Romania pe bune incepe cu scoala pe bune


Luni, 16.12.2013, în sala mare a Primăriei din Oltenița, am participat la prezentarea cărții „România pe bune începe cu școala pe bune„, dar și la introducerea în ceea ce ar putea semnifica manifestul de voință, misiunea crucială a autorului, dr. mat. ing. Marian Staș (vezi blogul Adevarul.ro și un altfel de curriculum vitae), vizavi de schimbarea paradigmei educaționale din România. 

Cartea cuprinde articole publicate în perioada 2004-2013, jalonând practic un efort pe cale sa devină sisific, o luptă continuă și acerbă, motivată de conștiința situației dramatice a acestei societăți, încremenită într-un proiect educational vetust. Prin cunoașterea din interior a unuia dintre cei mai remarcabili și valoroși furnizori de educație la nivel mondial, Harvard Kennedy School of Government – Harvard University, în cadrul căruia Marian Staș predă cursul Quantitative Reasoning (matematici aplicate în politici publice), dar și prin studiul comparativ și experiențele de cunoaștere a altor sisteme educationale din Europa și lume, Marian Staș a conștientizat ecartul imens dintre calitatea serviciilor educaționale furnizate în state etalon pentru aspirațiile noastre naționale, și calitatea învățământului public din România.

Cuprins într-o privire fugară și superficială, Marian Staș ar putea întruchipa un Don Quijote neaoș, care-și poate prelungi imaginația pană la a credita partenerii săi de dialog cu însușiri remarcabile, fiind capabil să vadă în ei adevăratele forțe care vor servi scopului final, ajustarea contextului educational spre împlinirea unor finalități superioare: școala care cultivă valori autentice, școala care oferă plus valoare, școala care nu discriminează și care valorizează potențialul individual al tuturor beneficiarilor ei, școala care poate furniza cetățeni ai lumii (în cea mai profunda înțelegere a acestor termeni).

În realitate, Marian Staș este un lider și un profesionist exemplar, nefiind afectat de boala didacticismului, atât de frecvent întâlnită în rândul breslei noastre. Stăpânind know how-ul din domeniul leadership-ului transformațional, nu proiectează exclusiv așteptări, ci construiește o realitate complexă, capabilă să-i susțină eforturile și idealurile.

Aș puncta mai jos trei dintre obstacolele cu care se confruntă, dar și strategiile cu care le abordează, modul său de lucru putând deveni un model pentru persoanele care urmăresc obiective comune.

1. Sistemul public de învățământ este dependent de surse externe de autoritate. Modelele importate, soluțiile impuse politic, relațiile în cadrul ierarhiei profesionale, relațiile din clasă, toate sunt ancorate într-un model autocratic, care-și hrănește forța din doua premise:

– cultura individualismului este incompatibilă cu univocitatea, cu negocierea și compromisul pe soluții;
– sistemul de învățământ din România nu a urmărit niciodată cu adevarat dezvoltarea gândirii divergente, a spiritului critic, a creativității, astfel încât soluțiile „plagiatului”, „imitației” să-și dovedească caracterul superfluu, lăsând locul unor alternative mai eficiente.

Marian Staș abordează potențialul de putere reală din straturile dense ale oamenilor școlii, provocându-i la investigații obiective, sincere, oneste, invitându-i într-un spațiu al exprimării autentice, într-o agora în care se discută și soluții, nu doar probleme. Marian Staș nu propune mijloace, ci scopuri, astfel încât produsul final (noua paradigmă) să se impună prin forța argumentelor comunității educaționale. Este pe deplin conștient că un model defectuos, care s-a impus printr-un exercițiu de forță, nu poate fi înlocuit prin mijlocirea aceluiași exercițiu de forță. Programele de master în care este implicat, cursurile de formare TTT pe care le susține și programul Liderii Mileniului Trei, pe care-l coordonează, încurajează nu doar elevii, dar și profesorii, la a-și asuma responsabilități civice, la a depăși confortabilul status quo, pentru a propune societății noi resurse, soluții și alternative la ceea ce există.

2. Politizarea funcției manageriale, în ierarhia învățământului public, creează premisele unei duble ierarhii a oamenilor cu ștampilă, a unei duble autorități, a unei duble subordonări. Din acest punct de vedere, decidenții, cei care ar trebui sa pună în act, cel puțin sub aspect formal, schimbarea de paradigma, sunt pe cât de volatili, pe atât de putin conectați la problemele reale ale școlii. Cu o clasă politică care-și cuantifică nivelul de încredere și performanță în numere mici, reprezentanții acesteia în instituții, depozitarii funcțiilor, nu reprezintă excepții. Lipsa de eficiență se poate măsura printr-un raport sumar între valoarea recompenselor de care aceștia au beneficiat, decenii la rând, în condițiile în care schimbările induse în sistem au fost marcate cel mult de superficialitate (fac carieră: modificarea anuală a structurii anului școlar, dar și replicarea la infinit a acelorași metodologii și regulamente etc.).

