Discurs sustinut cu ocazia Serbarii „Ultimul Clopotel” – Liceul „Danubius” – 30 mai 2012„Dragi elevi, parinti si colegi,
Am pregatite pentru dumneavoastra doua discursuri, primul este destinat elevilor care astazi nu pot fi cu inima foarte usoara, avand de asteptat un viitor mai luminos. Voi incepe cu acesta.
Dupa 4 ani de stat impreuna, familia noastra se destrama. Aparent, este o familie de conjunctura, pentru ca nici noi si nici voi nu am stiut, inainte de a ne intalni, pe cine am luat. Nu a existat „casatorie de proba”, nu ne-am testat inainte, astfel incat sa stim daca ne vrem cu adevarat sau nu. Toti stiam ca la un moment dat ne vom desparti.
Voi erati doar copiii care decisesera, intr-o mai mica sau mai mare masura, singuri sau indrumati de parinti, sa urmeze liceul Danubius.
Un grup serios de adulti v-a luat in primire, pentru a va aduce aici, la momentul aparentei despartiri. Acesti adulti, incarcati de propriile tare, imbatraniti deja prin comparatie cu voi, plini de prejudecati si de certitudini, si-au propus sa va formeze. Sa va transforme, sa foloseasca timpul si 4 ani din viata voastra pentru a forma ceea ce ei stiu ca se numeste ideal, sau tip dezirabil, un absolvent de succes, sau ceea ce vedeti langa voi, stand mai mult sau mai putin relaxat, si carora ma voi adresa putin mai tarziu.
Nu v-a intrebat nimeni, sunt convins de asta, daca sunteti de acord cu tot ce vi se intampla.Prezenta voastra in sala de clasa era suficienta pentru a permite desfasurarea mecanismului educational, pe principiul: “continuarea reprezinta acceptul dumneavoastra”.
Ati descoperit multe despre trecut, despre educatia profesorilor vostri, despre experientele lor de viata, despre cum era scoala si cum erau elevii acum 20-30-40 de ani. Sunt sigur ca ati fost deseori comparati cu alte generatii si vi s-a atras atentia ca nu sunteti cei mai reusiti. Pentru ca trecutul este glorios, iar prezentul mizerabil.
Oamenii care traiesc in trecut nu au nicio motivatie de a munci in prezent pentru a fi mai bine in viitor. Ei nu cred intr-un viitor mai bun. Considera ca trecutul a fost o perioada idilica care nu se mai poate repeta. Eu cred ca in voi se afla o mare energie, poate chiar capabila sa rastoarne lumea, daca gaseste un punct fix. Vi s-a vorbit mult in scoala despre genii, despre marile personalitati, spiritele luminate, in toate cabinetele in care ati intrat, ati gasit pe pereti diverse exemplare de succes ale umanitatii (Pitagora, Platon, Aristotel, Eminescu sau Einstein). Cate ati vazut, 10-20, 100? Probabil sunt cateva sute de mii recunoscute la nivel mondial. Stiti cati oameni au trait pe Pamant pana astazi? Undeva in jurul a 108 miliarde de oameni. Ganditi-va ca astazi suntem de doua ori mai multi oameni pe planeta aceasta decat in ziua cand m-am nascut eu. Astazi traim simultan provocarile vietii aproximativ 7 miliarde de fiinte umane. Eu cred ca modelele scolii sunt inactuale. Cred ca scoala ar trebui sa isi umple peretii cu oameni normali, care duc vieti decente, care reusesc sa traiasca frumos fara a fi Hyperioni, stralucind cu raceala deasupra tuturor.
Voi, tristi acum, sunteti doar insuccesul nostru, al profesorilor si al trecutului, insa sa nu va descurajati, viitorul se va construi inclusiv pe umerii vostri. Aveti un rol important in ecuatia vietii, chiar daca scoala va transmite astazi sentimentul esecului. Daca traiti miracolul vietii, inseamna ca ceea ce era mai frumos s-a intamplat deja. Sunteti martori la cel mai buna realitate posibila.
