Ziua Națională a Președintelui Pudel

Zâmbește și se gudură pe lângă picioarele goale sau drapate cu finețuri neaustere, vădit impresionat de opulență și prisos. Urmărește privirile tuturor celor care-i dau atenție și le răspunde servil, ploconindu-se nedemn chiar și în fața celor care l-ar călca pe coadă. Latră subțire, de nu știi dacă miaună sau chițăie, diverse apostrofări naționale, în timp ce expune și validează corupția presei, corupția ong-urilor, corupția serviciilor, dar, mai presus de toate, corupția partidelor de cașcaval și de carnaval, cele care l-au urât și disprețuit, cele care l-au scuipat și ocărât, dar care acum îi servesc sărmăluțe de dulce pe timp de post și care îl lasă să urineze pe pantofii lor de firmă care ascund scumpa piele de canalie. Cu o candoare specifică sfinților sau idioților, reușește simultan să asmută jivinele mai fioroase asupra săracilor și sărăciilor, să se bucure de suferința împrăștiată în toată țara, dar să se și țină la distanță de grozăvia austerității, făcând băi de mulțime când paraziții risipesc furata bunăstare a mamelor, a pensionarilor și a copiilor, pe parade rușinoase, eșapamente poluante și meniuri șenilate. Obosit să tot lupte cu festivismul gol și înșelător al Găbiței, fi(e)re de virtute, i-a preluat obiceiurile și nu se dă înapoi de la nicio aroganță, uitând cu totul că prețul fastului pro-european se decontează pe durerile unui popor jupuit și surghiunit fără milă. Pudelul latră des, întotdeauna sentențios, pedalând în zile consecutive pe teme contradictorii: azi militează pentru înarmare, cu prețul sănătății și educației, mâine pledează pentru educație, cu prețul scârbei și al disprețului suveran, poimâine condamnă corupția, în timp ce își expune public toate falangele nesătule și dornice de pișcoteală pe banii altora. Dincolo de multiplele talente populare și impopulare ale pudelului președinte, arta sa supremă este, însă, arta de a promite. Nu trece o zi ca pudelul președinte să nu promită, fie numirea unor șefi la fruntea unor servicii eșuate în mercantilism, „în câteva săptămâni”, fie o analiză a efectelor măsurilor din educație, „după două luni”, fie publicarea stenogramelor din ședința CSAȚ în care s-a decis furarea turului doi, „curând” etc. În pofida acestor promisiuni, ministerele încap pe mâinile unor impostori, reformele sunt doar pentru căței, șefii din justiție își truchează concursurile, contractele cu presa tot secrete sunt, motoarele manipulării lucrează la turație maximă. După un an de guvernare „pro-europeană”, cu un președinte „pro-european”, nicio schimbare în năravul clasei politice de a servi sărăcie pentru cei mulți în schimbul îmbogățirii celor puțini. Nicio îmbunătățire a transprenței instituționale, nicio ameliorare a integrității în funcția publică, nicio politică orientată spre eficacitate administrativă, nicio digitalizare a serviciilor publice, nicio îmbunătățire a serviciului public. Oriunde privești, doar greve, oameni nemulțumiți, arbitrar decizional, politizare stearpă și corupție. Oriunde privești, doar exerciții de autoritate lipsite de legitimitate, îmbrobodeli și malversațiuni. Guvernul a ajuns un brici în mâna unei maimuțe, operând irațional cele mai nedrepte și abuzive amputări de drepturi și speranțe, dar risipind, cu inconștiență, festivism grețos și păgubos. Presa mainstream a devenit o latrină ecologică specializată în a transforma promiscuitatea în virtute, iar președintele pudel o frecventează simpatic. Puterea judecătorească glorifică spiritul infracțional, iar președintele pudel o linge pe bot. Faptul că pudelul și știuca se iubesc tandru, deși te-ai fi așteptat să se disprețuiască, legitimează din plin festivalul lupilor vii îmbrăcați în pieile unor oi moarte.