Marian Staș și-a propus și a reușit să interacționeze nemijlocit cu toți decidenții care, într-o măsura mai mică sau mai mare vremelnic, au condus destinele Educației din Romania. El reprezintă o voce constantă, care continuă să se exprime, chiar dacă prin fața lui se vântură neîncetat o mulțime de efemeride politice. El reprezintă memoria cu portavoce, cea care revendică dreptul la un viitor mai bun pentru societate, punând la baza dezvoltării ei omul educat „pe bune”. De asemenea, acționează pentru a facilita întâlnirea dintre conducătorii sistemului și „cobeneficiarii” actului educațional (elevii și părinții). În acest fel, relația dintre decidenți și problemele reale ale sistemului devine nemijlocită, nefiltrată prin receptori contaminați cu obediența, feedback lipsit de relevanță sau excesiv sindicalism. 

3. Conducătorii inepți ai României de azi sunt elevii inepți ai școlii de ieri. Monopolul exercitat de sistemul public de învățământ în domeniul schilodirii sistematice a propriilor produse, nu permite ieșirea din cerc. Fără o analiză comparativă, nu exista deficit. Principiile economiei centralizate și statului închis stau la baza „societății perfecte”. „Societatea perfectă” este o iluzie rezultată din lipsa concurenței, a comparației, a accesului la informație, la modele alternative. În România, marea majoritate a oamenilor școlii încă sunt produsul unui sistem educațional care a funcționat fără concurență, fără alternativă. În această anchilozare își află sursa permanenta surprindere în fața rezultatelor jenante și umilitoare la examenele naționale și la testările internaționale. 99,9% dintre angajații sistemului de învățământ obțin calificative anuale maximale, însă adevărata valoare se poate constata doar prin comparație. Însăși autoevaluarea este viciată de persistența modelului eronat de a face educație.

La momentul acesta, datorită programului Liderii Mileniului Trei (LMT), coordonat de Marian Staș, peste 10.000 de elevi și zeci de profesori, din diverse județe ale țării, au beneficiat de o alternativă educatională, o alternativă centrată pe acele abilități ignorate de curriculumul național: comunicarea, lucrul in echipă, inteligenta emoțională, negocierea, soluționarea conflictelor, management, leadership, dezvoltare personala etc. Valorile promovate de acest program sunt încrederea, onestitatea, competența, performanța și curajul acțiunii civice, valori rareori exprimate în limbajul școlii publice. Acești beneficiari ai cursurilor LMT au avut șansa evadării din monopolul modelului implicit de educație, furnizat de instituțiile publice de învățământ, putând reprezenta o resursă valoroasă, pe care societatea viitorului își poate întemeia dezvoltarea. Ei știu că educația se poate face și altfel, mult mai orientat pe produs, pe finalitate, putând deveni în aceeași măsură profesori cu un orizont mai larg sau părinți cu așteptări și exigențe mai elevate în raport cu oferta publică de educație.

Dincolo de aceste trei exemple de obstacole care stau în calea unei autentice schimbări de paradigmă în educație, pot fi enumerare alte numeroase constrângeri și elemente de cauzalitate care pun în dificultate o misiune reformatoare. Marian Staș generează dezbateri despre posibile soluții (vezi abordările privitoare la arhitectura curriculară, politicile de personal etc.), și, fără a-i fi asociat un rol mesianic, reușește să-și inspire interlocutorii și să-și atragă noi și noi susținători. Mesajul unitar, puternic, competent, consecvent, fără interferențele demagogiei politice, integru, onest, îl poziționează pe Marian Staș în rolul educatorului autentic, eliberat din peștera apaideusiei și dedicat misiunii salvării/reorientării celorlalți, astfel încât alethes (adevărul aparențelor, speologic, local) să poată fi înlocuit cu alethestaton (adevărul esențelor, heliologic, universal). 

In spiritul activității sale, marți, 21 ianuarie 2014, Marian Staș va fi prezent în municipiul Călărași, urmărind cel puțin două obiective:

– cristalizarea unui FORUM CIVIC, unui spațiu de dezbateri care să reunească deopotriva oameni ai școlii, dar și elevi, părinți, conducători de instituții, reprezentanți ai autorităților locale, jurnaliști;
– prezentarea cărții „România pe bune începe cu școala pe bune”;

Inspectoratul Școlar al Județului Călărași este partener în organizarea acestui eveniment. 
Toate persoanele interesate de subiectul educației „pe bune” sunt invitate să participe la această întâlnire-eveniment.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s