Povestea activatorului de super-eroi


Am avut șansa să-l ascult pe Tedy Necula în cadrul Culiselor Succesului, eveniment organizat de Clubul Liderii Mileniului Trei din Călărași, în 2013.

Un an mai târziu, la Bușteni, l-am reîntâlnit în tabăra „Adoptă un liceu„, desfășurată de Asociațiile ROI și Școala de Valori.

Ulterior, i-am citit cartea „Filmul inspirațional„.

I-am urmărit filmele. I-am admirat filmele.

Deși Tedy se consideră un regizor și un producător de filme inspiraționale, un autor de manual dedicat celor care vor să învețe tainele producției de filme inspiraționale, pentru mine, Tedy este un activator de super-eroi. 

Legendele ne învață că puterile ascunse se devoalează prin probe. Poveștile și basmele pun în lumină personaje excepționale care și-au depășit condiția în urma unor teste.  Cinematografia ne învață că super-eroul se activează în tensiuni și așteptări, în anumite condiții inconfortabile.

Tedy Necula ne învață că cine îi urmărește privirea, creațiile, pledoariile, mesajele, viața, are șansa de a se depăși pe sine. Faptul că Tedy Necula este înconjurat permanent de modele, de lideri, de oameni care s-au obișnuit cu autodepășirea, de oameni excepționali, te pune în situația de a te întreba ce a fost mai întâi.

Pe măsură ce pătrunzi scenariul filmului vieții lui Tedy, te convingi că el a fost mai întâi. El și forța lui de a mobiliza energii, de a fascina, de a încuraja, de a inspira. Activatorul de super-eroi.

Dacă-i veți căuta ochii, dacă-i veți privi privirile, pentru că Tedy nu-și ascunde ochii, pentru că Tedy folosește filmele pentru a dărui priviri, veți descoperi că propriul dumneavoastră suflet va învăța deschiderea privirii spre privirile celorlalți. Deseori super-eroii se ascund, dar niciodată nu-și ascund privirea atunci când trebuie să îmbărbăteze, să salveze, să încurajeze, să mulțumească, să inspire.

„Dacă ar fi să rezum tot omul la o parte a lui sigur ar fi la ochi. Uneori am dat impresia că sunt obsedat de ochi, de priviri, dar acolo mă conectez cel mai tare cu cineva. La un moment dat mă uitam peste profilul cuiva. Și am văzut poze mai vechi și mai noi. Și am văzut cum avea altă privire, alți ochi, în raport cu ce trăia atunci. De la ochi vii, puternici, la goi, zdruncinați. De multe ori ne conectăm online, după o poză de profil. Privirea limpede de temeri, va emana mereu ceva fain. E o combinație bună între energie, putere și sexualitate într-o privire. Felul cum o dăm, oricui sau cuiva, este o super carte de vizită despre interiorul nostru.” Tedy Necula – Ochii

Tedy face tot timpul daruri, din acest motiv filmul care ascunde povestea darului este un dar în sine. Dar darurile lui Tedy nu se transferă, nu se livrează, nu se transmit, darurile lui Tedy cresc prin interiorul persoanelor cu care interacționează, rodesc prin sufletele deschise la a-i asculta mesajele și la a-i vedea producțiile.

„Sa faci un cadou, e ca o calatorie. Cat de bine il alegi, asta e secretul!”

https://www.youtube.com/watch?v=IS2Jrc5zSXk

Tedy, acest articol este mărturisirea mea!

​ȘCOALA FĂRĂ FRONTIERE


Profesor Anca Nicoleta Trif – Colegiul Tehnic de Comunicații “Augustin Maior” Cluj-Napoca

Profesor Dumitrel Toma – Liceul Danubius – Călărași

În titlul programului educativ inițiat în parterneriat școlar de Liceul Danubius Călărași și Colegiul Tehnic de Comunicații ”Augustin Maior” din Cluj, “școală” vizează sensul figurat al termenului, acela de izvor, sursă de cunoștințe, de învățături, experiență dobândită pe această cale, „fără frontiere” referindu-se la realitatea că școala nu se circumscrie unui loc, unui spațiu bine definit, deoarece nu se limitează spațio-temporal la anumite cadre fixe, neștiindu-se foarte exact când începe și când se sfârșește, unde debutează și unde se finalizează.

