Termenul traseit nu există în dictionarul explicativ al limbii române. Varianta feminină este menționată în dicționarul de argou:

Traseistă, traseiste s. f. (pub.) prostituată care își acostează clienții pe șoseaua de centură. 

Termenul traseit a fost inventat de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, așa susține, în 2000. 

„Când am inventat cuvântul traseist, în vara anului 2000, scriam despre cazul unui politician care schimbase trei partide într-un timp record, cerând de fiecare dată o maşină mai scumpă şi o funcţie pe măsură. Fireşte, m-am inspirat din femininul traseistă, femelă care iese la drumul mare pentru a presta sex în serie pe bani. Sau, pentru corectitudine politică, un mascul care face acelaşi lucru. În ambele situaţii e vorba de sentimente esenţiale pentru fiinţa umană, dragostea şi opţiunea politică, pe care traseismul le batjocoreşte până la desfiinţare.”

În Enciclopedia Libera-Wikipedia, există doua articole care se referă la traseismul politic

Traseismul politic (în engleză party switching) este un fenomen politic care constă în schimbarea de către un politician a partidului politic care l-a propulsat într-o funcție. Din punct de vedere științific, nu a fost cercetat în amănunțime. Printre explicațiile găsite fenomenului este existența unui sistem de partide slab instituționalizat.

Traseismul are mai mai multe implicații, normative, teoretice și substanțiale. Fenomenul este răspândit în multe state, chiar în cele mai stabile sisteme de partide. 

Traseismul politic în România (în engleză party switching) este un fenomen des întâlnit. Traseismul politic este definit conform criteriilor Coaliției pentru un Parlament Curat drept schimbarea de către un politician a mai mult de două partide.

Pe plaiurile mioritice, traseismul reprezintă efectul pe care-l determină o mulțime de cauze care au legătură cu aspecte ale vieții publice și politice din România:

• Traseismul decurge dintr-o perspectivă ultra-pragmatică, egocentristă, asupra politicii, tentațiile accesului necenzurat le instrumentele puterii fiind foarte puternice pentru persoane cu labilități profesionale sau caracteriale, care nu pot obține sau menține succesul în afara funcțiilor politice sau care presupun înregimentare politică. Pentru că alternanța succes-eșec este inevitabilă în politică, refuzul pierderii avantajelor și privilegiilor conduce inevitabil la tentația traseismului, schimbarea taberelor reprezentând singura șansă de menținere în funcții, de acces la resurse și de validare în societate. Da, societatea încă nu taxează traseismul. Nici turnătoria nu a taxat-o corespunzător în regimul comunist. Însă asta nu i-a făcut pe turnători foarte simpatici la momentul iluminării. În mod sigur, nici traseiștii nu vor fi iubiți prea mult timp. 
• Traseismul reprezintă efectul asocierii de oamenii, nu de valori, în politică. Da, politicienii români sunt afiliați unor rețele de interese mai curând personale și de grup, nu axiologice, din cauza aceasta, uneori, prin traseism se conservă fidelități umane, beneficii personale sau de clan, ignorându-se cu totul aspecte de ordin ideologic, valoric, care, teoretic, ar trebui să stea la baza demersurile asociative de ordin politic. 
• Traseismul reprezintă soluția la o problemă care vizează succesul personal, realizarea în nume propriu, reușita individuală. Dacă întru în politică pentru a-mi atinge interesele limitate, voi face orice pentru asta, opoziția nefiind o soluție. Dacă sunt reprezentantul unor interese publice, al unei comunități, nu voi folosi o soluție individuală, particulară, care-mi poate aduce avantaje exclusiv mie, voi face opoziție pentru că acolo se află cei care m-au susținut, cei care au încredere în mine și care mă deleagă să le reprezint interesele. Traseismul este întotdeauna individual, alegătorii nu pot și nu vor fi niciodată traseiști, ei iau deciziile înaintea votului, nu după. Într-adevăr, în România există o instabilitate a opțiunilor politice, fapt care se vede cel mai bine după alegeri, câstigătorul având un număr mai mare de simpatizanți după câștigarea alegerilor, decât înainte de ziua votului. Din nefericire, nu este posibilă schimbarea votului după anunțarea rezultatelor. Din fericire, votul este secret, în felul acesta ipocrizia neputând fi dovedită.
• Traseismul este cultivat, încurajat, răsplătit de clasa politică. Rareori s-au putut vedea politici conservente de limitare sau sancționare a traseismului. Apartenența la club se recunoaște în numărul mic de virtuți, disponibilitatea pentru înșelăciune, pragmatism lipsit de exigențe morale, fidelitate în fața aranjamentului/angajamentului care garantează succesul de moment.
• Traseismul reprezintă efectul imposturii și conduitei infracționale. Șantajul nu se exercită din exterior, cu necesitate, el este asumat, reprezintă o autocondiționare care determină alierea cu cel puternic, cel capabil să protejeze, cel care nu poate primejdui. Cu cât politicienii sunt mai vulnerabili, cu atât vor fi mai dependenți de accesul la putere și resurse, iar traseismul va reprezenta soluția la îndemână.
• Traseismul este efectul unei atitudini disprețuitoare la adresa celor din jur. În politica românească, nici nu este foarte greu să-ți proiectezi o asemenea fantezie a succesului autentic, câtă vreme succesul, indiferent cât de bine plătit și fals ar fi, aduce automat osanale, obediențe, servituți. Câștigătorul este adulat, este căutat, este invitat, este celebrat, este iubit, este fotografiat, este filmat, are tot timpul alaiuri de interesați și servitori în jur. În mod firesc, când va pierde puterea, potențialul traseist se va considera cel mai prețios, calificat și important om din viața cetății. Va oferi oricât, va sacrifica orice, se va vinde pe el și-și va sacrifica foștii prieteni (traseistul nu are niciodată prieteni) doar să-și poată păstra privilegiile. Și cei care-i seamănă, care se tem de aceeași calamitate, salvându-l pe el se vor salva pe sine. Din această cauză avem o atât de redusă rată de împrospătare a politicienilor și decidenților în instituțiile publice.

