În acest articol, veți găsi un cântec dedicat amfibienilor politici locali, cei care pot trăi și sub, dar și deasupra propriilor mizerii, iar la final câteva întrebări despre lăcuita noastră democrație.
„Ce petrecere frumoasă
E la margine de lac
Broscărimea bucuroasă
Are vin și cozonac.”
Citate din alocuțiunea Președintelui României, Klaus Iohannis, susținută în cadrul evenimentului aniversar care marchează împlinirea a 160 de ani de la înființarea Curții de Conturi a României.
„Curtea de Conturi a fost, de la bun început, expresia năzuinței de a așeza statul pe principii solide, un stat în care utilizarea banilor publici să fie guvernată de corectitudine, eficiență și transparență.”
„Dar poate la fel de important este să înțelegem că România nu poate pretinde un loc de frunte pe scena externă fără o administrare transparentă și eficientă a resurselor sale interne.”
„[ …]eficiența, integritatea și sustenabilitatea modului în care sunt gestionate resursele devin elemente obligatorii pentru competitivitatea și reziliența națională.”
„Se impune, de asemenea, și ca autoritățile statului să își păstreze loialitatea față de valorile unei democrații sănătoase, bazate pe integritate, transparență și responsabilitate.”
„Oac oac dilidilidam
Oac oac oac oac dilidilidam.”
„Un broscoi cânta la cobză
Și o broască la țambal
O broscuță mică, strâmbă,
Vrea să joace sus pe deal.”
„Dintr-o trestie înaltă
A ieșit un câine șchiop,
Broscărimea speriată
A luat-o la galop.”
„Oac oac dilidilidam
Oac oac oac oac dilidilidam.”
Interogații finale:
- Dacă partidele guvernamentale nu ar fi cumpărat marile trusturi de presă, sub tăcerea complice a președintelui secretoman și grandoman, câte alte secrete ar fi putut fi devoalate, în acord cu nevoia de transparență a societății?
- Dacă puterea președintelui, de a avea acces la informații secrete de nivelul cel mai ridicat, de a deține prerogativele numirii propunerilor de premier, a membrilor CCR, a conducerilor serviciilor secrete, a procurorilor generali și a judecătorilor, a şefului Statului Major al Apărării, este condiționată de obligația renunțării formale la apartenența politică, cât de democratic este ca beneficiile acestei puteri (informații, obligații, rețele etc.), la expirarea mandatului prezidențial, să fie puse la dispoziția unui partid politic, iar aceasta în modul cât se poate de explicit și formal?
- Cum se mai poate desfășura o competiție echitabilă între partidele politice, dacă unul dintre ele deține un avantaj strategic nemeritat?
- Mai poate fi România un stat democratic, câtă vreme singurele preocupări ale partidelor politice guvernamentale sunt concentrate în direcția fraudării alegerilor?
- Autorul real al textelor citite de președinte, creatorul lor din umbră, se asigură vreodată că președintele Iohannis și pricepe înțelesul cuvintelor pe care le rostește? Că poate anticipa efectul tragic/comic pe care-l stârnește. Sau îi pune cuvinte în gură doar pentru a-l expune drept „împărat gol al broscărimii”?
Alte perspective:
Dumitrel Toma 