau cei răi. Iar când cei răi au condus țara, cei buni au umplut cimitirele și închisorile. Iar când cei buni au condus țara, cei răi au umplut cimitirele și închisorile. Și nu a fost bine.

și în 1946

  • A fost decizia despre cine conduce țara, cei buni sau cei răi. Iar când cei răi au condus țara, cei buni au umplut cimitirele și închisorile. Iar când cei buni au condus țara, cei răi au umplut cimitirele și închisorile. Și nu a fost bine.

și în 1989

  • A fost decizia despre cine conduce țara, cei buni sau cei răi. Iar când cei buni au condus țara, 1000 de tineri au umplut cimitirele. Și a fost bine. Și nu a fost bine.

și după 1990

  • A fost decizia despre cine conduce țara, „golanii” sau meseriașii. Iar atunci când s-a decis să conducă meseriașii, „golanii” și-au numărat morții și răniții. Și nu a fost bine.
  • A urmat decizia despre cine să aibă acces la putere, cei care “au mâncat salam cu soia” sau oropsiții și emigranții. Iar atunci când s-a decis bine, oropsiții au fost oropsiți în continuare, iar emigranții au fost obligați să se întoarcă în țările în care le era mai bine. Și nu a fost bine.
  • A urmat decizia de restituire a terenurilor agricole mai mici de zece hectare. Și s-au restituit, dar oamenii au devenit robii agriculturii de subzistență. Și nu a fost bine.
  • A urmat decizia despre proprietate. Să fie recunoscută și protejată. Iar atunci când s-a decis să fie protejată, s-a furat. S-au furat banii economisiți și aflați în bănci. S-au furat proprietățile statului. S-au furat afaceri publice. S-au furat proprietăți. S-au furat oameni. Și nu a fost bine.
  • Apoi a urmat discuția dacă țara să fie condusă de politicieni sau de specialiști. Când s-a decis, cei 20.000 de specialiști s-au transformat în talibani. Au fost furați toți cei care visaseră la o schimbare. Hoții profesioniști au fost înlocuiți cu hoții amatori. Și nu a fost bine.
  • Apoi a urmat discuția despre restituire. Să se facă în natură, să se facă prin echivalent sau „restitutio in integrum”. Iar atunci când s-a ales să se facă, nu s-a restituit.  S-a furat cu ajutorul politicienilor, cu ajutorul avocaților, cu ajutorul judecătorilor, iar cei îndreptățiți la restituiri au rămas să aștepte. S-au furat așteptări nedrepte. Și nu a fost bine.
  • A urmat din nou decizia despre proprietate. Să fie garantată, s-a zis. Iar atunci când s-a decis, hoțiile au continuat. S-au furat studii, s-au furat inocențe, s-au furat titluri, s-au furat handicapuri, s-au furat pensii. Și nu a fost bine.
  • Ulterior a urmat decizia despre justiție. Să se facă sau să nu se facă. Iar atunci când s-a decis să nu se facă, nu s-a făcut. Averile nelegitime au crescut, guvernul a fost corupt, la fel cum devenise tot poporul. Examenele se cumpărau cu bani, tratamentele medicale se cumpărau cu bani, liniștea aparținea celor mai bogați, fie ei interlopi sau politicieni corupți. Și nu a fost bine.
  • S-a decis dacă este bine ca românii să facă parte din cea mai puternică alianță militară. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
  • S-a decis dacă este bine ca românii să muncească în alte țări. Și s-au bucurat mulți că pot pleca să muncească. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
  • A urmat discuția despre adevăr. Să fie sau să nu fie. Și când s-a decis să fie, nu a fost. Și nu a fost bine.
  • A urmat discuția despre dreptate. Să se facă sau să nu se facă. Iar atunci când s-a decis să se facă, prea mulți au plâns și lumea s-a înduioșat. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
  • A urmat discuția despre criza economică. Dacă a fost mit sau realitate. Și poporul a decis că a fost mit, deși fusese realitate. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
  • A urmat discuția despre corupția care ucide. Și politicienii corupți au decis să lase puterea tehnocraților de încredere. Tehnocrații au fost politicieni și politicienii au fost tehnocrați. Și nu a fost bine.
  • A urmat decizia de eliberare a corupților. Și poporul s-a împotrivit. Și poporul a susținut-o. Și nu a fost bine.

Aștept clipa când, aici, în poporul clipei, va fi discutat și decis rostul memoriei. Când acest popor îți va judeca memoria. Este în rostul memoriei să ascundă, să nege, să uite, să pervertească, să modifice, să schimbe, să nedreptățească? Dacă da, se pare că este bine. Și nu este bine!

Eu mi-s Faust!


