Se duce să închidă uşa cu cheia; o încuie atent, dar cu furie. 


BERENGER: Dar nu mă las eu bătut cu una, cu două. (închide cu grijă şi ferestrele.) Nu mă înfrângeţi voi pe mine. (Se adresează tuturor capetelor de rinoceri:) N-am să vin după voi, nu vă înţeleg. Eu rămân ce-am fost. Sunt o fiinţă umană. O fiinţă omenească. (Se aşează pe fotoliu.) Situaţia e absolut de nesuportat. Dacă a plecat, a fost numai din cauza mea. Eu eram totul pentru ea. Ce-o să se-aleagă de ea acuma? încă o victimă am pe conştiinţă. Mă gândesc la ce e mai rău, la tot ce e mai rău cu putinţă. Un biet copilaş abandonat în tot acest univers de monştri! Nimeni nu mă poate ajuta. Fiindcă nu mai există nimeni, (se aud alte mugete, alte fugăreli de copite, se ridică alt nor de praf.) Nu mai vreau să-i aud. O să-mi pun vată-n urechi. (îşi pune vată în urechi şi îşi vorbeşte sieşi în oglindă.) Nu există altă soluţie decât să-i conving. Să-i conving de ce? Şi sunt oare reversibile mutaţiile? Ai? Or fi ele reversibile? Asta ar fi o muncă de Hercule. E mai presus de forţele mele. Mai întâi că, pentru a-i convinge, ar trebui să le vorbesc. Iar ca să le pot vorbi, ar trebui să învăţ limba lor. Sau ei s-o înveţe pe-a mea? Dar eu ce limbă vorbesc? Care-i limba mea? Franceza? Vorbesc eu franceza? Dar ce e franceza? Se poate numi şi franceză, dacă vrem, nimeni nu poate să conteste, de vreme ce sînt singurul care-o vorbeşte. Ce spun eu? Dar eu mă înţeleg? Eu mă înţeleg? (Avansează spre mijlocul scenei.) Dar dacă, aşa cum spunea Daisy, ei, rinocerii, au dreptate? (Se reîntoarce spre oglindă.) Omul nu e urât, nu e urât! (Se priveşte şi îşi trece palma peste faţă.) Ce caraghioslâc! Cu ce semăn eu, atunci? Cu ce? (Se duce la dulap, scoate un teanc de fotografii şi le priveşte.) Fotografii! Cine-s toţi oamenii ăştia? Papillon? Sau mai degrabă Daisy? Iar ăsta e Botard sau Dudard? Sau poate Jean? Ori poate eu! (Caută iar febril prin dulap şi scoate câteva tablouri.) Da, mă recunosc: ăsta sînt eu, sînt eu! (Agaţă tablourile pe peretele din fund, alături de capetele rinocerilor.) Eu sînt, eu sînt. (Când sînt atârnate tablourile, vedem că ele reprezintă unul un bătrân, celălalt o femeie grasă, iar ultimul un alt bărbat decât Be’renger. Urâţenia chipurilor din portrete contrastează cu capetele de rinoceri, care au devenit foarte frumoase. Berenger se trage câţiva paşi înapoi şi contemplă tablourile.) Nu sînt frumos, nu sunt frumos. (Smulge tablourile de pe perete, le calcă-n picioare şi se duce la oglindă.) Ei sunt frumoşi. M-am înşelat. Oh, cât de mult aş vrea să fiu ca ei. Poftim: eu n-am corn! Ce urâtă e o frunte plată! Mi-ar trebui un corn sau două, ca să-mi mai rafinez chipul şi să-mi dispară ridurile. Dar uite că nu-mi creşte nici unul. Iar mâinile-mi sînt fine. Oare mi se vor face vreodată zgrunţuroase? (îşi scoate haina, se descheie la cămaşă şi își contemplă pieptul în oglindă🙂 Am pielea flască. Ah! Acest trup lucios şi păros! Ce mult aş vrea să am şi eu aşa o piele groasă şi o culoare atât de magnifică precum acest verde întunecat. Să am şi eu această nuditate decentă, cum e goliciunea lor! (Ascultă mugetele.) Cântările lor te farmecă, sînt puţin aspre, dar au un anume farmec! Dacă şi eu aş putea face ca ei! (încearcă să-i imite.) Ahhh! Ahhh! NU, nu e aşa! Să mai încerc o dată, mai tare! Ahh! Ahh! Brr! Nu, nu, nu, nu-i aşa, e prea slab, prea lipsit de vigoare! Nu pot să mugesc. Pot doar să urlu. Ahh! Ahh! Brr! Numai că urletele nu se compară cu mugetul! Ah, ce răuvoitor am fost, şi cârcotaş: ar fi trebuit să mă fac mai devreme ca ei şi să-i urmez! Acuma-i prea târziu! Ei da, sînt un monstru. Un monstru! Doamne, niciodată nu voi fi rinocer niciodată, niciodată! Nu mă mai pot schimba. „Aş vrea, atât de mult aş vrea, dar nu pot Nu mai pot să mă privesc în oglindă. Mi-e ruşine de mine. (Se întoarce cu spatele la oglindă.) Ce urât sînt! Nefericite cel ce vrea să-şi păstreze originalitatea] Ei bine, asta este am să mă apăr împotriva tuturor, am să mă apăr! Puşca, unde mi-e puşca? (Se întoarce cu faţa către capetele de rinoceri din fundal şi strigă:) Am să mă apăr împotriva lumii întregi, mă voi apăra, mă voi apăra! Sînt ultimul om şi voi rămâne aşa până la cea din urmă suflare! Nu mă dau bătut!” Sursa