Proiectul „Școala fără frontiere” a fost inițiat la începutul anului școlar 2013-2014 și a presupus implicarea a 30 de elevi, câte 15 din fiecare unitate școlară, în șapte activități specifice, sub coordonarea celor doi profesori responsabili.

Nevoia proiectului a fost justificată de conștientizarea realității existenței unui decalaj între competențele formate în cadrul activităților formale, cu preponderență hard și specifice specializării profesionale, ușor de evaluat și certificat, și competențele soft, egal de importante în profilul de formare al elevului, dar care au nevoie de tipuri distincte de activități pentru a se forma și exersa, fiind mai greu evaluabile și mai subtil de observat și conștientizat.

Identificăm între competențele soft vizate de acest program educațional:

1. managementul timpului și prioritizarea activităților și preocupărilor;

2. definirea interesului personal și implicarea în activități care au legătură cu acesta;

3. implicarea in proiecte pe perioade lungi de timp;

4. realizarea unei contribuții pentru ceilalți și pentru societate;

5. creșterea stimei de sine;

6. dezvoltarea abilităților relaționale;

7. utilizarea tehnologiilor în comunicare și proiecte educaționale;

8. dezvoltarea competenței colaborative;

9. dezvoltarea inteligenței emoționale.

Pentru realizarea acestui proiect, a fost creat un grup de facebook în care au fost incluși elevii care și-au manifestat interesul de a participa și profesorii coordonatori.

Prima activitate a permis prezentarea tuturor participanților la proiect, prin crearea de către elevi a unor materiale digitale de prezentare, fie filme, fie prezentări prezi sau power-point. Elevii au ales ce informații personale să împărtășească, și-au construit mesajele și au materializat în format digital propriile portrete corporale și sufletești.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea competențelor 2,4,5,7.

A doua activitate a vizat conceperea și alegerea siglei proiectului. Această activitate și-a propus să implice elevii în construcția identității vizuale a proiectului, a încurajat competiția de proiecte, dar a permis și exprimarea preferințelor individuale, exprimarea simțului critic, exprimarea votului liber și alegerea celei mai populare propuneri. Toate aceste obiective sunt specifice tipurilor de proiecte care presupun contribuții multiple și angajament colectiv. Practic, doisprezece dintre elevii participanți au propus sigle pentru proiect, s-a organizat un vot online și a fost aleasă sigla care a obținut cele mai multe voturi.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea competențelor 2,4.

A treia activitate, realizată în regim colaborativ, a avut ca obiectiv prezentarea propriei instituții de învățământ. Au rezultat trei prezentări ale Colegiului Tehnic de Comunicații “Augustin Maior” Cluj Napoca și două prezentări ale Liceului Danubius din Călărași.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea competențelor 4,6,7,8

A patra activitate și-a propus să familiarizeze elevii cu instrumentele comunicării prin intermedierea serviciilor poștale clasice, dar și cu tradiția transmiterii de felicitări la evenimente și sărbători speciale. Fiind organizată în perioada vacanței de iarnă, elevii au folosit prilejul pentru a-și transmite felicitări cu ocazia Crăciunului și Sărbătorilor Anului Nou. Explorarea unor modalități noi de comunicare, cei mai mulți descoperind pentru prima dată serviciile poștale tradiționale, dar și provocările achiziționării unor felicitări personalizate, conceperii mesajelor de felicitare, aflării adreselor poștale și completării plicurilor cu informații despre destinatari și expeditori, compararea tipurilor de servicii poștale și achiziționarea acelui tip de serviciu adecvat tipului respectiv de corespondență, au reprezentat oportunități de exprimare și de experimentare, dar și de cunoaștere a unor practici și obiceiuri tradiționale. Realizarea algoritmului de transmitere a felicitărilor a evitat reciprocitatea, astfel încât numărul felicitărilor transmise să depășească numărul elevilor participanți, elevii putând transmite felicitări către mai mulți colegi din proiect.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea competențelor 1,4,6,8,9.

