Dreptate! Ochii plânşi cer să te vadă.


Pentru că ați acceptat să citiți mai mult decât titlul acestui articol, vă rog să vă închipuiți că sunteți profesor în Liceul „Danubius” și se întâmplă să trăiți experiențele despre care vă voi vorbi mai departe.

Sunteți un profesor care încearcă să valorifice cât mai mult resursele metodologice ale educației nonformale în activitățile școlare și extrașcolare. Vă place mult să stimulați efortul colaborativ în detrimentul celui individual, ascundeți în spatele unor experiențe obișnuite secvențe de reflecție care pot produce lecții noi, militați pentru o educație democratică și pentru dreptul elevilor de a veni la școală motivați intrinsec și pozitiv, nu credeți într-o școală a obedienței și a soluțiilor de succes impuse din exterior și neasumate de elevi. Nu sunteți câtuși de puțin un profesor atipic, dar nici nu v-ați propus vreodată să fiți excentric. Nu sunteți profesorul care aruncă vina pe birocrație, pe nivelul salariilor, pe timpul de lucru, pe calitatea părinților, pe calitatea elevilor, pentru a își hrăni frustrările sau pentru a se deresponsabiliza, sunteți un om care face educație pentru că asta iubește să facă. Rezultatele sunt pe măsura investiției, examenul național de Bacalaureat și traseele profesionale post-absolvire validând an de an calitatea pregătirii elevilor. (Credeți toate acestea mai mult sau mai puțin îndreptățit.)

În acest context, sunteți anunțat, la sfârșitul lunii noiembrie, că ați fost propus pentru a primi titlul „PROFESOR MERITO”, urmând ca în perioada următoare să fiți asistat la lecții, să vi se ia un interviu și să participați la o ședință foto.

În timp ce sentimentele de vinovăție se completează cu cele de mândrie, simțiți în liceu o efervescență anormală. Elevii vin mai des să ia camera video, zâmbesc cu subînțeles, vă privesc altfel. Vă gândiți cu vinovăție, o dată în plus, că doar gravitația PREMIULUI MERITO trebuie să fi pus în mișcare asemenea forțe, asemenea energii, deși nu sunteți străin de dragostea elevilor. Nu aveți altceva de făcut decât să așteptați deznodământul.

Crăciunul este poimâine, astăzi este ultima zi de școală din acest an calendaristic, vă aflați printre organizatorii petrecerii de Crăciun, așa că nu sunteți surprins când Florentina, Alexandra, Andreea, George și Cristian vă propun să vă așezați pe un scaun în fața tablei inteligente și îi vedeți lucrând la laptop pentru a prezenta „ceva”.

 

Nu veți plânge când veți vedea filmul, deși elevii așteaptă asta, pentru că mintea vă este déjà suprasaturată cu teorii ale conspirației. Prezența în film a lui Marian Staș, a Anielei Lung și a altor oameni dragi, oameni prețioși de departe de Călărași, vă confirmă suspiciunea că produsul elevilor este rezultatul unui scenariu mai amplu. Treceți cu vederea micile alunecări în valul diafan, vă bucură întâlnirea îngerilor zvelți și calmi, dar nu plângeți, chiar dacă ei așteaptă asta. Sunteți recunoscător, le mulțumiți domnișoarelor și domnișorilor, le cereți să evite “cultul personalității”, să dea valoare criticii constructive, în locul laudelor nemeritate. Ieșiți din această experiență convins că filmul va fi proiectat în cadrul galei MERITO, că astfel se construiește un spectacol al aprecierii și al recompensării. Sunteți sigur pe propria intuiție și așteptați momentul în care vi se vor confirma bănuielile.

Trec lunile și vine ziua premierii. Gala MERITO ar trebui să reprezinte ocazia de a închide cercul. Priviți cu atenție ecranul mare din fața sălii și așteptați să revedeți filmul.