O piesă de basm | Târgoviște & Arefu


Amalia tocmai a scris! Să ne bucurăm împreună de cuvintele și gândurile ei. 😉

Copila Cărților

Salutări, dragilor! Ce mai faceți?
Am revenit azi cu o mică datorie, un articol angajament, dar care-mi face o deosebită plăcere, căci sunt ctitorul acestuia.
Acum câteva săptămâni, Dumitrel, profesor de filosofie în cadrul liceului la care studiez, mi-a propus să particip la această excursie și, de asemenea, să redactez acest articol, un fel de reportaj, un fel de story time.
Cu formalitățile de rigoare vă informez că a fost un parteneriat între trei școli primare, la care s-au mai adăugat 9 adolescenți și profesorii coordonatori. De asemenea, au participat nici mai mult, nici mai puțin, de 40 de copii de clase primare, deci dați-vă voi seama câtă nebunie se afla în jurul meu și al urechilor mele.

19 APRILIE

Am plecat din Călărași, orașul de baștină, la ora 7 dimineața, colectând de pe drum copiii de la Școala Gimnazială „Radu Vodă” și pe cei de la Școala Gimnazială nr…

Vezi articolul original 1.509 cuvinte mai mult

Secrete de șoricel cititor 🐭 | 🌸 Q&A 🌸


Răspunsurile Șoricelului Cititor la întrebările celor mai curioși și curajoși cititori. ❤ O bucurie să le citesc.

Salutare, dragilor! Ce mai faceți? Ce mai citiți? Zilele acestea șoarecele ăsta are o dispoziție destul de bună, în ton cu vremea de afară. Mă bucur că în sfârșit primăvara s-a hotărât să rămână.

Am revenit pe blog cu un alt Q&A (pe primul îl găsiți aici) pentru că mi s-a părut o idee strălucită, o modalitate prin care să mă cunoașteți și am fost foarte încântată de întrebările pe care le-am primit. Am primit întrebări atât pe instagram, cât și pe facebook și le-am strâns pe toate într-un loc. Am primit în total 24 și vreau să le mulțumesc tuturor celor care mi le-au trimis. O să vă satisfac curiozitățile imediat.

Am dat peste întrebări simple, dar și peste unele întrebări mai „dificile”, nu suficient de dificile încât să nu pot răspunde, mă refer la faptul că trebuie să-mi scormonesc puțin în suflet pentru ca răspunsurile să fie…

Vezi articolul original 3.590 de cuvinte mai mult

Concurs online – Expoziție online – MERITO 2018


Vă invităm la concurs. Căutăm cea mai bună planșă. Este suficient să distribuiți planșa pe care o considerați cea mai…

Posted by 100 de ani în educația românească on Saturday, March 17, 2018

Link: https://drive.google.com/drive/folders/1SK3SSk0cTTbvX4ZxpAMX5dojmBDHQzCv

 

 

Neculai Jechianu – un apostol vrâncean


Datorită doamnei prof. Liliana Grigoriu, am ajuns să cunosc povestea acestui om. Cred că este o datorie față de istorie să-l facem cunoscut cât mai multor contemporani.

Ediția întâi
Titlu Neculai Jechianu – un apostol vrancean
Volumul 5 din Biblioteca Simion Mehedinţi
Persoane care au contribuit Vasile Tibrea, Ion Gr Cherciu
Editor Viaţa Românească, 1998
Lungime 91 pagini

Ediția a doua
Titlu Neculai Jechianu – un apostol vrancean
Volumul 5 din Biblioteca Simion Mehedinţi
Persoane care au contribuit Vasile Tibrea, Ion Gr Cherciu
Editura Terra Focșani
Lungime 455 de pagini

Lansarea de carte

Neculai Jechianu în arhivele Securității