Suntem doar umbre fragile ale trecutului festin
Care spre viitor trimit năluciri, drept ramuri de măslin,
Sau cuvinte fără sens, cu rost de curcubeu,
La clipa victoriei morții, a treia silabă-n troheu.
Suntem doar fostele vase rotunde de lut,
În care și-a ascuns părintele apa cu viață și vinul cel sfânt,
Sparte-n numere pare și infinite de zoburi,
Ascunse-n mal negru, vorbitele cioburi.
Suntem doar șoapte, ascunse sub talazuri de van,
Ce-și suprapun cuvintele moarte pe versul profan,
Descompuneri de șanse, aspirând la debut,
Nimicul cel plâns, ecoul vocal al unui zeu tăcut.
Image by PublicDomainPictures from Pixabay