Să revedeți mesajele copiilor. Așteptarea se prelungește. Vedeți mărturiile lui Ștefan, Ioana și Adrian (atât de nemeritate, în generozitatea lor), dar nu vedeți nicio secundă din clipul așteptat. Conștientizați că teoria conspirației a fost cea mai mare nedreptate pe care le-ați făcut-o propriilor dragi. Și plângeți. Plângeți cu vinovăție. Pentru că lecția pe care au oferit-o ei, profund non-formală, pe deplin colaborativă, motivată intrinsec și pozitiv, generoasă peste măsură, nerezonabil de frumoasă, fecundă în oportunități de reflecție, a fost ratată cu grație chiar de dumneavoastră, mentorul lor.

Filmul elevilor dovedește o broderie de competențe soft și hard ce cu greu ar putea fi puse în valoare în cadrul unor activități educaționale tradiționale. Colaborarea pe verticală, între elevi din clasele a IX-a, a X-a, a XI-a și a XII-a, într-un proces creativ complex, motivată doar de generozitatea lor, având ca punct de pornire propria inițiativă, fără a aștepta ceva în schimb, combinând elemente de regie, chiar coregrafie, valorificând competențe din sfera multimedia și IT, demonstrând chiar leadership, în condițiile în care au reușit să obțină adeziunea și susținerea unor personalități aflate în colțuri diferite ale țării, este un produs educațional remarcabil. Proiectul lor, asumat în numele unui străin, este o dovadă că acești tineri au ce oferi societății și sunt echipați cu toate răbdările și nerăbdările necesare reușitei serioase, meritorii.

Pe cât de magnifici sunt copiii, autorii plini de inocență ai acestui produs, pe atât de nedrept și de incorect ar fi profesorul care ar suspecta o conspirație sau un aranjament.

Și totuși, eu, profesorul admirat de ei, am reușit să-i nedreptățesc.

Este acesta un „caz public”? Merită cazul un proces public? Dumneavoastră va trebui să judecați.

Părerea mea este că dreptatea merită strigată cu gura mare.

Avem copii remarcabili, avem energii creatoare deosebite, avem suflete vii care așteaptă să înflorească frumos, dar ne punem întrebarea în ce măsură noi, generația anterioară, oamenii pe care ei se bazează, oamenii la umbra cărora ei cresc, suntem la înălțimea meritată de ei.

Prin prezentarea acestei povești, aici, sper să îndemn la reflecție și la asumarea propriilor vulnerabilități, atunci când credem că nu avem prejudecăți, dar avem, când credem că le știm pe toate, dar nu le știm, când proiectăm asupra celorlalți propriile noastre temeri, deși pe ei îi caracterizează curajul, când vedem constrângeri acolo unde se manifestă doar libertatea, când ne credem liberi, deși suntem ținuți în loc de o mulțime de piedici.

Dragelor și dragilor, Andreea Coman, George Barbu, Alexandra Medeșan, Florentina Ciutacu, Roberta Andronache, Cristian Nicolae, Cristian Nicolae, Ovidiu Stănescu, Alexandru Samoilă, Elena Ivan, Petronela Marin, Amalia Radu, Ștefan Petrache, Lavinia Rotariu, Aniela Lung & friends, Marian Staș, Ioana Gorcea, Ștefan Stan și Adrian Cosac, privirea aceasta este pentru voi toți.
Așa priviri aruncă muritorii îngerilor lor!

Eu mi-s Faust!


„Mi-am propus să cercetez elementele şi deoarece, după darurile care mi-au fost hărăzite de sus, n-am găsit în mintea mea îndemânarea trebuincioasă şi nici n-am putut-o învăţa de la oameni, am ales şi m-am dat în puterea spiritului infernal, pentru ca acesta să-mi vestească şi să mă instruiască în ştiinţa dorită” Goethe – Faust

