Abis

Am zărit, alaltăieri, o idee pe stradă,
Gonea de frica unor cuvinte prea înflăcărate,
Am făcut un efort să îi leg o ancoră grea de glezne,
Înfricoșat că va dispărea la fel de surprinzător cum a apărut,
Temător că pasiunea cuvintelor înflăcărate o va cuprinde și o va mistui,
Fericit că ancora grea, atât de grea, nu o va opri.

Am aflat, ieri, o idee pe stradă,
Se zbătea în golurile dintre oameni, tremurând de frica unor vorbe prea învolburate,
Am făcut un efort să îi arunc un colac de salvare,
Îngândurat că se va îneca,
Înspăimântat că s-ar putea pierde în nebăgarea de seamă a celorlalți,
Fericit că se va scurge prin colacul bicolor și se va salva.

Am rătăcit, azi, o idee pe stradă,
Cuvintele mele înflăcărate s-au mistuit în van,
Golurile dintre oameni s-au lăbărțat la nesfârșit,
Învolburări de vorbe au ascuns urmele alergărilor de altădată,
Furat de un vechi salut, de amintirea unei strângeri de mână, am devenit rătăcire.

Voi alerga, mâine, o idee pe stradă,
Nimeni nu va mai ști ce este o ancoră grea, ce este un colac de salvare,
Nimeni nu va mai spera, nici nu se va mai speria,
Nimeni nu va mai fi fericit pentru a nu o salva
Din goana celui abis.