Analiza rezultatelor la Evaluarea națională (2016) pentru județul Călărași


Articolul de mai jos a fost redactat inițial pentru cotidianul Realitatea din Călărași. Conținutul ei a fost publicat în două articole distincte

http://realitateadincalarasi.ro/2016/07/18/politizarea-si-sindicalizarea-garanteaza-linistea-social-politica-dar-cu-ce-costuri/

http://realitateadincalarasi.ro/2016/07/18/scurta-analiza-a-rezultatelor-la-evaluarea-nationala-pentru-judetul-calarasi/

cristina_petrescu1
Ulterior, acest articol a fost completat prin contribuțiile doamnei Elena-Cristina Petrescu, prof. înv. primar în Școala Gimnazială Nr. 192, Sector 1, București (text roșu).

Pe această cale îi mulțumesc o dată în plus pentru inițiativa de a participa la această analiză și pentru substanța cu care a crescut calitatea acestui articol.

________________________________________

Scurtă analiză a rezultatelor la Evaluarea națională pentru județul Călărași

Evaluare națională este cel mai recent nume al examenului național pe care-l susțin elevii la finalul clasei a VIII-a.

Acest examen național a înlocuit vechea procedură de admitere în liceu, care a funcționat până în 1999. Tradiționalul concurs de admitere în liceu se suținea la două discipline, Limba și literatura română și Matematică. Cei mai mulți dintre adulții acestor zile cunosc foarte bine acest concurs, repartizarea lor în liceu depinzând de rezultatele acestuia.

În anul 1999, s-a susținut pentru prima dată Examenul de Capacitate, ulterior acestuia elevii participând și la concursul de admitere în liceu. Timp de doi ani, examenul de Capacitate s-a susținut la patru probe, Limba și literatura română, Matematică, Istorie și Geografie.

În anul 2001, din motive care vizau reducerea stresului elevilor, obligați în anii anteriori să participe la două testări pe durata verii, concursul de admitere a fost desființat, iar rezultatele examenului de Capacitate au început să fie utilizate inclusiv pentru admiterea computerizată a elevilor în liceu. S-a redus, de asemenea, și numărul disciplinelor la care elevii susțineau examenul, Istoria și Geografia devenind discipline la alegere.

Din 2004, Examenul de Capacitate a fost rebotezat, noua denumire Teste naționale rezistând doar 3 ani. În anul 2007, examenul unic, din vară, a fost înlocuit cu „Tezele cu subiect unic”, evaluări sumative susținute semestrial. În media de admitere în liceu rezultatele testelor naționale, iar a apoi a tezelor cu subiect unic, aveau o propoție de 50%, cealaltă jumătate fiind reprezentată de media generală de absolvire a claselor a V-a – a VIII-a.

Din 2010 a fost reintrodus examenul din vară, cunoscut de data acesta cu denumirea de Evaluare Națională. Această denumire s-a păstrat până astăzi. Începând cu 2014, media de admitere, pe baza căreia se realizează înscrierea în clasa a IX-a a absolvenților învățământului gimnazial, se calculează ca medie ponderată între media generală la evaluarea naţională, care are o pondere de 75%, şi media generală de absolvire a claselor a V-a – a VIII-a, care are o pondere de 25% în calculul mediei de admitere.

La o primă vedere, toate aceste schimbări de formă pot părea efectele excesului de zel managerial al decidenților care, pentru perioade de timp mai mici sau mai mari, s-au aflat la cârma Ministerului Educației în ultimii ani. Și totuși, un efect perfid al tuturor acestor schimbări rezidă în dificultatea de a realiza comparații între rezultatele elevilor de-a lungul unor perioade mai lungi de timp. Atâta timp cât metodologiile au fost diferite, numărul de discipline a fost diferit, ponderile în mediile de admitere au fost diferite, condițiile de susținere a examenelor au fost diferite (cu monitorizare video sau nu), condițiile de corectare fiind diferite, este foarte dificil de evaluat eficiența unor strategii manageriale pe termen lung. Poate că asta s-a și dorit.

Datele publicate online pentru județul Călărași, permit comparații între mediile de admitere ale elevilor în anii 2014, 2015, 2016 (metoda de calcul fiind identică), dar și analize ale rezultatelor la Evaluarea Națională din 2016.

Analizând strict rezultatele Evaluării Naționale, ediția 2016, se constată că aproape o treime dintre elevi nu au putut obține media 5, iar o a doua treime ocupă palierul mediilor mediocre, de 5-6.99.