Continuă lectura →

Președintele Klaus Werner Iohannis a numit astăzi, în prima zi de mandat, primii 5 consilieri în cadrul Administrației Prezidențiale.

Primul decret semnat de președintele Iohannis vizează numirea în funcția de consilier prezidențial a domnului Sorin-Dan Mihalache. Se pare că domnul Sorin-Dan Mihalache va fi și șeful cancelariei prezidențiale.

Domnul Sorin-Dan Mihalache este un traseist notoriu. 

http://stirileprotv.ro/stiri/politic/cine-este-dan-mihalache-seful-cancelariei-prezidentiale-a-lui-klaus-iohannis.html

http://adevarul.ro/news/politica/dan-mihalache-seful-cancelariei-iohannis-fost-om-casa-psd-1_5475f661a0eb96501e1b9059/index.html

http://www.contributors.ro/editorial/dan-mihalache-nu-are-ce-cauta-langa-johannis/

http://www.romanialibera.ro/opinii/interviuri/dan-mihalache–secretar-general-adjunct-al-pnl–%E2%80%9Etrebuie-operate-corectii-in-privinta-functionarii-dna-si-ani–265025#top_articol

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/liberalul-dan-mihalache-face-presiuni-pentru-un-butic-in-casa-poporului-103109 

http://www.antena3.ro/politica/ponta-l-a-demis-pe-mihalache-din-functia-de-secretar-general-al-guvernului-din-cauza-unor-191821.html  

http://www.kmkz.ro/investigatii-2/ancheta/echipa-de-guvernare-a-lui-ponta-isi-tine-averile-la-secret/

http://sorinamatei.blogspot.ro/2012/07/consilierul-lui-crin-antonescu-ia-mai.html

http://www.obiectiv.info/nu-trecutul-politic-este-problema-lui-mihalache-ci-calcatul-in-picioare-al-parteneriatului-cu-sua_61289.html

http://politeia.org.ro/editoriale/politrucul-bine-infiletat-dan-mihalache-bravo-iohannis/33347/

http://izvoarecodrene.blogspot.ro/2014/11/dan-mihalache-este-toxic-diaspora-nu-da.html

http://www.revista22.ro/intelectualii-ii-scriu-presedintelui-klaus-johannis-50871.html

Al cincilea decret semnat de președintele Iohannis vizează numirea în funcția de consilier prezidențial a domnului Adrian-George Scutaru.

