Varianta de subiect #4 – abordată
Subiectul I
1-d, 2-c, 3-c, 4-b, 5-a, 6-b, 7-d, 8-a, 9-a, 10-b
Subiectul II
a) Formulată într-un singur enunț, ideea principală a textului ar putea fi că socializarea presupune implicarea activă a persoanei în procesele asimilării valorilor, normelor și modelelor comportamentale dezirabile social.
b) Două concepte sociologice care apar în text sunt: socializarea și grupul. (Notă: Alegem acele concepte care să ne permită să detaliem relația dintre ele într-o pagină – cerința d.)
c)
Socializarea reprezintă procesul, specific uman, de asimilare/însușire/dobândire a valorilor, normelor și modelelor comportamentale care asigură integrarea cu succes în societate.
Grupul reprezintă o asociere de două sau mai multe persoane (1) care au scopuri comune (2), care interacționează direct sau indirect (3), care se aseamănă prin anumite elemente (4) și care au sentimentul/conștiința apartenenței la grup (5).
d)
Conceptele sociologice precizate la punctul b interacționează într-o mulțime de forme. În continuare, voi prezenta și explica aceste forme, ilustrându-le și prin exemple concrete.
Procesul socializării debutează odată cu nașterea individualui, realizându-se, în primii ani de viață, în interiorul familiei de origine. Familia de origine reprezintă un grup social primar, deopotrivă o instituție socială, în care regăsim un număr mic de membri, între care există relații directe, impregnate afectiv. Scopurile acestui grup urmăresc îndeplinirea funcțiilor familiei, iar relevantă pentru procesul socializării este funcția de socializare a familiei. Acestă funcție presupune ca noii membrii ai familiei, copiii, să preia de la părinți, prin educație directă și mimetism, elementele specifice de limbă, reguli de comportament și valori, care să le permită integrarea cu succes în instituțiile școlare sau în societate.
După „cei șapte ani de acasă” (socializarea primară), copiii sunt instituționalizați în instituțiile de învățământ, unde sunt integrați în grupuri sociale secundare și medii, formate din zeci de membri (colegii de clasă), între care se dezvoltă atât relații directe, cât și indirecte, caracterizate însă prin neutralitate afectivă. În cadrul acestor grupuri, elevii își dezvoltă aptitutinile sociale, învață strategii de negociere, de rezolvare a conflictelor, recunosc și respectă ierarhiile etc. Procesele educaționale le dezvoltă cultura generală, dar formează și seturi de competențe utile pentru viața academică, profesională sau pentru viața în societate.
Pe măsură ce individul evoluează, se maturizează, agenții socializării se diversifică, în viața individului căpătând relevanță alte grupuri sociale: grupul de egali (anturajul: prietenii, subgrupurile colegilor cu afinități similare), grupurile profesionale, grupurile religioase, grupurile politice, grupurile create de organizațiile nonguvernamentale, familia de destinație: conjugală sau nucleară, constituite în condițiile integrării individului în instituții sociale noi.
e) O ipotează de cercetare sociologică, pornind de la textul dat, ar putea fi că există o relație de proporționalitate directă între numărul anilor de studiu și cuantumul veniturilor.
Alternative: Cu cât un individ beneficiază de influența mai multor agenți de socializare, cu atât statusurile lui sunt în mai mare măsură centrale. Când crește implicarea unei persoane în grupurile sociale, crește și prestigiul social al acesteia. Există o corelație directă între nivelul conformării sociale (lipsa sancțiunilor) și nivelul veniturilor.
f) În opinia mea, grupul de preteni este foarte important în dezvoltarea socială a copilului, deoarece reprezintă unul dintre cei mai eficienți agenți ai socializării. Fiind un grup informal, el se constituie exclusiv în urma adeziunii membrilor, fără a fi controlat sau modelat excesiv din exterior. În cadrul grupului de prieteni, adolescenții se simt egali și liberi să fie originali, sunt deschiși să experimenteze și să își demonstreze competențele personale, fără a se teme că vor fi judecați sau excluși. Deoarece feedback-ul este spontan și sincer, membrii grupului învață împreună elemente specifice abilităților sociale, aderă la valori pro sociale noi, precum fidelitatea, altruismul etc. Grupul de prieteni, fiind un grup primar, cu o valoare mare pentru individ, presupune impregnarea relațiilor sociale cu elemente de afectivitate, care la rândul lor cresc forța modelatoare a interacțiunilor din grup.