Rezultatul este șocant din mai multe motive:

  • Examenele naționale se susțin doar la două discipline, cele care au numărul cel mai mare de ore în orarul elevilor (Limba și literatura română și Matematica).
  • Una dintre cele două probe se susține la Limba și literatura română, care, pentru majoritatea elevilor călărășeni, este limbă maternă.
  • În școli se organizează pregătirea suplimentară a elevilor pentru Evaluarea Națională.
  • Se organizează simulări ale examenelor naționale și profesorii știu nivelul pregătirii elevilor cu mult înainte de susținerea examenului.
  • Cei mai mulți elevi vor popula clasele de liceu la diverse specializări teoretice sau tehnice, iar precaritatea pregătirii anterioare îi vulnerabilizează, noțiunile anterioare știut fiind că nu se mai pot recupera sau se pot recupera cu un efort susținut, pentru care elevii nu sunt foarte pregătiți.
  • Din 2014 există Evaluarea elevilor la finalul clasei a VI-a, denumită EN VI şi se evaluează, prin două teste, competenţele din aria curriculară „Limbă şi comunicare” şi din aria curriculară „Matematică şi Ştiinţe ale naturii”. Conform Metodologiei de organizare şi desfăşurare a Evaluărilor Naţionale la finalul claselor a II-a, a IV-a şi a VI-a, rezultatele individuale la EN VI, cuprinse în fişele de evaluare, sunt supuse unui proces de analiză de către cadrul didactic şi de către colectivul de catedrădin fiecare unitate şcolară. În urma acestei analize, cadrul didactic decide, acolo unde este cazul, elaborarea planului individualizat de învăţare al elevului, instrument fundamental de remediere/dezvoltare/orientare care cuprinde informaţii diagnostice şi prognostice în vederea orientării şi optimizării învăţării. Planurile individualizate de învăţare ale elevilor sunt comunicate părinţilor/reprezentanţilor legali ai elevilor.
  • Utilizarea mediei generale de absolvire a claselor V-VIII în calcularea mediei de repartizare la liceu nu face decât să încurajeze elevii să „vâneze” notele pe tot parcursul învăţământului gimnazial.
  • În învăţământul primar, există o oarecare „înţelegere/ bunăvoinţă” a învăţătorului care nu lasă corigenţi/ repetenţi! Şi iată-i ajunşi în clasa a V-a când marea majoritatea nu mai au nici o şansă de recuperare!!! Şi tot repetă clasele, ajungând primii la mediile sub 5 de la Evaluarea Naţională!
  • Elevii lucrează atât după manualele şcolare editate de MENCS pentru cele două discipline ale Evaluării Naţionale, cât şi după o varietate de materiale auxiliare editate special pentru probele de examen, având grad diferit de dificultate, ceea ce presupune că există o permanentă preocupare pentru pregătirea corespunzătoare a elevilor.
  • Dirigintele desfăşoară activităţi de suport educaţional, consiliere şi orientare profesională pentru elevii clasei pe care o coordonează, având următoarele atribuţii (conform Ordinului MECI nr. 5.132/10.09.2009):

1. organizează şi coordonează: activitatea colectivului de elevi, şedinţele cu părinţii, acţiuni de orientare şcolară şi profesională pentru elevii clasei, activităţi educative şi de consiliere;

2. monitorizează: situaţia la învăţătură a elevilor, frecvenţa elevilor, nivelul de satisfacţie a elevilor şi a părinţilor acestora în legătură cu calitatea actului instructiv educativ;

3. colaborează: cu profesorii clasei şi coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare pentru informarea cu privire la activitatea elevilor, pentru soluţionarea unor situaţii specifice activităţilor şcolare şi pentru toate aspectele care vizează procesul instructiv-educativ, care îi implică pe elevi; cu consilierul şcolar, în activităţi de consiliere şi orientare a elevilor clasei; cu părinţii şi comitetul de părinţi al clasei, pentru toate aspectele care vizează activitatea elevilor şi evenimentele importante în care aceştia sunt implicaţi, şi cu alţi parteneri implicaţi în activitatea educativă şcolară şi extraşcolară.

Este important de surprins imaginea de moment, dar, fără a contextualiza, ea poate să nu fie suficient de elocventă.

Completând datele acestei analize cu o comparație între mediile de admitere la liceu, calculate pentru ultimii 3 ani, când există unitate metodologică, se pot evidenția următoarele  idei:

          Prin raportare la anul anterior (2015), numărul elevilor care au obținut medii de admitere mai mici de 5 s-a triplat, numărul elevilor care au obținut medii între 6 și 10 s-a diminuat pe toate tranșele de medii, a crescut cu mai puțin de un procent doar numărul elevilor care au obținut medii între 5 și 5.99;

          Prin raportare la anul 2014, care pare anul cu rezultatele cele mai slabe, se poate identifica un progres semnificativ la nivelul anului 2015 (cu creșteri remarcabile la nivelul tranșelor de medii superioare și cu o reducere semnificativă a mediilor sub 5), dar o parte din acest progres se pierde în anul 2016.