Domnul Adrian-George Scutaru a susținut desființarea DNA-ului și SRI-ului, pentru a-și proteja colegii infractori.

http://www.ziare.com/klaus-johannis/presedinte/george-scutaru-viitor-consilier-al-lui-iohannis-cerea-in-2007-desfiintarea-dna-si-sri-1335778 

Tot astăzi, președintele a făcut prima decorare.

Pe site-ul administratiei prezidentiale, comunicatul de presă sună astfel:

„Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis, a semnat luni, 22 decembrie a.c., decretul de decorare a domnului Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.

Astfel, în semn de deosebită apreciere pentru înalta sa ţinută morală, pentru demnitatea şi curajul cu care a militat, de-a lungul timpului, pentru libertate şi democraţie, remarcându-se ca unul dintre cei mai importanţi luptători împotriva regimului comunist, pentru eforturile pe care le face, în numele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, pentru a păstra vie memoria victimelor comunismului, domnul președinte Klaus Werner Iohannis a conferit Ordinul Naţional „Steaua României” – în grad de Cavaler domnului Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.

Decorarea a fost făcută la propunerea președintelui României, domnul Klaus Werner Iohannis.”

Președintele a participat la ceremonia de depunere de coroane în memoria victimelor Revoluţiei.

 

Președintele s-a întâlnit cu premierul Victor Ponta.

Președintele care unește și-a început mandatul.

Astăzi, 31 octombrie 2014, am ieșit din dilemă. Știu cu cine votez.

În 24 august 2014, la Negrești Oaș, am semnat lista de susținere a candidaturii domnului Klaus Iohannis pentru ocuparea funcției de Președinte al României. 

În baza legii nr. 370/2004, pentru alegerea Preşedintelui României:

(2) Candidaturile propuse de partidele şi de alianţele politice, precum şi candidaturile independente pot fi depuse numai dacă sunt susţinute de cel puţin 200.000 de alegători. Un alegător poate susţine un singur candidat.

La data respectivă, domnul Klaus Iohannis îmi părea cea mai bună opțiune. Îl recomandau experiențele mele de turist îndrăgostit de Sibiu. Îl recomandau aparenta verticalitate, consecvența, cultura, fidelitatea sibienilor, seriozitatea.

Monica Macovei își anunțase candidatura ca independent (5 august), dar nu demisionase încă din PDL (2 septembrie). Poziția doamnei Monica Macovei mi se părea profund imorală, domnia sa concurând candidatul susținut de partidul al cărui membru era.

Iată că, între timp, doamna Monica Macovei a demisionat din PDL și, împotriva tuturor obstacolelor, reușește să-și consolideze mesajul anticorupție. Se află într-o poziție privilegiată, este liberă de obligații în fața partidelor și nu este nevoită să facă compromisuri compromițătoare.

În cazul domnului Iohannis, candidatul pentru care am semnat lista de susținere, lucrurile stau tocmai invers. Din cauza presiunii partidelor care-l susțin, domnul Iohannis a fost nevoit să-și reevalueze unele afirmații (cum ar fi cea care privea colaboarea cu premierul Victor Ponta – 5 aug., înlocuita curând cu propunerea domnului Predoiu pentru funcția de premier – 6 sept.). Nu ar fi primele reevaluări. Domnul Ponta a fost reevaluat la rândul său, domnul Iohannis migrând din rolul doritorului unei funcții sub autoritatea domnului Ponta, în rolul contestatarului domnului Ponta. De asemenea, domnul Iohannis a promis o campanie pozitivă, bazată pe programe, însă campania s-a blocat în spectacolul ieftin organizat cu activiștii domnului Emil Boc, susținătorul doamnei Elena Udrea, (Falcă, Paul-Vass, Anastase, Turcan, Flutur), adversarii de odinioară ai domnului Iohannis. Domnul Iohannis a dansat și cu proiectul RMGC (Roșia Montană), aici pendulând, aici pronunțându-se ferm.

Odată cu îndepărtarea de președintele Traian Băsescu, o piatră de moară pentru piciorul oricărui politician român, și cu demisia din PDL, Monica Macovei a reușit să-și creioneze un portret de candidat independent, orientat spre nevoile electoratului care-i împărtășește valorile. M-au sensibilizat, pe lângă mesajul anticorupție, mobilizatoarea campanie online, dar și asumarea fără dubii a unor teme importante pentru mine: reforma clasei politice prin promovarea unei legislații care elimină blocajele în crearea partidelor, poziția împotriva proiectului RMGC (Roșia Montană).