La 20 de ani m-am titularizat, prin concurs, ca învățător. La 22 de ani organizam cursuri de instruire în utilizarea calculatorului în localități din județul Călărași. La 23 de ani reușeam să construiesc un laborator de informatică în Școala Plevna și astfel o transformam în prima școală rurală din județul Călărași conectată la Internet. Tot atunci am reușit să atrag pentru școală prima finanțare pe proiect, din partea Ministerului Educației, în valoare de 5000 de dolari. La 26 de ani am putut beneficia pentru prima dată de fonduri europene pentru formarea profesională în străinătate. La 28 de ani m-am titularizat, prin concurs, ca profesor de filosofie. La 32 de ani am coordonat primul proiect național înregistrat în CAEN, cu 55 de unități școlare partenere din 21 de județe. La 34 de ani am fost premiat cu titlul „Profesorul anului”, în Călărași. 90 dintre cei 94 de elevi ai mei care au susținut examenul de Bacalaureat la discipline socio-umane, între 2010 și 2016, au promovat de la prima încercare, în condițiile în care 25 de elevi s-au pregătit singuri. La 35 de ani am fost premiat pentru Excelența în carieră, tot în Călărași. Am desfășurat nenumărate programe de educație non-formală și am colaborat cu mulți oameni care m-au inspirat, care m-au iubit și care m-au împins înainte. La 39 de ani am fost premiat în gala MERITO, alături de 9 profesori din întreaga țară. Am fost înconjurat tot timpul de oameni valoroși și remarcabili. M-au îndrumat profesori și oameni minunați. Elevii care m-au iubit au avut grijă să mă învețe să le semăn. Am avut șansa de a trăi o viață profesională așa cum nici eu nu aș fi putut spera.

Toate s-au întâmplat până astăzi.

Astăzi este ziua în care aflați că eu mi-s Faust.

Mi-am vândut sufletul societății și ea mi-a oferit faimă și recunoaștere.
Mi-am vândut sufletul societății și ea m-a recompensat și răsplătit.
Mi-am vândut sufletul societății, iar ea mi-a dăruit iubirea lumii.
Mi-am falsificat meritele și o magie mi-a consacrat merite.
Mi-am subminat propria onestitate și integritate, iar o magie le-a clădit la loc.
M-am însoțit cu necinstea și am părut omul virtuții.
Mi-am șifonat stofa academică și ea a părut impecabilă.
Am pierdut concursuri și s-au văzut doar cele pe care le-am câștigat.
Am pierdut teste de conștiință, dar s-au văzut doar cele câștigate.
M-am scăldat în noroaie, dar lumea m-a perceput drept vertical.
Am înșelat și am părut un om exemplar.
Am criticat tot ceea ce eu nu puteam reprezenta și am fost citit și credibil.
Am mințit și am fost admirat.
Am trișat și am fost căutat.
Am plagiat și am fost lăudat.
Am furat merite și meritele altora m-au onorat.
Am judecat strâmb și am părut drept.
Am nesocotit credința și am părut credincios.
Am luat în râs suferința și semenii au zâmbit alături de mine.
M-a amuzat dramatismul vieții și cei din jur au crezut în amuzament.
Am fost înșelător.

Precum un fir de grâu care este smuls afară din pământ pentru a crește mai repede, dar se usucă, m-am grăbit și mi-am impus standarde pe care nu întotdeauna le-am putut atinge în mod onest. M-am înstrăinat de natura mea și am sperat la ceva nemeritat. Am fugit din Plevna și acum rătăcesc pe toate drumurile, am uitat cum transpiram pe câmp la culesul porumbului sau la săpatul florii soarelui, am lepădat țărâna din gumari și papuci și am încălțat pantofi lucioși, am lepădat pantalonii rupți și ciorapii năclăiți și am învățat să port pantaloni la dungă și ciorapi fini. Mă numesc profesor, deși sunt doar un încurajator. Mă numesc profesor de filosofie, deși astfel scad prestigiul și meritele acestei discipline. Am fugit de ce era mai curat și natural în mine pentru a mă împodobi în merite false și lauri strălucitori. Am nesocotit legile naturii și m-am pervertit. Faima îmi ascunde impostura. Laurii îmi ascund natura duplicitară și arta înșelătoriei.

Nu există alt secret pentru asemenea transformări și treceri, în viața mea. Nu există trecere naturală între noroi și nori, pentru mine. Sufletul meu, deși vorbesc doar de el, nu-mi mai aparține. Eu nu-mi mai aparțin. Eu sunt doar fantasmă. Eu mi-s Faust. Sufletul meu s-a vândut.

Iertați-mă, fraților! Rugați-vă Domnului pentru iertarea mea!
Iartă-mi, Doamne!