Activitatea nr. 5 a presupus realizarea unui duplex Călărași-Cluj Napoca, prima comunicare video organizată în regim sincron între toți membrii proiectului. Activitatea a necesitat configurarea serviciilor de mesagerie audio-video, conectarea celor două echipe parteneriale, schimbul de mesaje dar și planificarea următoarei activități.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea competențelor 1,6,7,8.

Cea de-a șasea activitate a vizat realizarea în regim colaborativ a unui videoclip pentru melodia Happy – Pharrell Williams. Activitatea a necesitat un efort colaborativ mai amplu și planificarea atentă a sesiunilor de filmare, crearea coregrafiei, alegerea locurilor reprezentative pentru cele două orașe, selectarea accesoriilor, montajul video.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea tuturor competențelor vizate de proiect.

Activitatea numărul 7 a reprezentat cea mai provocatoare activitate, permițând elevilor să planifice și să organizeze o excursie într-o stațiune turistică aflată la distanțe egale de cele două orașe, Călărași și Cluj Napoca, respectiv Sinaia.

Programul foarte dens al excursiei, întins pe trei zile, dar mai ales varietatea activităților desfășurate, activități ludice, de cunoaștere, relaționare, explorare și gospodărești, au provocat elevii și profesorii coordonatori, contribuind la atingerea a numeroase obiective de învățare.

  • Această activitate a contribuit la dezvoltarea tuturor competențelor țintite de proiect.

Beneficiile acestui proiect nu se reduc, însă, doar la formarea unor competențe soft, ci, prin achizițiile diverse, din domeniul tehnologiilor (filmare, editare video, montaj, crearea de prezentari digitale, corespondență online sincron și asincron, conferință multimedia etc.), din domeniul turistic și geografic (utilizarea hărților electronice, calcularea distanțelor, alegerea traseelor, căutarea mijloacelor de transport, planificarea vizitelor, cunoașterea programului de vizitare al obiectivelor turistice etc.), din domeniul artei spectacolului (crearea unei coregrafii, interpretarea artistică, sincronizarea cu fundalul sonor, alegerea decorurilor, a accesoriilor etc.), din domeniul comunicațiilor (folosirea poștei tradiționale, a poștei electronice, a grupurilor din rețelele sociale, organizarea unui duplex între Călărași și Cluj Napoca etc.), din domeniul graficii și artei fotografice (crearea siglelor proiectului, realizarea albumelor foto pentru toate activitățile etc.), din domeniul jurnalistic (crearea articolelor de promovare și prezentare a proiectului partenerial, utilizarea rețelelor sociale pentru împărtășirea de experiențe, distribuirea creațiilor multimedia etc.), se ating înclusiv obiective de învățare din zona competențelor hard, adecvate specializării profesionale.

Privind retrospectiv, proiectul a reprezentat un maraton educațional în regim extrașcolar, întinzându-se pe durata unui an școlar, care a reușit transformarea profundă a profilului personal, cultural și educațional al beneficiarilor.

Din Colegiul Tehnic „Augustin Maior” Cluj Napoca au participat la acest proiect 15 elevi din clasele a X-a și a XI-a: Baciu Paul, Bercean Sergiu, Crainic Georgiana, Cristea Valentin, Filip Augustin, Guțiu Emilia, Morar Adnana, Mueller Maximilian, Petric Mihai, Pintya Denisa, Pop Damaris, Revnic Alina, Sabo Emilian, Șipoș Daniel, Tegzeșiu Raul.