În timpul acestei campanii electorale, semnătura mea pe lista de susținere a domnului Iohannis m-a introdus într-o dilemă, mai precis în furca lui Morton (Morton’s Fork),

• Dacă am semnat pentru Iohannis, trebuie să votez Iohannis. În caz contrar, voi fi un trădător al propriei mele semnături. 
• Dacă voi vota Iohannis, deși el nu mai beneficiază de susținerea mea sinceră, voi fi în aceeași măsură un trădător, trădătorul propriei mele conștiințe.

Soluția aparentă a acestei dileme este să refuzi acțiunea. Altfel, inhibând cauza, se evită consecința negativă.

Din nefericire, ca orice dilemă, și aceasta presupune puțin efort pentru a identifica soluții alternative.

Acceptând că inacțiunea nu reprezintă o soluție, voi căuta o soluție pentru a putea vota conform conștiinței mele, dar fără a-mi încălca promisiunea exprimată prin semnătura pe lista de susținere.

Soluții alternative ar putea fi:

– să transmit o scrisoare domnului Iohannis (acest text) și să-i comunic că modificarea conduitei și a atitudinilor domniei sale, în perioada scursă de la semnarea listei de candidatura și până astăzi, intră în contradicție cu valorile mele și cu cele afișate de domnia sa până la data semnării listei de candidatură, drept urmare semnătura mea nu reprezintă un cec în alb pentru orice tip de manifestare politică și mi-o retrag. Cunoscând această poziție, domnul Iohannis ar putea înțelege că nu se mai poate bucura de încrederea mea, deci nu se poate bucura de votul meu, iar eu nu aș mai fi obligat cu nimic în fața domniei sale.

– să public un text (acest text) în care să realizez o analiză detaliată a celor două opțiuni, astfel încât să pot spera că voi indentifica „răul mai mic” (lesser evil principle), în felul acesta opțiunea devenind evidentă.

      Analiza detaliată a celor două opțiuni

      1. Votez Iohannis pentru ca am semnat Iohannis, dar o susțin pe Macovei

      2. Votez Macovei, deși am semnat Iohannis

       Se poate observa că numele nu sunt relevante, sunt importante programele pe care acești candidați mi le-au propus. Semnătura pentru Iohannis a fost semnătura pentru un tip de conservență politică, de seriozitate, de verticalitate. Intre timp, această consecvență, această verticalitate, se regăsesc mai curând la Monica Macovei, decât la Iohannis. Cu alte cuvinte, asocierea nume-semnătură este relativă.

Să luam un exemplu, pentru a ușura înțelegerea. Mergi într-un magazin și cumperi o cutie cu bomboane. Pentru a beneficia de bomboane, realizezi cu contract cu magazinul, în schimb plătind prețul acelor bomboane. Când deschizi cutia, acasă, descoperi că bomboanele sunt stricate. S-ar putea spune că ești îndreptățit să mergi la magazin pentru a înapoia bomboanele stricate, pentru a anula contractul și pentru a primi contravalorea plătită. Ducerea în eroare reprezintă o culpă care înlătură validitatea contractului.

În baza acestui argument, semnătura pentru Iohannis din august, să spunem Iohannis 1, ar deveni lipsită de valoare dacă Iohannis 1 (din august) s-a transformat în Iohannis 2 (in septembrie), iar Iohannis 2 (din septembrie) este în opoziție cu Iohannis 1 (din august).

În baza acestui argument, opțiunea 2 este mai dezirabilă decât opțiunea 1. 

În concluzie, am decis să o votez pe doamna Monica Macovei.

 

De ce nu-l voi vota pe Victor Ponta?

Pe Victor Ponta nu-l voi vota pentru că nu este un om consecvent și, în afară de strânsa relație cu sfintele moaște, nu pare să aibă ceva sfânt.

