Alegeri – rezultate parafinale și nesuperficiale

https://player.vimeo.com/api/player.js

M. Dinescu (PNL): „Fără Iohannis, nu erați la guvernare.”
M. Tudose (PSD): „Nu. Dacă nu intram noi la guvernare, nu mai era Iohannis.”
R. Sighiartău (PNL): „Corect. Iohannis a pus PSD-ul la guvernare.”
«Jurnaliștii serioși»: Stupoare.
«Jurnaliștii neserioși»: Hohote de râs!?

Sursa: Seria dezbaterilor pentru prezidențiale continuă. Ediție specială la Antena 3 CNN – min 2.15.56 https://www.youtube.com/watch?v=fauMOxIm4WM

13 (ghinion!) premise preelectorale

1. Trusturile de presă mainstream și locale sunt subordonate partidelor de guvernământ (a se înțelege PSD).
2. Cei mai populari și incisivi jurnaliști sunt doar tentacule ale partidelor de guvernământ (a se înțelege PSD).
3. Partidele fără valori sunt pline de traseiși (a se înțelege PSD).
4. Justiția este subordonată partidelor de guvernământ (a se înțelege PSD).
5. Curtea Constituțională este subordonată partidelor de guvernământ (a se înțelege PSD).
6. Președintele României este ahtiat după bugetele aprobate de partidele de guvernământ (a se înțelege PSD).
7. Autoritatea Electorală Permanentă și Birourile Electorale (toate) sunt subordonate partidelor de guvernământ (a se înțelege PSD).
8. Administrațiile publice locale sunt controlate de către partidele de guvernământ (a se înțelege PSD).
9. Instituțiile publice sunt subordonate partidelor de guvernământ (a se înțelege PSD).
10. Pensionarii și persoanele asistate social sunt captive promisiunilor partidelor de guvernământ (a se înțelege PSD).
11. Privilegiații și specialii sunt datori să susțină partidele de guvernământ (a se înțelege PSD).
12. Evazioniștii, corupții și incompatibilii sunt fideli partidelor de guvernământ, cele care le garantează libertatea (a se înțelege PSD).
13. Instituțiile de forță și de intelligence sunt instrumentele stabilității partidelor de guvernământ (a se înțelege PSD).

Două premise suplimentare

După aparenta cădere a comunismului, urmașul PCR, cu toate numele sale (FSN, FDSN, PDSR, PSD) și fără a număra toți sateliții săi, creați sau cumpărați (PRM, PUNR, PSM, PAS, PC, PPDD, PU, UNPR, PUR, PUSL, PNL, PD, PDL, UNPR, PNȚCD ș.a.), a fost mereu numărul 1 în opțiunile de vot ale românilor.

După aparenta cădere a comunismului, cele mai populare „organe de presă” centrale sau locale, publice sau private, s-au aflat întotdeauna în solda celui mai puternic (a se înțelege PSD).

Observație

Când constați o asemenea inerție social-politică, care prelungește în inima unei societăți definite drept democratice caracteristici proprii totalitarismelor (vezi anularea separației puterilor și monopolizarea statului în jurul unor grupări mafiote, asumarea scopurilor partidelor politice de către presă, cultivarea obedienței și anularea spiritului critic, politizarea tuturor instituțiilor publice, utilizarea capitalului uman din instituțiile publice drept instrument al abuzului politic, cumpărarea, traficarea sau deturnarea votului, protecția juridică generalizată a delincvenților cu pedigree politic), ajungi să conștientizezi că nu există cu adevărat nici schimbare autentică, nici alternativă, cu atât mai puțin viață democratică.

Concluzia

PSD, Partidul Simulacrului de Democrație, va câștiga alegerile permanent, indiferent cine votează, cine candidează, cine este președinte în America, în Rusia sau în China, sau nu.

Frauda este numitorul comun al tuturor alegerilor, demagogic intitulate libere, desfășurate în România. Frauda este atât de familiară, atât de insidios strecurată în fibra politică a societății, încât doar ea permite supraviețuirea organizațiilor politice care falimentează în mod ciclic. Fără fraudă, comunismul nu ar fi putut să supraviețuiască unei revoluții autentice. Fără fraudă, societatea nu ar fi înghițit niciodată adevărurile unor jurnaliști obedienți organizației de partid. Fără fraudă, cumpărarea voturilor, semnarea în fals a listelor electorale, traseismul din funcții mari în funcții mari, între organizații politice aparent incompatibile, ar fi fost imposibile. Fără fraudă, niciun partid bine intenționat nu ar participa la un proces electoral de formă, care este organizat/monopolizat, la toate nivelurile, de același monolit politic care-și garantează permanent succesul și-și asigură supraviețuirea. Fără fraudă, niciun cetățean nu ar considera că este firesc să aștepte cu mâna întinsă pomana politicianului (vezi pensia, salariul minim pe economie, ajutorul social etc.). Fără fraudă, niciun cetățean nu s-ar bucura să primească beneficii nemeritate (vezi comisioanele la achiziții publice, numirile politice în consiliile de administrație ale companiilor de stat, pensiile speciale etc.). Fără fraudă, niciun cetățean nu ar accepta ca taxele și impozitele sale să fie deturnate spre folosul organizațiilor de partid. Fără fraudă, niciun jurnalist nu ar accepta să primească bani publici intermediați politic. Fără fraudă, niciun cetățean nu ar îngădui să existe instituții de formă, care să fie finanțate din bani publici, dar să servească doar scopurilor organizațiilor politice. Fără fraudă, niciun cetățean nu ar accepta, nu ar tăcea, nu ar trece cu vederea, nu ar ierta asasinatele motivate sau permise politic (vezi bătrânii morți în azilele politice, servind nevoilor de parvenire ale unor politicieni fără scrupule, vezi victimele heirupismului politic din timpul pandemiei, vezi tinerii arși de la Colectiv, uciși de bacteriile stimulate politic, vezi tinerii morți în malaxorul mineresc, uciși în numele unei democrații originale, vezi tinerii morți doar pentru a servi scopului loviturii de stat din 1989, vezi zecile de mii de morți înregistrați pe șoselele patriei, datorați fie fricii de camere video a politicienilor și corupților, fie poftei de a fura din asfalt, din autostrăzi, din materialele de semnalizare, din amenzi), i-ar căuta pe vinovați până și în gaură de șarpe și nu ar trăi o zi în plus fără să știe că ei au plătit. Doar frauda îi răsplătește din plin pe criminali și pe hoți cu prestigiu social, bunăstare și iertare. Frauda este o poftă care îndatorează, iar politicienii noștri sunt campionii îndatorării, sunt agenții neobosiți ai stimulării poftelor. Frauda este cea care transformă rectorii universitari în pioni politici. Frauda este cea care le oferă funcții pe viață, plătite din plin cu traseism și obediență politică rușinoasă. Frauda urlă suveranism pe străzi, deși caietul de datorii este plin. Frauda este cea care transformă simbolul religios într-un agent electoral, ducând de nas, ca pe vite, spre abator, mulțimi de suflete născute inocente.