Din Liceul „Danubius” au participat elevii Alionte Vica, Anghel Florin, Balaceanu Roxana, Birsan Adriana Mariana, Dode Adelina, Hoinaru Arina, Ivan Alexandru, Leaota Georgian, Luca Gilbert, Mocanu Simona Georgiana, Petcu Valentina, Rizea Tiberiu, Ruscuta Mihai, Șandru Cosmin.

Dovezi și informații suplimentare despre acest program sunt disponibile la adresele:https://dumitreltoma.ro/2014/06/17/scoala-fara-frontiere/https://goo.gl/d4EWDd

O prezentare prezi este disponibila la adresa: https://goo.gl/7fkcYr

 

Renunțăm puțin la astrolatrie pentru secția de pediatrie?


Știm toți nenumăratele semnale de alarmă, articole de presă și filmele în care sunt prezentate condițiile inumane din secția de pediatrie a Spitalului Județean Călărași.

Deși toată lumea așteaptă următoarea inspecție, următoarea vizită externă, următorul control, următoarea ancheta de presă, următoarea filmare cu telefonul, iată că minunea s-a întâmplat. Nu, nu are legătură cu politica, cu administrația, cu buna sau cu proasta guvernanță. Are legătură cu inițiativa unui specialist care s-a săturat să aștepte.

Domnul doctor Ghiță Liviu a decis că se poate și altfel. Proiectul domniei sale este de a schimba situația secției de pediatrie cu ajutorul publicului, cu ajutorul comunității. Așteptând minuni, mulți uităm că sănătatea, puterea de muncă, bunăstarea ne sunt date pentru a genera noi înșine minuni. 

Vă invit să analizați provocarea domnului doctor.

Condamnați la muncă silnică pe viață, pedeapsa pentru lipsa memoriei


și în 1937

  • A fost decizia despre cine conduce țara, cei buni sau cei răi. Iar când cei răi au condus țara, cei buni au umplut cimitirele și închisorile. Iar când cei buni au condus țara, cei răi au umplut cimitirele și închisorile. Și nu a fost bine.

și în 1946

  • A fost decizia despre cine conduce țara, cei buni sau cei răi. Iar când cei răi au condus țara, cei buni au umplut cimitirele și închisorile. Iar când cei buni au condus țara, cei răi au umplut cimitirele și închisorile. Și nu a fost bine.

și în 1989

  • A fost decizia despre cine conduce țara, cei buni sau cei răi. Iar când cei buni au condus țara, 1000 de tineri au umplut cimitirele. Și a fost bine. Și nu a fost bine.

