Nenașterea


Un cordon plin de viață,
ce îl strângeam prea tare,
mă împingea precoce
spre prima-nmormântare.
Gâtuindu-mi cu sete
întâia răsuflare,
simțeam cum mă zoresc
spre ultima oftare.
Născut precum sunt morții,
cu degetele reci,
zăream cum a mea moarte
mă și fura spre veci.
O mamă și o soră,
ce s-au muncit prelung,
m-au răsfățat spre moarte
cu viața pe pământ.
O trudă nesfârșită,
urmează de atunci,
să nască un om viață
din sinucisul prunc.
Și, din cusurul veșnic
lucind în vinovat,
să lumineze-o viață
umbrită de păcat.

1 comentariu

Lasă un răspuns la bocncflorena Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.