Ajută să ajute


Acest anunt se adreseaza prietenilor care au venituri din salarii. 

Dupa cum stiti,  impozitul pe venit este 16%. 

Statul Roman permite directionarea a 2% din acest impozit in contul unor entitati nonprofit sau unitati de cult .

Asociatia ROMANIA CONNECT 1990 sprijina persoanele cu dizabilitati locomotorii si copiii cu handicap mental. 

Detalii suplimentare pot fi obtinute rasfoind  pliantul.

Orice ajutor ar putea sa ofere sansa unor aparate medicale noi, unor medicamente sau interventii medicale pentru cei dependenti de ajutor. 
Impreuna cu doamna Carolina Tanase, una din beneficiarele acestei asociatii,  va rugam sa luati in calcul descarcarea, completarea si depunerea formularului 230, in termenul legal (25 mai), la circa financiara de care apartineti sau online

Multumim! 

Acest USR care decepționează


Văd des articole în presă sau opinii despre amatorismul politicienilor USR. Despre spiritul lor de „Gică Contra” şi despre lipsa anvergurii, despre diletantismul lor. Incoerența doctrinară este aproape întotdeauna criticată şi folosită ca o dovadă în sprijinul ideii că USR-ul este un experiment, un accident politic.

Dar cine a spus că ar fi altceva? Cine a spus că dacă recrutezi oameni oneşti din toate mediile profesionale, oameni fără o carieră politică în spate, vei obține altceva? 

Paradoxul este că aceşti oameni, lipsiți de o experiență consacrată în politica românească, nefamiliarizați cu studiourile de televiziune şi lipsiți de obligația justificării oricăror decizii politice maloneste (de la traseism, politizarea instituțiilor publice, conflicte de interese, averi controversate, abuzuri şi manipulări), au un mare handicap în fața consumatorilor de circ politic autohton. 

Precum mucenicii creştini în arena gladiatorilor romani, sunt slăbiți, incoerenți, împleticiți, uşor de dovedit, uşor de pus cu botul pe labe, uşor de disprețuit. Chiar dacă singura lor virtute este de a oferi o alternativă.

Ei sunt parte din România de dincolo de gardurile vilelor şi imperiilor politicienilor adorați în masă.

Un public obişnuit şi dispus să fie furat, înşelat, ucis cu grație, desconsiderat, în schimbul unui spectacol tv aparent bineintenționat, care linşează întotdeauna constructiv, dispretuieste novicii şi accidentalii. 

Interesează pe prea puțini faptul că principalele analize politice din țara aceasta se organizează la televiziunile unor infractori, unor jefuitori ai bugetului şi ai proprietății publice. Nu mai contează dacă spectacolul este de proastă calitate şi scump, foarte scump. Pentru că buna calitate, după gustul celor mai mulți, este să vadă reşapați, reevaluați, ambramurizanți, tupeişti şi lichele. Nulitățile fostelor puteri sunt cei mai competenți formatori de opinie. Cei mai scumpi jurnalişti sunt slugile celor mai hoți politicieni. Dar toate acestea nu contează, dacă intrarea în Colosseum este gratuită, dacă televiziunea emite liber, accesul fiind permis fără abonament.

USR-ul este un experiment incomod. Nici PSD-ul si nici PNL-ul nu si-au dorit un rival autentic. 

Cine poate susține că vreunul dintre partidele înființate în ultimii 26 de ani a avut la bază strada, oamenii lipsiți de orice alură politică, accidentalii? A fost FSN-ul un asemenea partid?A fost PC-ul un asemenea partid? A fost UNPR-ul un asemenea partid? A fost PRM-ul un asemenea partid? A fost PRU-ul un asemenea partid? Experiența arată că nu.
Dacă s-a întâmplat minunea ca în Casa Poporului să calce şi câțiva din popor, amărâți, cu țărână pe picioare şi cu valori luate din popor, ce şanse erau să devină reprezentativi în rândul aroganților, în rândul infractorilor, în rândul veleitarilor, versaților şi experimentaților în rele. 