Datele publicate de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice pun în evidență și faptul că succesul școlar tinde să fie specific unităților de învățământ din mediul urban, prin comparație cu cele din mediul rural, dar și că mediile cu care 25% dintre elevi promovează la Limba și literatura română și Matematică în clasa a VIII-a, sunt mai mari cu cel puțin un punct și jumătate față de mediile obținute la Evaluarea națională. Nu mai vorbim despre faptul că cei mai mulți dintre elevii care obțin la evaluarea națională medii sub 3, au medii de absolvire a gimnaziului de 6, 7 sau chiar 8, ceea ce poate ridica semne serioase de întrebare vizavi de obiectivatea notării pe perioada celor 4 ani școlari.

În opinia mea, această situație are cauze diverse și numeroase, dependente de multele categorii de stakeholderi care orbitează în jurul proceselor educaționale. În continuare vor fi prezentate câteva cauze pentru fiecare categorie în parte.

  • Politicile educaționale nu urmăresc o coerență între ce se învață, cum se învață și ce se evaluează. Predarea/transmiterea informațiilor reprezintă încă un proces cronofag (și din cauza lipsei resurselor materiale și digitale), lipsind de consistență învățarea temeinică, înțelegerea, aplicarea, analiza critică, inovarea/creația și, în final, chiar evaluarea.
  • Managementul instituțiilor școlare nu este profesionalizat, de cele mai multe ori este politizat. Consecința este inhibarea meritocrației și încurajarea imposturii. O formă a imposturii este evaluarea cadrelor didactice prin proceduri sindicaliste, care garantează tuturor calificative maxime, indiferent de măsura succesului sau insuccesului școlar al beneficiarilor serviciilor educative. Politizarea și sindicalizarea garantează liniștea social-politică, dar cu ce costuri?
  • Profesorii sunt fie deprofesionalizați (din cauza lipsei amenințărilor, statutul de titular fiind sigur, sau din cauza implicării în alte activități productive, mai rentabile), fie obosiți și nepăsători (o parte din energie le este cheltuită în procese birocratice inutile).
  • Apare din ce in ce mai frecvent fenomenul „autosuficienţei” la profesorii care obţin gradul didactic I, care consideră că nu mai au nevoie de nici un alt program de formare continuă, în condiţiile în care există prevăzut în lege un articol ce presupune chiar obligativitatea perfecţionării. (Legea Educației Naționale nr.1/2011, ART. 245 (6) Personalul didactic, precum şi personalul de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar este obligat să participe periodic la programe de formare continuă, astfel încât să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data promovării examenului de definitivare în învăţământ, minimum 90 de credite profesionale transferabile.) Atâta timp cât acesta nu este aplicat, efectele se văd în procesul de predare-evaluare de la clasă! 
  • Lipsa de pregătire psihopedagogică a profesorilor debutanţi este o altă cauză majoră, mentoratul nefiind nici acum obligatoriu, deşi este prevăzut în lege. (Legea Educației Naționale nr.1/2011, ART. 236 (1) Formarea iniţială pentru ocuparea funcţiilor didactice din învăţământul preuniversitar cuprinde: a) formarea iniţială, teoretică, în specialitate, realizată prin universităţi, în cadrul unor programe acreditate potrivit legii; b) master didactic cu durata de 2 ani; c) stagiul practic cu durata de un an şcolar, realizat într-o unitate de învăţământ, sub coordonarea unui profesor mentor.)
  • Părinții nu reprezintă un factor de presiune pentru instituțiile școlare și pentru autoritățile locale, nu au voce concertată în viața publică.
  • Părinţii nu sunt parteneri reali în relaţia elev-cadru didactic-părinte. De cele mai multe ori, prezenţa acestora în şcoală este fie la şedinţele cu părinţii, în general desfăşurate după o structură formală, fie în situaţii de abateri disciplinare ale elevului. Întâlnirile cu părinţii nu sunt sesiuni educaţionale în care uneori să participe şi reprezentanţi ai unor ONG-uri care pot consilia elevii/părinţii sau chiar cadrele didactice care întâmpină situaţii problemă la clasă.
