Imposibila depășire a condiției

Un „amărât” român și-a cumpărat o ruină de castel în Franța, iar asta nu l-a înnobilat câtuși de puțin.
Un profesor care s-a politizat și corupt dorește să reformeze țara și educația, iar ceea ce reușește este să multiplice politizarea și corupția.
O mulțime de patroni faliți doresc să fie aleși în funcții publice, iar succesul lor se măsoară în viteza cu care sunt delapidate bugetele publice.
Un pastor dorește să devină faimos și bogat prin jurnalism, iar rătăcirile lui spre faimă și bogăție devin pribegia în părăsire și suferință a publicului său.
Jurnaliștii populari se pupă pe portofele cu politicienii corupți, iar corupția devine populară.
Un constructor precar și corupt aspiră la statutul de senator, iar senatorul slujește politic tot construcțiilor politice, precare și corupte.
Neiubiții decreței trăiesc vieți pline de neiubire, iar copiii lor fumează, trag pe nas, se îmbată și pariază pentru o doză de neiubire în plus.
Pariorii se hrănesc cu proiecția norocului, iar norocul le surânde întotdeauna altora.
Un pescar dorește să ajungă deputat, iar deputatul mai des pescuiește, pentru că nu știe legifera.
Un om însetat de parvenire încearcă să obțină titlul de doctor, iar când este numit doctor tot însetat de parvenire rămâne.
Un om slab dorește să devină puternic, iar slăbiciunea lui îi hrănește iluzia propriei puteri.
O parașută zboară din partid în partid, dorind să rămână deasupra, iar zborul ei dovedește forța ascensională a politicii făcute de cei ușori în valoare și neîngreunați de valori.
Un om lipsit de onoare își lipește fața pe toate cerurile patriei, iar neonoarea lui strălucește ca aurul în soare.
Un executant aspiră să comande, iar când fură o poziție de comandă tot executantul propriei slugărnicii și hoții va rămâne.
Un sărac gândește să devină bogat, iar când se îmbogățește tot ca săracul gândește.
Un votant visează cu gândul la binele de mâine, dar binele de mâine nu cunoaște prezent.
Un politician visează să fie iubit și respectat, indiferent cât de corupt este, iar realitatea este delirul său.
Inocenții slujesc fără regrete celor mai odioși, iar orbirea lor îi condamnă la silnicie.
Banul este iubirea din inimile tuturor, trădându-i pe toți. Iubirea este banul din inimile tuturor, trădându-i pe toți. O patimă nu cunoaște altă împlinire în afara împătimirii.
Fiecare om își construiește zilnic propria sa definiție, iar la finalul zilelor toate definițiile umanului se împrăștie în cele patru colțuri ale neantului. Dispar și egoiștii, dispar și altruiștii. Dispar și victimele, dispar și călăii. Dispar bogații, asemenea săracilor. Dispar sfinții, asemenea odioșilor. Dispar și tații, și mamele, dispar fiii și fiicele lor, iar apa nu devine niciodată ulei, iar individualul nu cunoaște mântuire. O scurtă perioadă de timp rezistă castelele, fie de altădată, fie mai recente, însă praful și scrumul sunt cărămizile de temelie ale tuturor celor atât de umane și atât de corupte. Nu există nici măcar o geană de speranță. Pentru că nu există pic de credință. Pentru că nu mai există oameni, ci doar zei care poartă chipurile pe care le vedem în oglindă, niciodată „imbecili viermi de pământ”, ci doar „judecători ai tuturor lucrurilor”, iar zeii, sau diavolii, după alegere, după cum se știe, nu au niciun motiv să creadă în ceva inferior sau în ceva superior lor.

//După vizionarea investigației Recorder https://recorder.ro/cartelul-din-carpati/, eu am decis direcționarea către Recorder a 3,5% din impozit https://recorder.ro/doneaza-35/.