Va veti intemeia familii si veti avea copii, veti munci pentru a va intretine si pentru a face viata mai frumoasa celor de langa voi, veti traversa perioade de cumpana si va veti bucura sau intrista de ceea ce vi se intampla, in final veti muri, asa cum o vom face cu totii. Clipa de astazi a trecut, ganditi-va la cea de maine. Incercati sa traiti frumos. Incercati sa obtineti fericirea. Incercati sa fiti vii pentru cat mai mult timp, traind cu fascinatie clipa urmatoare. Multumiti-i lui Dumnezeu ca existati in acest rol, castingul l-ati castigat de mult. Jucati-va propria viata cat mai frumos, astfel incat la final sa va puteti aplauda singuri. Pe vremea aceea, noi nu vom mai fi aici pentru a o face.
Al doilea discurs va fi scurt, adresat celor care au reusit sa promoveze, sa obtina succesul pentru care s-au straduit atatia ani.
Dragii mei, voi sunteti, in opinia mea, staruitorii care dobandesc rasplata la final.
Ati muncit, ati fost constiinciosi, ati depasit toate obstacolele, scoala va recompenseaza acordandu-va statutul de “promovat”, “absolvent de liceu”, mai aveti un prag pentru a deveni si “Bacalaureati”.
Ne bucuram alaturi de voi, ati reusit sa va conformati personalitatile cerintelor noastre, ati reusit sa va contorsionati sufletele, astfel incat sa raspundeti exigentelor inalte ale profesorilor vostri.
In buna parte, ei se oglindesc in voi acum, iar daca exista o miza a fiecarui profesor, aceasta este sa se transfere, sa se inoculeze, sa se strecoare in discipolul pe care il are in fata, si pe care nu se mai poate spune foarte clar daca il formeaza, sau deformeaza. Din acest punct de vedere, despartirea de astazi nu este reala, pentru ca toata viata, de acum inainte, fiecare dintre noi va fi prezent cumva in sufletul celuilalt. As vrea sa sper ca nu ne-am castigat acolo un loc nemeritat si obtinut prin abuz si violenta, si as vrea sa sper ca ne vom reaminti cu placere unii de ceilalti cat mai mult timp.
In masura in care noi, cei aflati in fata voastra, reprezentam un succes, succesul este si al vostru. Daca noi reprezentam un esec, succesul vostru este aparent. Sa nu va absolutizati niciodata reusitele sau esecurile. Ele sunt rezultatul perceptiilor partizane. Lasati loc mereu perfectionarii, dar si modestiei.
Sa nu credeti ca sunteti cu mult diferiti de colegii vostri, cat de curand va veti intalni intr-o realitate care nu va tine seama de notele si situatia scolara din liceu. Va veti intalni la aceeasi coada cand veti plati impozitele, va veti intalni la benzinarie, cand veti alimenta masinile, va veti intalni in campanii electorale, cand veti activa impreuna pentru a va impune idealurile. Iar la final veti constata singuri ca nu este nicio deosebire intre bogatul sarac care alearga dupa avere cu orice sacrificii ale demnitatii, si saracul bogat, care poate sa gaseasca fericirea dincolo de propria privatiune.
Dupa cum vedeti, suntem impreuna, sarbatorind aceasta clipa plina de tensiune a vietii si nu uitam o clipa ca la capatul vietii tuturor este moartea.
Sa ne bucuram, asadar,
Cat inca suntem tineri
Fiindca dup-o tinerete agitata,
Si-o batranete-ngreunata,
Tarana ne va avea pe toti.
Viata ne este scurta
Va fi terminata prea curand,
Moartea vine fulgerator
Atroce ne agata-n ghearele-i.
Nimeni nu-i crutat de-aceasta.
Traiasca scoala!
Traiasca profesorii!
Traiasca fiecare-ntrebator!
Traiasca fiecare-ntrebatoare!
Fie ca ei sa-nfloreasca de-a pururi!”
Dumitrel Toma 