și după 1990

  • A fost decizia despre cine conduce țara, „golanii” sau meseriașii. Iar atunci când s-a decis să conducă meseriașii, „golanii” și-au numărat morții și răniții. Și nu a fost bine.
  • A urmat decizia despre cine să aibă acces la putere, cei care “au mâncat salam cu soia” sau oropsiții și emigranții. Iar atunci când s-a decis bine, oropsiții au fost oropsiți în continuare, iar emigranții au fost obligați să se întoarcă în țările în care le era mai bine. Și nu a fost bine.
  • A urmat decizia de restituire a terenurilor agricole mai mici de zece hectare. Și s-au restituit, dar oamenii au devenit robii agriculturii de subzistență. Și nu a fost bine.
  • A urmat decizia despre proprietate. Să fie recunoscută și protejată. Iar atunci când s-a decis să fie protejată, s-a furat. S-au furat banii economisiți și aflați în bănci. S-au furat proprietățile statului. S-au furat afaceri publice. S-au furat proprietăți. S-au furat oameni. Și nu a fost bine.
  • Apoi a urmat discuția dacă țara să fie condusă de politicieni sau de specialiști. Când s-a decis, cei 20.000 de specialiști s-au transformat în talibani. Au fost furați toți cei care visaseră la o schimbare. Hoții profesioniști au fost înlocuiți cu hoții amatori. Și nu a fost bine.
  • Apoi a urmat discuția despre restituire. Să se facă în natură, să se facă prin echivalent sau „restitutio in integrum”. Iar atunci când s-a ales să se facă, nu s-a restituit.  S-a furat cu ajutorul politicienilor, cu ajutorul avocaților, cu ajutorul judecătorilor, iar cei îndreptățiți la restituiri au rămas să aștepte. S-au furat așteptări nedrepte. Și nu a fost bine.
  • A urmat din nou decizia despre proprietate. Să fie garantată, s-a zis. Iar atunci când s-a decis, hoțiile au continuat. S-au furat studii, s-au furat inocențe, s-au furat titluri, s-au furat handicapuri, s-au furat pensii. Și nu a fost bine.
  • Ulterior a urmat decizia despre justiție. Să se facă sau să nu se facă. Iar atunci când s-a decis să nu se facă, nu s-a făcut. Averile nelegitime au crescut, guvernul a fost corupt, la fel cum devenise tot poporul. Examenele se cumpărau cu bani, tratamentele medicale se cumpărau cu bani, liniștea aparținea celor mai bogați, fie ei interlopi sau politicieni corupți. Și nu a fost bine.
  • S-a decis dacă este bine ca românii să facă parte din cea mai puternică alianță militară. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
  • S-a decis dacă este bine ca românii să muncească în alte țări. Și s-au bucurat mulți că pot pleca să muncească. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
  • A urmat discuția despre adevăr. Să fie sau să nu fie. Și când s-a decis să fie, nu a fost. Și nu a fost bine.
  • A urmat discuția despre dreptate. Să se facă sau să nu se facă. Iar atunci când s-a decis să se facă, prea mulți au plâns și lumea s-a înduioșat. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
  • A urmat discuția despre criza economică. Dacă a fost mit sau realitate. Și poporul a decis că a fost mit, deși fusese realitate. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
  • A urmat discuția despre corupția care ucide. Și politicienii corupți au decis să lase puterea tehnocraților de încredere. Tehnocrații au fost politicieni și politicienii au fost tehnocrați. Și nu a fost bine.
  • A urmat decizia de eliberare a corupților. Și poporul s-a împotrivit. Și poporul a susținut-o. Și nu a fost bine.

Aștept clipa când, aici, în poporul clipei, va fi discutat și decis rostul memoriei. Când acest popor îți va judeca memoria. Este în rostul memoriei să ascundă, să nege, să uite, să pervertească, să modifice, să schimbe, să nedreptățească? Dacă da, se pare că este bine. Și nu este bine!

Dreptate! Ochii plânşi cer să te vadă.


Pentru că ați acceptat să citiți mai mult decât titlul acestui articol, vă rog să vă închipuiți că sunteți profesor în Liceul „Danubius” și se întâmplă să trăiți experiențele despre care vă voi vorbi mai departe.

Sunteți un profesor care încearcă să valorifice cât mai mult resursele metodologice ale educației nonformale în activitățile școlare și extrașcolare. Vă place mult să stimulați efortul colaborativ în detrimentul celui individual, ascundeți în spatele unor experiențe obișnuite secvențe de reflecție care pot produce lecții noi, militați pentru o educație democratică și pentru dreptul elevilor de a veni la școală motivați intrinsec și pozitiv, nu credeți într-o școală a obedienței și a soluțiilor de succes impuse din exterior și neasumate de elevi. Nu sunteți câtuși de puțin un profesor atipic, dar nici nu v-ați propus vreodată să fiți excentric. Nu sunteți profesorul care aruncă vina pe birocrație, pe nivelul salariilor, pe timpul de lucru, pe calitatea părinților, pe calitatea elevilor, pentru a își hrăni frustrările sau pentru a se deresponsabiliza, sunteți un om care face educație pentru că asta iubește să facă. Rezultatele sunt pe măsura investiției, examenul național de Bacalaureat și traseele profesionale post-absolvire validând an de an calitatea pregătirii elevilor. (Credeți toate acestea mai mult sau mai puțin îndreptățit.)