Subiectul III
- Înțelesul noțiunii de ipoteză de cercetare se referă la o afirmație, o presupunere, o supoziție (care privește o relație între două variabile) a cărei valoare de adevăr va fi verificată prin intermediul unei cercetări științifice.
- Două caracteristici ale experimentului sociologic: 1. presupune două grupe de subiecți (grupul de control și grupul experimental); 2. implică două tipuri de variabile: variabila independentă (manipulată de cercetător) și variabila dependentă (reacția grupului experimental la variabila independentă).
- O instituție reprezintă un set bine definit de statusuri și roluri, prin intermediul cărora se desfășoară activități specifice, în vederea satisfacerii unor nevoi sociale. Grupurile formale sunt grupuri sociale care au un caracter bine reglementat, oficial, structură/ierarhie și statusuri bine definite, indicatori de status și formule de adresare între membri. Se poate vorbi despre o corelație între termenii de instituție și grup formal, atâta timp cât grupurile formale dau naștere unor instituții, un exemplu în acest sens fiind instituția bisericii, evoluată din grupul formal al apostolilor lui Iisus. Fiind un grup oficial, cu număr bine definit de membri, cu reguli de intrare și ieșire din grup, cu o ierarhie recunoscută, grupul apostolilor a reprezentat un model care a fost impus de bisericile creștine. De asemenea, instituțiile sociale consacră grupuri formale specifice, spre exemplu instituția familiei consacră caracterul formal al grupului conjugal, cei doi soți având denumiri specifice (soț, soție), urmărind realizarea unor funcții specifice (funcțiile familiei), având indicatori de status specifici (verighetele, livretul familiei) etc. Un alt exemplu privește școlile, ca instituții sociale, în cadrul acestora constituindu-se grupuri formale, care iau forma claselor sau a grupelor de studiu, bine organizate și precis reglementate.
- Un exemplu concret care ilustrează conflictul interstatus poate fi cazul lui Dorel Verzitul. Dorel Verzitul posedă două statusuri conflictuale, cel de polițist și cel de membru al unei mișcări neolegionare. În calitate de polițist, Dorel ar trebui să respecte drepturile omului, constituția și legile țării, dar, în calitate de membru al unei mișcări neolegionare, Dorel promovează și susține concret, prin fapte, ideologiile crimei politice, xenofobiei, antisemitismului. Dorel trăiește tot timpul cu o stare de culpabilitate, pentru că valorile celor două statusuri sunt contradictorii, jurământul profesional fiind încălcat zilnic prin activitățile lui extremiste.
- Pot fi folosite mai multe argumente pentru a susține teza precizată, conform căreia rolurile sunt așteptări definite din punct de vedere social, pe care le urmează o persoană într-o poziție socială dată.
Un prim argument se referă la caracterul legal al fișei postului. Fișa postului precizează oficial acele așteptări pe care societatea le proiectează asupra unui deținător de status social. Fișele posturilor sunt aprobate prin legi sau prin acte normative elaborate și promulgate în urma unor exerciții de voință ale autorităților publice, răspunzând așteptărilor sociale. Funcțiile sau obligațiile profesionale sau extraprofesionale reprezintă astfel de așteptări asociate statusurilor sociale.
Un al doilea argument se referă la caracterul dinamic al așteptărilor asociate statusurilor sociale. În epoci diferite, așteptările sociale privitoare la rolurile sociale au fost diferite. Ar putea fi analizate, în acest sens, evoluțiile privitoare la educație, care, în trecut, permitea elemente de coerciție fizică sau psihică asupra elevilor, iar astăzi prevede tratamentul democratic al acestora, interzicând violența școlară.
Dumitrel Toma 
2 comentarii