Am căutat lumină în gurile fără fund ale unor grote rătăcitoare prin cosmos.
Și am descoperit două cuvinte culori, galben și roșu.
Am apucat cu un clește aseptic cultural și politic
Cele două cuvinte care păreau că se intersectează până la identificare.
Am aruncat cele două cuvinte reci, hămesite de pofte și puteri,
Într-un cuptor mistico-naționalist, imperialist dar antiinternaționalist, socialist dar antiprogresist.
Flăcările iadului au topit cele două așteptări și speranțe cromatice,
Toate slăbiciunile inflamându-se abstract.
Am deschis ușa cuptorului când victoria scrumului era totală,
Cleștele s-a maronit semnificativ și subit,
Cele două cuvinte, lipsite de orice văpaie interioară, deveniseră unul,
Unul saturat puternic spre negru,
Născând culoarea sărăciei, a decadenței, o culoare spaimă și rușine,
Culoarea neiubită de nimeni,
Cafeniul brun.
Manifest cromatic
Dumitrel Toma 