Cine vrea să măsoare onestitatea USR-ului, să măsoare promisiunile populiste, tortul bunăstării, laptele şi mierea din gura şi din promisiunile infractorilor. 

Statul providențial este vraja cu care săracii sunt cumpărați de hoți. Este o vrajă care funcționează la nesfârşit.

Aud că o USR-ista a cerut ca managerul RATB să nu fie demis de primarul general al capitalei în lipsa unui audit. Poporul voia sânge, cine să o asculte pe consiliera care cerea legalitate? Dar câți din publicul Colosseumului s-ar lăsa executați înainte de judecată? Câți s-ar lăsa demişi pentru că nu au răspuns la telefon? Câți ar semna contracte manageriale cu clauze care să permită evaluări arbitrare, ad hoc? Şi câți s-ar lăsa demişi astfel, fără să riposteze în justiție?

Aud ca premierul a cerut in aceeaşi conferință de presă demiterea şefului companiei de drumuri, dar şi trimiterea corpului de control al ministrului transporturilor, pentru a evalua activitatea acestuia. 

Sângele pe care îl doreste publicul Colosseumului are un preț piperat. Niciun contract de muncă sau managerial nu poate fi întrerupt la ordin, fără o analiză şi fără motive întemeiate. Cei doi directori, de la RATB şi de la Compania de Drumuri, nu vor câştiga daunele morale şi materiale din buzunarele primarului general sau premierului, ci din buzunarele tuturor celor care acum aplaudă nervul şi viteza de reacție ale împăraților zilei.

Câți îşi amintesc de epoca în care justiția a dat câştig de cauză tuturor şefilor de deconcentrate care fuseseră eliberați din funcții prin ordin guvernamental. Câți au evaluat pagubele din bugetul național, câți au avut în vedere că singurii în câştig au fost reprezentanții partidelor, nu contribuabilii care le plăteau salariile în paralel. 

Da, USR-ul trebuie să fie „Gică Contra”. Dacă ar fi vrut să fie drogații aceluiaşi mod de a face politică şi cetățenie, puteau sta acasă, în fața televizoarelor, sau puteau semna adeziuni la partidele consacrate.

Dacă ați fi inspector școlar general, ce normă ați respecta?


Norma legală nr. 1 

Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul MENCS nr. 5079/2016 publicat în Monitorul Oficial nr. 720/19.09. 2016 Sursa

Art. 20(10) în cazul vacantării funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ, conducerea interimară este asigurată, până la organizarea concursului, dar nu mai târziu de sfârşitul anului şcolar, de un cadru didactic titular, numit prin detaşare în interesul învăţământului, prin decizia inspectorului şcolar general, în baza avizului consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, cu posibilitatea consultării Consiliului profesoral şi cu acordul scris al persoanelor solicitate.

Norma legală nr. 2

Metodologia privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar, aprobată prin OMENCS nr. 5.080/31.08.2016 Sursa

Art. 24. — (1) În funcțiile de director sau de director adjunct rămase vacante sau în cazul vacantării unor funcții de director sau de director adjunct din unități de învățământ de stat, conducerea interimară este asigurată, până la organizarea concursului, dar nu mai târziu de sfârșitul anului școlar, de un cadru didactic titular, membru al corpului național de experți în managementul educațional, numit prin detașare în interesul învățământului sau prin delegarea atribuțiilor specifice funcției, în conformitate cu legislația în vigoare, prin decizia inspectorului școlar general, la propunerea consiliului profesoral din unitățile de învățământ respective, cu avizul consiliului de administrație al inspectoratului școlar și cu acordul scris al persoanei solicitate.
Nu pot fi numite în funcțiile rămase vacante sau în cele care se vacantează între perioadele de concurs:

a) persoanele care până la organizarea concursului au ocupat funcții de director sau de director adjunct în unitatea de învățământ respectivă și nu au participat la concurs;
b) persoanele care s-au prezentat la concurs, dar nu au fost admise.

Dacă ați fi inspector școlar general, dumneavoastră pe care ați fi respectat-o?

