În discursul maraton din fața Congresului, Donald Trump a făcut un rechizitoriu Americii moderne, de parcă ar fi fost cel mai aprig contestatar al acesteia, un Castro, un Hitler, un Stalin, un Putin, nu mult iubitul, mult stimatul și genialul ei fost și actual președinte.
A prezentat cazurile a milioane de beneficiari de servicii sociale care ar avea vârste incredibile (120, 150, 200 sau chiar 300 de ani). Oare, dacă este adevărată informația, în primul mandat Trump, ce vârste acceptabile aveau, dacă nimeni nu i-a investigat și identificat? Oare cum funcționează evidența populației în America, dacă pot deține acte de identitate asemenea asistați sociali matusalemici? Oare cum funcționează băncile din America, dacă astfel de persoane au conturi bancare și pot încasa, fără a-și deplasa hoiturile prin fața casieriilor, ajutoarele sociale? Umilirea instituțiilor americane în public, în ochii întregii planete, doar pentru a crea contextul edificării prin contrast a „Epocii de Aur”, pare o idee fie infantilă și stupidă, fie planificată special pentru a distruge orice urmă de credibilitate a unei puteri globale eșuată în haos și incompetență.
A prezentat caricatural numeroase programe USAID, deși aceste programe proiectau la nivel mondial o dorită anvergură științifică, morală și democratică a Americii. Condamnarea acestor rețele de oameni și de interese proamericane din lume este oricum obsesia tuturor despoților locali, a tuturor micilor dictatori care vor să nu le strice nimeni calculele, iar gura lui Trump și ochii lui J.D. Vance rânjeau diabolic în timp ce le expuneau inchizițional în fața întregii lumi, dictând ca binele să fie văzut ca rău și răul să fie primit ca bine.
A condamnat practica guvernării ilegitime prin reprezentanți nealeși, deși Elon Musk, miliardarul cu drujba, desființează instituții federale, concediază angajați, evaluează angajați, întrerupe contracte, fără ca cineva să-l fi votat democratic, doar în baza unui statut de consilier special al președintelui.
A postulat prevalența meritocrației profesionale în fața oricăror forme de discriminare pozitivă, deși împrăștie frecvent stereotipuri care prejudiciază minoritățile vulnerabile (haitienii mănâncă animale de companie, imigranții sunt criminali, bolnavi psihic, transsexualii agresează femeile etc.). În același timp înalță osanale milionarilor și oligarhilor din întreaga lume, pe care-i invită în America, fără să conteze dacă s-au îmbogățit pe căi ilegitime sau nelegale (vezi cazul fraților Tate, suspectați că s-au îmbogățit prin trafic de carne vie și exploatarea sexuală femeilor).
A acceptat să fie întrerupt cu aplauze frenetice după fiecare frază, deși a ținut cel mai lung discurs al vreunui președinte în fața Congresului, devoalând patologia narcisistă, egocentrismul și încurajând un cult al personalității specific celor mai ordinare dictaturi și celor mai mici spirite. Faptul că republicanii din congres își datorează mandatele sprijinului său direct, cei care i s-au opus de-a lungul anilor fiind discreditați și marginalizați, oferă nota de ridicol acestui spectacol dorit grandios și măgulitor.
Filmul discursului lui Donald Trump în Congresul American poate fi urmărit mai jos.
Dumitrel Toma 