USL trăiește. Ultima zi din griul lui K.W. Iohannis

Am scris acest articol în prima zi de mandat a președintelui Iohannis. Astăzi, i-a venit rândul articolului din ultima zi.

---

Pe la radio și televiziuni, un clip ne învață că mita este infracțiune. În același timp, PSD și PNL guvernează împreună. În ultimii ani ai președintelui, peste 3500 de dosare penale au fost închise fără ca vinovații să poată fi trași la răspundere. Multe condamnări definitive au fost revizuite. Lupta anticorupție a fost anulată. Scos din haina penitenciară, Cristian Popescu Piedone tocmai a fost numit în funcția de președinte ANPC. În două rânduri de alegeri (locale și parlamentare), el pierduse votul popular. Corupții se simt mai în siguranță ca oricând. Integritatea în funcția publică a devenit o contradicție în termeni. Poporul bântuie străzile cerându-și drepturile.

Mesajul președinteului Iohannis, la despărțire, un scenariu apocaliptic asezonat cu minciuni.

„Astăzi, în Parlamentul României, s-a pus în mișcare procedura de suspendare a Președintelui. Este un demers inutil pentru că, oricum, peste puține luni aș fi plecat din funcție după alegerea noului Președinte. Este un demers nefondat, pentru că niciodată, repet, niciodată, n-am încălcat Constituția. Și este un demers păgubos, pentru că de aici toată lumea pierde, nimeni nu câștigă. Peste puține zile, în Parlamentul României s-ar fi votat suspendarea mea și România va intra în criză pentru că se declanșează referendumul de demitere a Președintelui. Acest întreg demers va avea efecte în plan intern și va avea efecte, din păcate, și în plan extern. În plan intern, referendumul va fi unul eminamente negativ. Societatea va fi divizată, unii vor fi de acord, alții nu vor fi de acord. Toată discuția va fi una axată doar pe negativ. Întreaga societate va fi bulversată. Nu se va mai discuta despre alegerile prezidențiale care vor veni. Nu se va discuta despre cum va merge România mai departe. Candidații nici măcar nu vor putea să-și prezinte ideile în acest amalgam negativ. În plan extern, efectele vor fi de durată și foarte negative. Nu va înțelege absolut nimeni dintre partenerii noștri de ce România își demite Președintele după ce, de fapt, a început deja procedura pentru alegerea noului Președinte. Nu va înțelege absolut nimeni ce rost are un astfel de demers când Președintele în funcție va pleca oricum. Mai pe românește, vom fi efectiv de râsul lumii. Pentru a scuti România și pe cetățenii români de această criză, de această evoluție inutilă și negativă, demisionez din funcția de Președinte al României. Voi pleca din funcție poimâine, pe 12 februarie. Dumnezeu să binecuvânteze România!”

Minciuna 1: „S-a pus în mișcare procedura de suspendare a Președintelui, un demers inutil.”

Demisia președintelui a dovedit că procedura suspendării a fost un demers util. Ea a produs efectele dorite nu doar de opoziție, dar și de cea mai mare parte a românilor, printre care și scoaterea președintelui Iohannis din Palatul Cotroceni, dar într-un mod rușinos.

Minciuna 2: „Niciodată, repet, niciodată, n-am încălcat Constituția.”

Președintele Iohannis a încălcat constituția în cazul Covesi. Dacă nu încălca Constituția, nu ar fi fost complicele unei acțiuni abuzive împotriva unui cetățean român, sancționată de CEDO. Prin încălcarea drepturilor la apărare ale doamnei Covesi, președintele Iohannis a încălcat articolul 20 alin. 2 din Constituție, care prevede că, în privința drepturilor și libertăților cetățenilor, au prioritate reglementările internaționale în fața legilor interne, dacă cele din urmă nu conțin reglementări mai favorabile.

Constituția României – Art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului

(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.

Președintele Iohannis a încălcat constituția în cazul PNL. Deși nu putea fi membru al unui partid și nu putea exercita alte funcții private sau publice, a comandat samavolnic Partidul Național Liberal, decizând președinții acestuia, influențând alegerile interne, influențând coalițiile acestui partid.

Constituția României – Art. 84 – Incompatibilităţi şi imunităţi

(1) În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.