 

Update: OMEN nr. 3044/06.01.2017 pentru modificarea Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar, aprobată prin OMENCS nr. 5.080/31.08.2016 Sursa

15965548_1427730074193238_5755241885617112987_n

25 de motive pentru desființarea ministerului „Educației”


incoerenta

Devine tot mai clar că politizarea ministerului educației produce mai curând circ decât pâine, iar de educație nici nu se mai poate vorbi.

Voi prezenta mai jos 25 (nu știu cum se face, dar, după lectura fiecărui draft, mai număr una, două, în plus) de inconsecvențe și incoerențe care ar justifica o decizie de desființare a ministerului educației, așa cum este el cunoscut acum, iar la final voi propune o posibilă soluție pentru această situație.

  1. Ministerul a introdus descriptorii de performanță pentru ciclul primar, tot el a actualizat programele fără a mai corela și descriptorii, anulând tot efortul.
  2. Ministerul a desființat liceele pedagogice, ministerul le-a reînființat, iar asta în mod repetat.
  3. Ministerul a înființat școlile de arte și meserii, ministerul le-a desființat.
  4. Ministerul a introdus probele orale, la Bacalaureat, ministerul le-a anulat relevanța, impunând probe de formă (la „competențe” nu se pică).
  5. Ministerul a introdus supravegherea video pentru corectitudinea examenului de Bacalaureat, ministerul i-a diluat valoarea, scăzând nivelul de dificultate al probelor scrise.
  6. Ministerul a inițiat chestionarea tuturor profesorilor pentru a decide diversificarea disciplinelor examenului de Bacalaureat, pentru filiera tehnologică, ministerul a abandonat-o.
  7. Ministerul a dorit un examen de Bacalaureat exigent, dar tot el dorea „facultate fără bac”.
  8. Ministerul și-a asumat finanțarea per elev, dar tot el se miră când constată că elevii rămân corigenți doar în anii terminali, unitățile școlare evitând să-și asume rezultatele reale ale evaluărilor de final de ciclu.
  9. Ministerul verbalizează excesiv pe tema abandonului școlar, dar tot el ascunde orice evidență despre amploarea reală a acestuia (a se vedea evoluția definiției „abandonului școlar” din actele normative, modul în care se raportează, dar și statisticile oficiale despre nivelul abandonului școlar).
  10. Ministerul și-a creat agenții pentru evaluarea și asigurarea calității, ministerul le-a subminat, punând accentul pe verificarea de formă a documentelor și pe falsificarea realității.
  11. Ministerul a stabilit limite maxime de elevi în colectiv, dar tot el permite lăbărțarea acestora la clasele de uman. Nu aceeași „generozitate” o arată când trebuie comasate sau închise școli.
  12. Ministerul elaborează proceduri de evaluare pentru toate funcțiile din sistem, dar tot el este cel care admite și tolerează generalizarea calificativelor maxime la nivel de sistem.
  13. Ministerul are un Institut de Științe Educaționale, dar tot el este definit de incoerență, contingență și abuz.
  14. Ministerul încurajează diversificarea metodelor de evaluare, dar tot el se limitează la „test” în cazul examenelor naționale, iar apoi se miră când compară rezultatele la „test” cu mediile anuale ale elevilor;
  15. Ministerul a creat baze de date cu itemi de evaluare, pe platforma INSAM, dar tot el i-a uitat acolo.
  16. Ministerul a creat lecții AEL, pentru digitalizarea învățământului, dar tot el le-a făcut nerelevante, neasumându-și publicarea acestora online, astfel încât să fie utile tuturor celor interesați.
  17. Ministerul a desfășurat nenumărate programe de educație tehnologică și digitală, multe făcute de formă, dar tot el descoperă surprins că lecțiile sunt neatractive, bazate des pe prelegere și magistrocentrism.
  18. Ministerul modifică anual, uneori de mai multe ori pe an, calendarul anului școlar, jucându-se cu vacanțele, cu numărul săptămânilor de școală, cu argumentele (la fel se comportă și cu programul „Școala altfel”).
  19. Ministerul a mutat la gimnaziu clasa a IX-a, tot el a mutat-o din nou la liceu.
  20. Ministerul a decis ca la liceu să fie admiși și elevi cu medii sub 5 la evaluările naționale, iar apoi este surprins că există eșec școlar la examenul de Bacalaureat.
  21. Ministerul a decis, fără consecvență, ca media de absolvire a gimnaziului să conteze mai mult sau mai puțin în calculul mediei de admitere în liceu, creând ad hoc subit beneficiari sau păgubiți.
  22. Ministerul a decis reformarea planului cadru de la gimnaziu, ministerul a subminat-o, producând un plan cadru „meşteşug de tâmpenie.
  23. Ministerul și-a asumat răspunderea pentru Legea Educației nr. 1/2011, ministerul a invalidat-o prin zecile de modificări ulterioare.
  24. Ministerul este din ce în ce mai prolific cu metodologiile, regulamentele, procedurile, notele, excepțiile, și tot el constată lipsa impactului acestora.
  25. Ministerul a organizat concurs pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct, promițând prin act normativ că nu va numi în funcțiile vacante, post-concurs, directorii care nu participă la concurs sau care nu sunt admiși, și tot el decide contrariul, pentru 666 de posturi (358 de director, 308 de director adjunct), modificând metodologia de concurs după organizarea concursului (aberant).