A ascuns și ascunde recesiunea economică din această perioadă.
A fost duplicitar „premierul Ponta a propus legea RMGC, deputatul Ponta ar fi votat împotrivă„.
Când era în opoziție, a susținut protestele împotriva exploatării gazelor de șist, dar când a ajuns prim ministru, a folosit instituțiile de represiune pentru a lovi în țărani și pentru a păzi din bani publici construcțiile unei companii private.
A compromis ministerul educației, obligându-l să-i spele rufele murdare.
A transformat mesajul „dreptate până la capăt” în „imunitate până la capăt”, prin blocarea anchetelor penale care vizau membri ai PSD și PMP.
A pregătit elemente de legislație care să anuleze efectele sentințelor pronunțate de instanțe în cazurile de corupție.
A beștelit UDMR-ul băsist până a sfârșit luându-l partener de guvernare.
A semnat în secret pactul de coabitare cu băsistul Băsescu.
S-a folosit în mod indecent de propaganda postului Antena 3, un post TV afiliat unei rețele infracționale dovedite.
A investigat infracțiunile în care era implicat „tata socru”, a identificat indiciile unor infracțiuni, însă nu a decis sesizarea parchetului.
A evitat confruntarea cu ceilalți contracandidați (fricos? arogant?), desconsiderând un mecanism democractic prin care electoratul poate evalua mai bine calitatea competitorilor.

 

Plus că…

EMTiOU (sic!)
Este prieten cu Dan Șova. 
Are prea multe caricaturi pe Internet. Nu vreau o caricatură de președinte.

„Că la domni mulți soli de în multe părți vin, și cu multe feliuri de sol. Iar voi să nu cinstiți numai pre cei ce vă vor aduce vești bune, ci să cinstiți și pre cei ce vă vor aduce vești réle, că așa să cade. Și să fie toți cinstiți de voi într-un chip și dăruiți. Că cu acea puținea cinste ce le veți face, iar ei mult vor lăuda numele vostru și-l vor înălța. Că domnul carele are minte nu-i trebuiește într-această lume altă avuție, făr’ numai numele cel bun. Căci că deaca va avea nume bun, deacii și avuție încă va face; iar domnul cela ce iaste scumpu și caută tot spre avuție și nu dă pentru scumpétea lui nimănui nimic, acela însuși își piiarde numele cel bun. Deacii, deaca-și piiarde numele cel bun, dar avuțiia de ce folos va să-i fie? Pentru-acéia eu te învăț pre tine, fătul mieu, și pre dumneavoastră alți frați și domni, pre toți, să faceți așa cum zic eu, că mie-mi pare să fie mai bun numele cel bun decât avuțiia cea multă. Că de veți fi îndurători și darnici în viața voastră, și după moarte încă vă să va pomeni numele de bine și nu să va uita niciodată. Că omului din toată avuțiia lui cea multă ce are, nimic nu i să va cunoaște, făr’ numai numele cel bun și bunătățile ce va fi făcut pre această lume.” sursa

În urmă cu 500 de ani, la 32 de ani, Neagoe Basarab începea scrierea celebrelor „învățături” dedicate fiului său, Teodosie. O capodoperă a literaturii române, un adevărat îndreptar spiritual, moral și politic. O replică a onestității, a bunei credințe, a îndreptățirii, a rațiunii morale, în fața unei alte opere contemporane, foarte populară și care omagia cinismul și lipsa scrupulelor în desfășurarea activității politice și militare („Principele”, de Nicolo Machiavelli). 

„Învățăturile” reprezentau o operă atât de valoroasă încât însuși Ivan cel Groaznic, primul țar al Rusiei, s-a folosit de ea, plagiind-o, pentru a putea obține titlul de Bazileu din partea Patriarhiei Constantinopolului. Plagiatul săvârșit de Teodor Mamalachos, ambasadorul lui Ivan la Constantinopol, a fost descoperit 4 secole mai târziu, meritele revenind unui alt român, Ion Dumitriu-Snagov.

„Domnul cu apucături împărătești”, cum îl numea Nicolae Iorga, sfântul, a cărui pomenire o săvârșesc creștinii ortodocși pe 26 septembrie, ctitorul, Mănăstirea Curtea de Argeş fiindu-i deopotrivă inspirație, dar și leagăn pentru somnul trupesc cel de pe urmă, înțeleptul – stoicul, dar nu în ultimul rând voievodul, conducătorul oștilor prieteniei și păcii, reprezintă o sursă inepuizabilă de lecții, chiar și după ce secolele i-au pecetluit mormântul. 

