Guvernul actual cimentează mormântul democrației participative în România.
1. Lovește în categoriile vulnerabile, făcându-le să se simtă nereprezentate politic și anulându-le dreptul la o viață demnă și la încrederea că pot participa la viața democratică a societății.
2. Atacă categoriile sociale percepute pozitiv în societate (mamele, studenții, profesorii, artiștii, instituțiile nepolitice), dar cocoloșește corupția politică și pe beneficiarii ei (impostorilor și hoților din guvern li se înalță statui).
3. Pauperizează accelerat populația, astfel încât protestul organizat formal, de tipul grevei generale, să nu mai poată fi valorificat, fiind excesiv de costisitor. Când salariul lunar nu îți permite satisfacea nevoilor de bază, nu te poți lipsi de o parte a lui pentru a protesta prin grevă.
4. Guvernează ilegitim, atâta timp cât măsurile de austeritate nu au fost propuse și dezbătute electoral, și nu au fost votate de nimeni, programul guvernamental aplicat fiind foarte îndepărtat de programul guvernamental votat în parlament.
5. Guvernează dictatorial, prin transformarea parlamentului într-o anexă inutilă a puterii executive, o anexă plătită regește pentru a tăcea și accepta abuzurile guvernamentale, toate legile importante fiind produse de guvern și promulgate în lipsa dezbaterilor parlamentare.
6. Nu rezonează absolut deloc la protestele societății, lăsând impresia că sursa puterii nu stă în votul popular.
7. Învinuiește întreaga populație, fără discriminare, acuzând-o de intenții și fapte ilegale (fie în obținerea concediilor medicale, fie în obținerea statului de persoană cu handicap), doar pentru a reduce drepturi și pentru a decădea și degrada moral membrii societății.
8. Susține pe față comportamentele anomice și infracționale, protejând o clasă politică ticăloșită, în opoziție cu așteptările societății.
9. Se folosește de oameni labili sau șantajabili, numiți în funcții importante, pentru a forța politici publice nepopulare, în modul cel mai transparent asumând că aceștia nu răspund, iar deciziile au fost luate peste capul lor (de creditori, de coaliție, de premier), astfel ducând în derizoriu ideea de responsabilitate politică sau managerială individuală.
10. Continuă cumpărarea netransparentă a presei și alterarea adevărului, deși sancțiunile electorale, de la ultimele alegeri prezidențiale și generale, au dovedit repulsia socială pentru aceste metode maloneste.
11. Continuă festivalul risipei bugetare, în condițiile în care nota de plată revine întotdeauna celor mai nedreptățite categorii sociale.
12. Meritocrația, o aspirație generalizată a societății, este subminată mai mult decât oricând, guvernanți huiduiți, apostrofați, disprețuiți, falimentari, care pun pe butuci toate datele macroeconomice, care induc nesiguranță și pericol, legându-se de scaune și maximizându-și beneficiile nemeritate.
13. Succesul acțiunilor de amendare și urmărire penală a protestatarilor, creșterea efectivelor de pază și protecție, muștruluirea și umilirea protestatarilor de la tribunele cele mai înalte, disprețuirea avertizorilor de integritate, invadarea rețelelor sociale cu arme informaționale orientate spre simplii cetățeni, spre drepturile lor la libera opinie și de exprimare, militarizarea și securicizarea Parlamentului, a instituțiilor publice, toate reprezintă indiciile represiunii și a poftei de a guverna nedemocratic.
Trăim într-un regim hibrid, în care par că pleacă de la putere cei care nu pleacă niciodată, iar guvernanții, singurii, sunt primii și ultimii care se bucură de această realitate.
Precum toate regimurile nedemocratice, și regimul nostru dezvoltă și normalizează instituții noi, instituții strâmbe, instituții inechitabile, nereprezentative și abuzive, precum instituția traficului de influență, instituția corupției, instituția impunității, instituția fraudării alegerilor, instituția injustiției, instituția evaziunii fiscale, instituția manipulării, instituția propagandei, instituția cultului personalității, instituția politizării funcțiilor nepolitice, instituția falsificării tuturor concursurilor, instituția mandatelor limitate „fără număr”, instituția privirii ”în cealaltă parte”, instituția pedepsirii victimei etc.
Un adevăr alterat are nevoie de fideli, iar pseudo jurnaliștii, pseudo influencerii, pseudo formatorii de opinie prosperă pe seama paralizării și uciderii bolnavei și muribundei noastre democrații.
Rarele investigații independente sunt ocărâte și blestemate, deși sumele pe care le devoalează pot fi depășite doar de oroarea nedreptăților și abuzurilor. Fie că este vorba despre corupția achizițiilor din pandemie, despre cazul Nordis, despre castelul primarului din Sinaia, despre finanțarea Catedralei Naționale, despre labilitățile miniștrilor dovediți impostori sau hoți, despre cele 30 de milioane de euro, sau despre cele 90 de milioane de euro, furate de diverși primari, peste toate se așterne liniștea și hoții își continuă marșul triumfal prin inima unei societăți năruite, furate și abuzate.
Justiția independentă cu numele, dar permanent subordonată politic, nu a putut diferenția între torționarii regimului comunist și victimele lor, nu a putut diferenția între morții și criminalii a ceea ce ar fi putut fi revoluția de la 1989, nu a putut diferenția între răniții, morții și criminalii mineriadelor, nu a putut diferenția între răniții, morții și criminalii de la Colectiv, nu a putut diferenția între oamenii cinstiți și corupții ultimilor 35 de ani, cinstindu-i pe toți răufăcătorii cu omerta sau cu dosare eterne, cu sentințe amânate, cu prescripții, cu reevaluări ale sentințelor și cu decizii contradictorii. În același timp, justiția politică și-a urmărit disidenții cu o ură feroce, sancționându-i nedrept, sancționându-i repetat, sancționându-i pentru motive inventate, și nu i-a păsat când instanțele europene i-au invalidat și condamnat abuzurile.
Jurnaliștii populari, căței de companie ai politicienilor, și-au folosit colții tot împotriva disidenților, slujind complicității dintre puterile statului, sub plapuma călduroasă a tribului politic.
Încrederea în alternativele politice dispare, când toți politicienii se au ca frații, fie ei la putere sau în opoziție, când, oriunde pui ștampila, afli aceleași talente rușinoase: traseism, securism, fripturism, trafic de droguri, incompatibilități, venituri nedeclarate, averi ilicite, rudele unora angajate preferențial de rudele celorlalți, cumetriri și încuscriri între incompatibili.
Într-o țară în care familia este percepută drept celula de bază și refugiul ultim, tribul politicienilor prosperă prin exploatare feudală a tuturor familiilor, tribul politicienilor este absolvit de orice răspundere penală sau politică, tribul politicienilor aspiră și reușește eternizarea în vârful piramidei sociale, tribul politicienilor controlează toate resursele și oportunitățile publice, tribul politicienilor aparent se divide, astfel încât opoziția și puterea să nu se pună în pericol niciodată, tribul politicienilor își dă singur loviturile de stat și tot el își simulează revoluțiile. Și, în timp ce realizează toate acestea, tribul politicienilor glorifică familia și subminează orice tendințe individualiste, care ar putea promova o morală a meritului individual, nu de trib, care ar putea detrona cultura tiraniei de castă, înlocuind-o cu virtuțile democrației.
Dumitrel Toma 