În acest context, sunteți anunțat, la sfârșitul lunii noiembrie, că ați fost propus pentru a primi titlul „PROFESOR MERITO”, urmând ca în perioada următoare să fiți asistat la lecții, să vi se ia un interviu și să participați la o ședință foto.

În timp ce sentimentele de vinovăție se completează cu cele de mândrie, simțiți în liceu o efervescență anormală. Elevii vin mai des să ia camera video, zâmbesc cu subînțeles, vă privesc altfel. Vă gândiți cu vinovăție, o dată în plus, că doar gravitația PREMIULUI MERITO trebuie să fi pus în mișcare asemenea forțe, asemenea energii, deși nu sunteți străin de dragostea elevilor. Nu aveți altceva de făcut decât să așteptați deznodământul.

Crăciunul este poimâine, astăzi este ultima zi de școală din acest an calendaristic, vă aflați printre organizatorii petrecerii de Crăciun, așa că nu sunteți surprins când Florentina, Alexandra, Andreea, George și Cristian vă propun să vă așezați pe un scaun în fața tablei inteligente și îi vedeți lucrând la laptop pentru a prezenta „ceva”.

 

Nu veți plânge când veți vedea filmul, deși elevii așteaptă asta, pentru că mintea vă este déjà suprasaturată cu teorii ale conspirației. Prezența în film a lui Marian Staș, a Anielei Lung și a altor oameni dragi, oameni prețioși de departe de Călărași, vă confirmă suspiciunea că produsul elevilor este rezultatul unui scenariu mai amplu. Treceți cu vederea micile alunecări în valul diafan, vă bucură întâlnirea îngerilor zvelți și calmi, dar nu plângeți, chiar dacă ei așteaptă asta. Sunteți recunoscător, le mulțumiți domnișoarelor și domnișorilor, le cereți să evite “cultul personalității”, să dea valoare criticii constructive, în locul laudelor nemeritate. Ieșiți din această experiență convins că filmul va fi proiectat în cadrul galei MERITO, că astfel se construiește un spectacol al aprecierii și al recompensării. Sunteți sigur pe propria intuiție și așteptați momentul în care vi se vor confirma bănuielile.

Trec lunile și vine ziua premierii. Gala MERITO ar trebui să reprezinte ocazia de a închide cercul. Priviți cu atenție ecranul mare din fața sălii și așteptați să revedeți filmul.

Să revedeți mesajele copiilor. Așteptarea se prelungește. Vedeți mărturiile lui Ștefan, Ioana și Adrian (atât de nemeritate, în generozitatea lor), dar nu vedeți nicio secundă din clipul așteptat. Conștientizați că teoria conspirației a fost cea mai mare nedreptate pe care le-ați făcut-o propriilor dragi. Și plângeți. Plângeți cu vinovăție. Pentru că lecția pe care au oferit-o ei, profund non-formală, pe deplin colaborativă, motivată intrinsec și pozitiv, generoasă peste măsură, nerezonabil de frumoasă, fecundă în oportunități de reflecție, a fost ratată cu grație chiar de dumneavoastră, mentorul lor.

Filmul elevilor dovedește o broderie de competențe soft și hard ce cu greu ar putea fi puse în valoare în cadrul unor activități educaționale tradiționale. Colaborarea pe verticală, între elevi din clasele a IX-a, a X-a, a XI-a și a XII-a, într-un proces creativ complex, motivată doar de generozitatea lor, având ca punct de pornire propria inițiativă, fără a aștepta ceva în schimb, combinând elemente de regie, chiar coregrafie, valorificând competențe din sfera multimedia și IT, demonstrând chiar leadership, în condițiile în care au reușit să obțină adeziunea și susținerea unor personalități aflate în colțuri diferite ale țării, este un produs educațional remarcabil. Proiectul lor, asumat în numele unui străin, este o dovadă că acești tineri au ce oferi societății și sunt echipați cu toate răbdările și nerăbdările necesare reușitei serioase, meritorii.