Supranumit și „Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof” (B. P. Hasdeu) sau „unul dintre cei mai culţi domni ai noştri din vechime” (Ioan Bogdan), Neagoe Basarab reprezintă un model al conducătorului cult, înțelept, moral, credincios, diplomat, pentru care viața reprezintă doar o oportunitate de a îmbogăți mediul în care trăiește. Este remarcat de cărturari ca un prieten al păgânilor, un binefăcător al mănăstirilor, un om generos care cultivă relațiile de prietenie cu vecinii, „asemănându-se Domnului ceresc, care străluceşte soarele său şi ploaia şi pe cei buni şi pe cei răi, cum arată Sfânta Evanghelie” (Gavril Protul).

Continuă lectura →

Am decis să susțin candidatura lui Erwin Albu la alegerile pentru Parlamentul European. Prezint mai jos 6 argumente care m-au determinat să-i ofer susținerea mea. 

1. Nu a fost niciodată membrul unui partid politic din România.

Acest argument valorează greu, în condițiile în care toată lumea știe care este contribuția partidelor politice românești la eșecul idealului democratic care a inspirat acestă națiune după căderea regimului totalitar comunist. Suntem în anul 2014, iar 48% dintre români sunt nostalgici după regimul comunist (aici), paradoxal, între aceștia aflându-se și mulți tineri. Un adevărat eșec al unui ideal gestionat aproape exclusiv de clasa politică românească. Iluzia libertății, a democrației, a fost întreținută de politicieni pasionați de reușita materială personală, care s-au înconjurat rareori cu personalități interesate de respectarea și cultivarea unui stat de drept subordonat domniei legii, „reușitele” partidelor rămânând averile ilicite ale membrilor lor, slăbirea instituțiilor publice prin popularea cu factori de decizie incompetenți, prezervarea status quo-ului, astfel încât familiilor politice sa le fie conservate privilegiile de putere și acces la resurse. Partidele politice ascund rareori personalități puternice, competente profesional, capabile să cenzureze deciziile arbitrare ale conducătorilor, o dovadă în acest sens aflându-se în lipsa de calitate a serviciilor publice oferite de stat. În condițiile politizării cu „branconieri” a instituțiilor publice, eșecul acestora în a furniza servicii de calitate reprezintă oglinda calității membrilor de partid. Urmărind rapiditatea cu care membrii de partid trec din posturi executive în funcții manageriale, fără ca saltul să fie natural, facilitat de competență și creștere naturală, se poate trage concluzia că motivația înscrierii lor în partidele politice nu a avut legătură cu scopuri publice, cu interesul general, ci exclusiv cu resorturile parvenirii personale. Erwin Albu este nepătat de acest sistem.

2. S-a implicat în numeroase cauze civice, protestând activ, fiind bătut de jandarmi, fiind anchetat în prezent în 10 dosare penale 

Nu sunt mulți români care pot să-și părăsească confortul personal pentru a se dedica unor scopuri publice. Erwin Albu a găsit de cuviință să-și părăsească zona de confort pentru a lupta pentru cauze care nu-l priveau direct. S-a implicat în numeroase misiuni publice, a riscat amenzi și hărțuiri juridice, deși cauzele în care s-a implicat s-au dovedit viabile. Împreună cu cetățenii din Codlea a reușit salvarea spitalului municipal din localitate, deși acesta fusese închis de factorii politici interesați mai curând de înavuțirea personală, decât de salvarea sănătății cetățenilor. S-a implicat în protestele și acțiunile pentru salvarea Roșiei Montane, dar și împotriva prospecțiunilor abuzive și exploatării gazelor de șist (mai multe detalii pot fi aflate de aici). Rareori găsești în România oameni care sa-și formuleze cv-ul la persoana a III-a, realizările fiind bifate în contul celor mulți, al celorlalți, nu al interesului personal. Rareori găsești persoane care sa-și riște liniștea, banii, falsa imagine de „utili societății”, justificându-se și apărându-se în fața unui aparat represiv construit pentru a constrânge, pentru a limita libertățile. Cred că domnul Erwin Albu poate fi un exemplu care trebuie cultivat. O societate eșuată, precum cea românească, trebuie să-și găsească liderii în rândul oamenilor bogați sufletește și care nu simt nevoia parvenirii, în rândul oamenilor care pot oferi o alternativă de comportament în cetate. Marii lideri ai lumii, Mahatma Gandhi, Nelson Mandela, Martin Luther King Jr., Lech Wałęsa, Václav Havel s-au confruntat deseori cu persecuțiile și au îndurat nedreptăți pentru cauze publice. Contingența politică trebuie depășită, Erwin reprezintă o resursă umană utilă tuturor. Fără binele comun, binele în nume personal rămâne o hoție. Nu poți fi fericit, dacă în jurul tău oamenii plâng. Această lecție, inaccesibilă politicienilor români, trebuie învățată de la oameni ca Erwin.