„Mi-am propus să cercetez elementele şi deoarece, după darurile care mi-au fost hărăzite de sus, n-am găsit în mintea mea îndemânarea trebuincioasă şi nici n-am putut-o învăţa de la oameni, am ales şi m-am dat în puterea spiritului infernal, pentru ca acesta să-mi vestească şi să mă instruiască în ştiinţa dorită” Goethe – Faust

La 20 de ani m-am titularizat, prin concurs, ca învățător. La 22 de ani organizam cursuri de instruire în utilizarea calculatorului în localități din județul Călărași. La 23 de ani reușeam să construiesc un laborator de informatică în Școala Plevna și astfel o transformam în prima școală rurală din județul Călărași conectată la Internet. Tot atunci am reușit să atrag pentru școală prima finanțare pe proiect, din partea Ministerului Educației, în valoare de 5000 de dolari. La 26 de ani am putut beneficia pentru prima dată de fonduri europene pentru formarea profesională în străinătate. La 28 de ani m-am titularizat, prin concurs, ca profesor de filosofie. La 32 de ani am coordonat primul proiect național înregistrat în CAEN, cu 55 de unități școlare partenere din 21 de județe. La 34 de ani am fost premiat cu titlul „Profesorul anului”, în Călărași. 90 dintre cei 94 de elevi ai mei care au susținut examenul de Bacalaureat la discipline socio-umane, între 2010 și 2016, au promovat de la prima încercare, în condițiile în care 25 de elevi s-au pregătit singuri. La 35 de ani am fost premiat pentru Excelența în carieră, tot în Călărași. Am desfășurat nenumărate programe de educație non-formală și am colaborat cu mulți oameni care m-au inspirat, care m-au iubit și care m-au împins înainte. La 39 de ani am fost premiat în gala MERITO, alături de 9 profesori din întreaga țară. Am fost înconjurat tot timpul de oameni valoroși și remarcabili. M-au îndrumat profesori și oameni minunați. Elevii care m-au iubit au avut grijă să mă învețe să le semăn. Am avut șansa de a trăi o viață profesională așa cum nici eu nu aș fi putut spera.

Toate s-au întâmplat până astăzi.

Astăzi este ziua în care aflați că eu mi-s Faust.

Mi-am vândut sufletul societății și ea mi-a oferit faimă și recunoaștere.
Mi-am vândut sufletul societății și ea m-a recompensat și răsplătit.
Mi-am vândut sufletul societății, iar ea mi-a dăruit iubirea lumii.
Mi-am falsificat meritele și o magie mi-a consacrat merite.
Mi-am subminat propria onestitate și integritate, iar o magie le-a clădit la loc.
M-am însoțit cu necinstea și am părut omul virtuții.
Mi-am șifonat stofa academică și ea a părut impecabilă.
Am pierdut concursuri și s-au văzut doar cele pe care le-am câștigat.
Am pierdut teste de conștiință, dar s-au văzut doar cele câștigate.
M-am scăldat în noroaie, dar lumea m-a perceput drept vertical.
Am înșelat și am părut un om exemplar.
Am criticat tot ceea ce eu nu puteam reprezenta și am fost citit și credibil.
Am mințit și am fost admirat.
Am trișat și am fost căutat.
Am plagiat și am fost lăudat.
Am furat merite și meritele altora m-au onorat.
Am judecat strâmb și am părut drept.
Am nesocotit credința și am părut credincios.
Am luat în râs suferința și semenii au zâmbit alături de mine.
M-a amuzat dramatismul vieții și cei din jur au crezut în amuzament.
Am fost înșelător.

Precum un fir de grâu care este smuls afară din pământ pentru a crește mai repede, dar se usucă, m-am grăbit și mi-am impus standarde pe care nu întotdeauna le-am putut atinge în mod onest. M-am înstrăinat de natura mea și am sperat la ceva nemeritat. Am fugit din Plevna și acum rătăcesc pe toate drumurile, am uitat cum transpiram pe câmp la culesul porumbului sau la săpatul florii soarelui, am lepădat țărâna din gumari și papuci și am încălțat pantofi lucioși, am lepădat pantalonii rupți și ciorapii năclăiți și am învățat să port pantaloni la dungă și ciorapi fini. Mă numesc profesor, deși sunt doar un încurajator. Mă numesc profesor de filosofie, deși astfel scad prestigiul și meritele acestei discipline. Am fugit de ce era mai curat și natural în mine pentru a mă împodobi în merite false și lauri strălucitori. Am nesocotit legile naturii și m-am pervertit. Faima îmi ascunde impostura. Laurii îmi ascund natura duplicitară și arta înșelătoriei.

Nu există alt secret pentru asemenea transformări și treceri, în viața mea. Nu există trecere naturală între noroi și nori, pentru mine. Sufletul meu, deși vorbesc doar de el, nu-mi mai aparține. Eu nu-mi mai aparțin. Eu sunt doar fantasmă. Eu mi-s Faust. Sufletul meu s-a vândut.

Iertați-mă, fraților! Rugați-vă Domnului pentru iertarea mea!
Iartă-mi, Doamne!