Pe cât de magnifici sunt copiii, autorii plini de inocență ai acestui produs, pe atât de nedrept și de incorect ar fi profesorul care ar suspecta o conspirație sau un aranjament.

Și totuși, eu, profesorul admirat de ei, am reușit să-i nedreptățesc.

Este acesta un „caz public”? Merită cazul un proces public? Dumneavoastră va trebui să judecați.

Părerea mea este că dreptatea merită strigată cu gura mare.

Avem copii remarcabili, avem energii creatoare deosebite, avem suflete vii care așteaptă să înflorească frumos, dar ne punem întrebarea în ce măsură noi, generația anterioară, oamenii pe care ei se bazează, oamenii la umbra cărora ei cresc, suntem la înălțimea meritată de ei.

Prin prezentarea acestei povești, aici, sper să îndemn la reflecție și la asumarea propriilor vulnerabilități, atunci când credem că nu avem prejudecăți, dar avem, când credem că le știm pe toate, dar nu le știm, când proiectăm asupra celorlalți propriile noastre temeri, deși pe ei îi caracterizează curajul, când vedem constrângeri acolo unde se manifestă doar libertatea, când ne credem liberi, deși suntem ținuți în loc de o mulțime de piedici.

Dragelor și dragilor, Andreea Coman, George Barbu, Alexandra Medeșan, Florentina Ciutacu, Roberta Andronache, Cristian Nicolae, Cristian Nicolae, Ovidiu Stănescu, Alexandru Samoilă, Elena Ivan, Petronela Marin, Amalia Radu, Ștefan Petrache, Lavinia Rotariu, Aniela Lung & friends, Marian Staș, Ioana Gorcea, Ștefan Stan și Adrian Cosac, privirea aceasta este pentru voi toți.
Așa priviri aruncă muritorii îngerilor lor!

Eu mi-s Faust!


„Mi-am propus să cercetez elementele şi deoarece, după darurile care mi-au fost hărăzite de sus, n-am găsit în mintea mea îndemânarea trebuincioasă şi nici n-am putut-o învăţa de la oameni, am ales şi m-am dat în puterea spiritului infernal, pentru ca acesta să-mi vestească şi să mă instruiască în ştiinţa dorită” Goethe – Faust

La 20 de ani m-am titularizat, prin concurs, ca învățător. La 22 de ani organizam cursuri de instruire în utilizarea calculatorului în localități din județul Călărași. La 23 de ani reușeam să construiesc un laborator de informatică în Școala Plevna și astfel o transformam în prima școală rurală din județul Călărași conectată la Internet. Tot atunci am reușit să atrag pentru școală prima finanțare pe proiect, din partea Ministerului Educației, în valoare de 5000 de dolari. La 26 de ani am putut beneficia pentru prima dată de fonduri europene pentru formarea profesională în străinătate. La 28 de ani m-am titularizat, prin concurs, ca profesor de filosofie. La 32 de ani am coordonat primul proiect național înregistrat în CAEN, cu 55 de unități școlare partenere din 21 de județe. La 34 de ani am fost premiat cu titlul „Profesorul anului”, în Călărași. 90 dintre cei 94 de elevi ai mei care au susținut examenul de Bacalaureat la discipline socio-umane, între 2010 și 2016, au promovat de la prima încercare, în condițiile în care 25 de elevi s-au pregătit singuri. La 35 de ani am fost premiat pentru Excelența în carieră, tot în Călărași. Am desfășurat nenumărate programe de educație non-formală și am colaborat cu mulți oameni care m-au inspirat, care m-au iubit și care m-au împins înainte. La 39 de ani am fost premiat în gala MERITO, alături de 9 profesori din întreaga țară. Am fost înconjurat tot timpul de oameni valoroși și remarcabili. M-au îndrumat profesori și oameni minunați. Elevii care m-au iubit au avut grijă să mă învețe să le semăn. Am avut șansa de a trăi o viață profesională așa cum nici eu nu aș fi putut spera.