  • Elevii sunt asaltați cu informații pe care nu le pot înțelege, contradictorii de multe ori (școala altfel vs. școala tradițională), cu modele validate social dar contradictorii modelelor prescrise, fără o scară unitară de valori. Nu au acces la modele de succes alternative celor descoperite în familie și promovate în comunitate (fie au emigrat, fie nu sunt promovate șau nu se autopromovează, fie nu au recunoaștere socială), urmându-le mimetic pe cele disponibile, fără abordări critice și fără salturi calitative.
  • Dezvoltarea unor rețele de “peer education”, în care, în aceeași unitate școlară, elevii cu rezultate foarte bune la învățătură să-i sprijine pe cei care au nevoie de remedierea/ optimizarea învățării, nu există deloc!
  • Consilierea elevilor în şcoală în privinţa alegerii liceului/specializării lipseşte total! Nu se face acest lucru sau e ceva formal, puţini consilieri şcolari fiind pregătiţi pentru aşa ceva (Legea Educației Naționale nr.1/2011, ART. 75 (2) „Continuarea studiilor din învăţământul gimnazial în învăţământul liceal este asigurată pe baza unui proces de consiliere şi de orientare şcolară şi profesională.”)! Specializarea aleasă/parcursă are efecte asupra viitoarei profesii şi a accesului pe piaţa muncii!
  • În multe unităţi de învăţământ preuniversitar, consiliile de administraţie şi directorii nu conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinţi şi cu autorităţile administraţiei publice locale. Deşi ar trebui să fie prezenţi, de cele mai multe ori reprezentanţii primarului şi reprezentanţii consiliului local nu participă la întrunirile consiliului de administraţie.
  • Liderii comunității locale urmăresc controlul fluxurilor financiare, prin influențarea deciziei de numire a directorului, mai curând decât interesul pe termen lung al comunității.
  • Comunitatea locală/reprezentanţii comunităţii locale nu se implică în atragerea unor companii private locale sau din afara judeţului pentru a sprijini un liceu fie cu dotare materială, forme de recompensă pentru elevii cu rezultate deosebite la învăţătură, fie cu stagii de perfecţionare pentru cadrele didactice. Cunoaşterea unor astfel de colaborări în comunitate, ar motiva elevii de gimnaziu să-şi dorească să ajungă la un liceu ce oferă şi alternative educaţionale şi, de aici, o atenţie mai mare în pregătirea lor pentru Evaluarea Naţională şi obţinerea unor note mult mai mari la această evaluare care să le permită accesul la liceul respectiv.
  • Deși Legea Educației Naționale nr.1/2011 prevede posibilitatea ca unitățile de învățământ, în parteneriat cu autoritățile publice locale și cu asociațiile de părinți, prin programul „Școala după școală”, să ofere activități educative pentru consolidarea competențelor dobândite sau de accelerare a învățării, precum și activități de învățare remedială, acesta nu există decât în puține școli cel mult la nivelul învățământului primar. Autorităţile administraţiei publice locale sprijină rareori inițiativa unităților școlare dornice să desfășoare acest program, fie din lipsă de fonduri financiare, fie din considerente politice. Existența unui astfel de program pentru elevii claselor V-VIII ar putea îmbunătății semnificativ rezultatele finale de la Evaluarea Națională. Adeseori, elevii din grupurile dezavantajate au rezultate slabe la învățătură, și finanțarea de către stat a programului „Școala după școală” pentru ei ar asigura o egalitate de șanse în ceea ce privește accesul la un liceu mai bun, cu o medie de repartizare peste 7.
  • Se urmăresc mult prea puţin sau chiar deloc efectele/ consecinţe rezultatelor Evaluării Naţionale asupra Bacalaureatului. Cu siguranţă, elevii, care au intrat în clasa a IX-a cu medii sub 5, vor fi şi cei care nu vor promova nici Examenul de Bacalaureat! Si iată iar ştiri la TV. cum că la Liceul X nici un elev nu a luat Bacalaureatul … fără a privi care a fost situaţia acelor elevi în urmă cu patru ani!
  • Rezultatele extrem de slabe ale acestor elevi la bacalaureat arată că foarte mulţi dintre ei ar avea nevoie de alt tip de bacalaureat. Astfel, în sprijinul lor, ar trebui structurate formule diferenţiate de bacalaureat, care să le permită să deprindă o meserie.

Anticipez că fără asumarea unui leadership social real, bine intenționat și responsabil, de către toți cei care dețin funcții de decizie în sistemul educațional și în administrația publică locală, și fără implicarea reală a părinților în viața școlii, nu vor exista schimbări consistente în privința cauzelor de mai sus, iar performanțele școlare vor continua să fie mediocre.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s