Președintele Iohannis a încălcat constituția în toate cazurile în care a întors spatele societății, derobându-se de rolurile sale constituționale: secretizând cheltuielile administrației prezidențiale, tăcând în fața deturnării resurselor publice în favoarea oamenilor săi de paie (promovarea cu milioane de lei din bugetul public a cărții inexistente a generalului Ciucă, secretizarea, cu ajutorul parchetului general, a lucrării de doctorat a generalului Ciucă), facilitând recompensarea cu funcții importante a unor consilieri lipsiți de anvergură profesională sau de recunoaștere populară (Deca), promovând politicieni traseiști (Mihalache, Câmpeanu), promovând personalități corupte sau controversate (Oprea, Bode), tăcând în fața devalizării bugetului public de către partidele guvernamentale sau ignorând cumpărarea presei cu ajutorul banilor publici. Președintele a acceptat pasiv politici guvernamentale falimentare, privilegierea unor categorii sociale în detrimentul altora, punerea în pericol a stabilității macroeconomice, sărăcirea generalizată a populației, îmbogățirea fabuloasă a unor fideli politici, creșterea extremismului în societate, anularea contribuției pro-sociale a structurilor de parchet și transformarea magistraților într-o gardă pretoriană a noilor potentați, generalizarea corupției.

Constituția României – Art. 80 – Rolul Preşedintelui

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Minciuna nr. 3: „Mai pe românește, vom fi efectiv de râsul lumii.”

De râsul lumii am devenit, grație președintelui Iohannis, în atâtea și atâtea situații:

1. Când a acceptat să intre în PNL (20 februarie 2013), pentru ca, după trei zile, să devină prim-vicepredinte al partidului, iar după un an să devină președintele PNL și candidatul la președinție al acestuia (s-a dovedit, ulterior, că traseistul s-a înconjurat de traseiști).
2. Când a numit în funcția de premier, sau de premier interimar, diverse marionete politice, cu sau fără epoleți, cu sau fără inteligență, cu sau fără vreun interes de a servi cu adevărat societatea, precum Oprea, Câmpeanu, Tudose, Dăncilă, Câțu, Ciucă sau Ciolacu.
3. Când a ajuns Șefă a Parchetului European chiar persoana pe care a demis-o, cu încălcarea drepturilor omului, printr-un simplu comunicat de presă, din fruntea parchetului național anticorupție.
4. Când, impunându-și consiliera în funcția de Ministru al Educației, a reconsacrat obiceiul medieval al plecăciunii sclavului în fața stăpânului. Doamna nu și-a făcut de rușine suveranul și a urmărit ulterior să parvină foarte rapid doar în funcții mărețe: senator, prorector, secretar general al Comisiei Naționale UNESCO.
5. Când și-a promovat reforma educațională cu rectori politicieni care visau doar la eliminarea limitei de mandate și la întărirea prezenței politice, implicit a corupției, în universități și școli.
6. Când s-a folosit de oameni de paie, precum Câțu sau Ciucă, pentru a schimba în mod samavolnic, peste noapte, președinții PNL.
7. Când a acceptat un guvern format din 20 de bărbați și 2 femei, din care una era fosta sa consilieră, într-o Europă care lupta pentru egalitatea de gen.
8. Când și-a secretizat cheltuielile cu călătoriile de lux, când și-a creat un teren de golf într-un palat, când, deși era președintele unei republici modeste, a vrut să fie tratat ca un împărat.
9. Când și-a anunțat candidatura la funcția de Secretar General al NATO, susținând un fals, că țara onorase obligația de a finanța investițiile militare cu 2% din PIB, și știind că exista deja un candidat agreat de majoritatea țărilor NATO.
10. Când, deși conducea instituțiile apărării naționale, ne-am trezit cu alegerile prezidențiale furate de forțe străine.
11. Când și-a aruncat demisia din funcția de președinte precum paltonul pe capotă, fără vreun cuvânt de recunoștință pentru privilegiul de a conduce un stat, fără vreun cuvânt de mulțumire la adresa unui popor prea cuminte, care l-a răsfățat din plin, fără vreun cuvânt de mulțumire la adresa colaboratorilor săi, doar scuipând amenințări apocaliptice și minciuni sfruntate.
12. Când a demisionat precum un absolvent de 7 clase, mâzgălind în scârbă o hârtie aproape igienică, pe care i-a aruncat-o zeflemitor angajatorului care i-a cerut imposibilul, să fie prezent la serviciu. Nici măcar actul de abdicare a Regelui Mihai, scris de comuniștii care-l urau și care l-ar fi dorit mort, nu arată atât de jalnic.

Președintele dezbinării naționale și-a încetat mandatul.