Continuă lectura →

Nu sunt afiliat politic si nu am fost afiliat politic in ultimii 19 ani (ceea ce atrage dupa sine: libertatea de a analiza, comenta, critica, promova sau condamna orice atitudine sau demers politic, lipsa de interes pentru functiile care presupun subordonare politica, o mare compasiune pentru victimele sirenelor politice si o indiferenta solemna in fata celor care le supravietuiesc… inca, libertatea de a sustine orice candidat politic pe care-l consider demn sa ma reprezinte, libertatea de a-mi asuma si comunica optiunile politice, fara frica unor eventuale repercusiuni, sinceritate cand vorbesc despre politica si politicieni, indiferenta in fata beneficiilor rapide pe care le obtin diversi gratie politicii, rabdare pentru o noua confirmare: ce e val, ca valul trece!).

Si, pentru ca am trait si votat, am facut-o astfel:

Alegeri Parlamentul Romaniei:

1996 – CDR  (a castigat alegerile)
2000 – PNL  (a pierdut alegerile)
2004 – Alianta D.A.  (a castigat alegerile)
2008 – Vasile Iliuta – Camera Deputatilor – PDL (a pierdut alegerile)
2008 – Emil Musat – Senat – PDL (a pierdut alegerile)
2012 – Daniel Motreanu – Camera Deputatilor – PNL (a castigat alegerile)
2012 – Liviu Tomoiaga – Senat – PNL (a castigat alegerile)
2016 – USR – Camera Deputaților
2016 – USR – Senat

Alegeri prezidentiale

1996 – Emil Constantinescu  (a castigat alegerile)
2000 – Primul tur de scrutin : Mugur Isarescu  (a pierdut alegerile)
2000 – Al doilea tur de scrutin:  Ion Iliescu  (a castigat alegerile)
2004 – Traian Basescu  (a castigat alegerile)
2009 – Primul tur de scrutin: Sorin Oprescu  (a pierdut alegerile)
2009 – Al doilea tur de scrutin: Traian Basescu (a castigat alegerile)
2014 – Primul tur de scrutin: Monica Macovei (a pierdut alegerile)
2014 – Al doilea tur de scrutin: Klaus Iohannis (a câștigat alegerile)
2019 – Primul tur de scrutin: Ilie Dan Barna (a pierdut alegerile)
2019 – Al doilea tur de scrutin: Klaus Iohannis (a câștigat alegerile)

Alegeri Parlamentul European

2007 – PD
2009 – Nu am votat
2014 – Valentin Eugen Daeanu (a pierdut alegerile)

2019 – USR (a câștigat alegerile)

Alegeri locale:

Primar (Consiliul Local)

1996 – Marin Toma – tata (PNȚ-CD) (a castigat alegerile)
2000 – Dumitru Neamtu  (PNL) (a pierdut alegerile)
2004 – Primul tur de scrutin: Constantin Neagu (PNL) (a pierdut alegerile)
2004 – Al doilea tur de scrutin: Victor Manea (PNG) (a castigat alegerile)
2008 – Victor Manea (PDL) (a castigat alegerile)
2012 – Sicu Iosif (PC)  (a pierdut alegerile)
2016 – Sicu Iosif (ALDE) (a pierdut alegerile)

Presedintele Consiliului Judetean (Consiliul Judetean)

2008 – Raducu-George Filipescu (PNL) (a castigat alegerile)
2012 – Raducu-George Filipescu (USL) (a castigat alegerile)
2016 – (PNL) (a castigat alegerile)

2019 – Referendum pentru justiție
Da/Da (referendum valid)