Ceea ce rezistă este ceea ce nu devine niciodată obiect al schimbării, fondul. Fondul rezistă cu grație. Aceeași neasumare, aceeași revoltă, aceleași eșecuri parfumate cu parfum de trandafiri (vorbesc despre elitele olimpismului românesc), aceeași culpă comună, aceeași bucurie când se închid școlile, se anunță zile libere sau se suspendă cursurile.

Soluția pe care o propun, pentru a evita mânjirea „educației” cu toate aceste produse ale incoerenței și subiectivismului arbitrar și abuziv, este să renunțăm la ipocrizie și să consacrăm caracterul personal al instituției. Ministerul să nu se mai numească „al Educației”, pe care, în condițiile actuale, doar o spurcă, ci Ministerul Persoană Fizică Care Este.

Practica ne ajută, Ministerul „Persoană Fizică Care Este” fiind recunoscut cu nume diverse MINISTERUL EDUCATIEI, MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI (MI), MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI şi ŞTIINŢEI (MIS), MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE (MEN), MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII şi TINERETULUI (MECT), MINISTERUL EDUCAŢIEI şi CERCETĂRII (MEC), MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII şi TINERETULUI (MECT), MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII şi INOVĂRII (MECI), MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI şi SPORTULUI (MECTS), MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE (MEN), MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE (MENCS), MINISTERUL EDUCAȚIEI (ME) (Sursa).

Este inutil să crezi că schimbarea numelor măriei sale, ministerului, reflectă în vreun grad schimbarea societății sau statului. Este imoral să crezi că asocierea numelor ministerului cu națiunea ascunde vreo relație între cele două. Schimbarea numelui ministerului este asociată precis doar cu schimbarea entității private numită Persoană Fizică care Este.

Cum ar suna să ceri metodologiei emisă de Ministerul „Mircea Dumitru” să fie coerentă cu metodologia rectificată de Ministerul „Pavel Năstase”. Sau, cum ar suna să ceri legii educației, asumată de Ministerul „Daniel Funeriu”, să fie coerentă cu legea educației dorită de Ministerul „Remus Pricopie”. Bineînțeles că absurde. Nimeni nu ar mai aștepta coerență, predictibilitate, consecvență de la ministere personale. Dar chiar nimeni!

Am putea, apoi, dacă ne-am permite curajul și integritatea, să avem mai multe ministere personale, iar școlile ar putea alege cărui minister să i se subordoneze. Unele ar putea respecta legea Funeriu, altele ar putea respecta legea Andronescu, unele ar putea avea directori care participă la concurs, iar altele ar putea avea directori politici. Unele ar putea avea absolvenți care ajung în facultăți cu bacalaureatul luat, iar altele ar avea absolvenți care ar intra în facultăți fără bacalaureat.

În felul acesta am avea și o răspundere mai clar asumată. Nu va mai răspunde toată România pentru ce decid niște golani. Am spus golani? Ups! Mă refeream la reformatori.

Notă: Acest articol este o mărturie în plus a culturii post-adevăr.