Toate s-au întâmplat până astăzi.

Astăzi este ziua în care aflați că eu mi-s Faust.

Mi-am vândut sufletul societății și ea mi-a oferit faimă și recunoaștere.
Mi-am vândut sufletul societății și ea m-a recompensat și răsplătit.
Mi-am vândut sufletul societății, iar ea mi-a dăruit iubirea lumii.
Mi-am falsificat meritele și o magie mi-a consacrat merite.
Mi-am subminat propria onestitate și integritate, iar o magie le-a clădit la loc.
M-am însoțit cu necinstea și am părut omul virtuții.
Mi-am șifonat stofa academică și ea a părut impecabilă.
Am pierdut concursuri și s-au văzut doar cele pe care le-am câștigat.
Am pierdut teste de conștiință, dar s-au văzut doar cele câștigate.
M-am scăldat în noroaie, dar lumea m-a perceput drept vertical.
Am înșelat și am părut un om exemplar.
Am criticat tot ceea ce eu nu puteam reprezenta și am fost citit și credibil.
Am mințit și am fost admirat.
Am trișat și am fost căutat.
Am plagiat și am fost lăudat.
Am furat merite și meritele altora m-au onorat.
Am judecat strâmb și am părut drept.
Am nesocotit credința și am părut credincios.
Am luat în râs suferința și semenii au zâmbit alături de mine.
M-a amuzat dramatismul vieții și cei din jur au crezut în amuzament.
Am fost înșelător.

Precum un fir de grâu care este smuls afară din pământ pentru a crește mai repede, dar se usucă, m-am grăbit și mi-am impus standarde pe care nu întotdeauna le-am putut atinge în mod onest. M-am înstrăinat de natura mea și am sperat la ceva nemeritat. Am fugit din Plevna și acum rătăcesc pe toate drumurile, am uitat cum transpiram pe câmp la culesul porumbului sau la săpatul florii soarelui, am lepădat țărâna din gumari și papuci și am încălțat pantofi lucioși, am lepădat pantalonii rupți și ciorapii năclăiți și am învățat să port pantaloni la dungă și ciorapi fini. Mă numesc profesor, deși sunt doar un încurajator. Mă numesc profesor de filosofie, deși astfel scad prestigiul și meritele acestei discipline. Am fugit de ce era mai curat și natural în mine pentru a mă împodobi în merite false și lauri strălucitori. Am nesocotit legile naturii și m-am pervertit. Faima îmi ascunde impostura. Laurii îmi ascund natura duplicitară și arta înșelătoriei.

Nu există alt secret pentru asemenea transformări și treceri, în viața mea. Nu există trecere naturală între noroi și nori, pentru mine. Sufletul meu, deși vorbesc doar de el, nu-mi mai aparține. Eu nu-mi mai aparțin. Eu sunt doar fantasmă. Eu mi-s Faust. Sufletul meu s-a vândut.

Iertați-mă, fraților! Rugați-vă Domnului pentru iertarea mea!
Iartă-mi, Doamne!

Ajută să ajute


Acest anunt se adreseaza prietenilor care au venituri din salarii. 

Dupa cum stiti,  impozitul pe venit este 16%. 

Statul Roman permite directionarea a 2% din acest impozit in contul unor entitati nonprofit sau unitati de cult .

Asociatia ROMANIA CONNECT 1990 sprijina persoanele cu dizabilitati locomotorii si copiii cu handicap mental. 

Detalii suplimentare pot fi obtinute rasfoind  pliantul.

Orice ajutor ar putea sa ofere sansa unor aparate medicale noi, unor medicamente sau interventii medicale pentru cei dependenti de ajutor. 
Impreuna cu doamna Carolina Tanase, una din beneficiarele acestei asociatii,  va rugam sa luati in calcul descarcarea, completarea si depunerea formularului 230, in termenul legal (25 mai), la circa financiara de care apartineti sau online

Multumim!