Ministerul Educației a anunțat acum câteva zile rezultatele probei scrise organizate în cadrul concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct de la nivelul unităților școlare din sistemul național de învățământ.
Rata de promovare a probei scrise a fost de
83,7%.
Deși presa a analizat critic calitatea probei scrise, nivelul de dificultate al acesteia fiind relativ redus, există argumente care pot dovedi că nu exista alternativă.
Proba scrisă trebuia să asigure succesul cât mai multor candidați.
- Au putut participa la concurs doar membrii corpului de experți în management educațional. Un eșec al acestora ar fi pus sub semnul întrebării calitatea selecției membrilor acestui corp și capacitatea acestui corp de a contribui cu resurse valoroase la managementul instituțiilor de învățământ.
- Un criteriu semnificativ în selecția membrilor corpului de experți în management educațional a fost reprezentat de absolvirea unor programe de formare în management educațional. Un eșec al concursului ar fi aruncat o umbră de îndoială asupra competențelor formate și certificate în cadrul acestor programe de formare. Impactul negativ ar fi fost uriaș.
- Candidații înscriși au fost singurii dispuși să intre în competiție pentru a ocupa funcția de director. Eșecul lor ar fi permis accesul la funcții, printr-o detașare motivată subiectiv, pentru cei care nu și-au asumat participarea la concurs. Ori, tocmai pentru a evita asemenea situații a fost organizat concursul.
- În afara domnului Mircea Dumitru, care a fost numit în funcția de ministru fără susținere politică, structurile de la nivelul MENCȘ și al inspectoratelor școlare sunt, în linii semnificative, aceleași cu cele din perioadele anterioare, când ministeriatul era asumat politic, iar instituțiile erau acuzate de politizare excesivă. Un ministru apolitic nu poate imacula subit o structură recunoscută pentru politizarea excesivă. Această realitate a
justificat neîncrederea în imparțialitatea
concursului (un concurs gestionat și
patronat de reprezentanți ai inspectoratelor școlare, ai administrațiilor locale, ai consiliilor de administrație – colaboratori, în fapt, ai directorilor în funcție). Aceasta realitate a condus la un număr redus de candidați care să provină din rândul profesorilor, majoritatea candidaților fiind chiar directorii în funcție. Într-un fel sau altul, concursul a servit status-quo-ului. Forma concursului există, fondul a fost validat. - Organizarea pripită a concursului a atras foarte multe comentarii negative la adresa ministerului educației. Paradoxal, criticile veneau tocmai de la cei care își exprimau dorința de a participa la acest concurs și care, în final, au și participat. Grupurile profesionale au fost pline de reacții negative și de incidente. Sindicatele profesorilor au fost foarte prolifice cu criticile (nu la fel de critice ca în cazurile concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de inspectori școlari generali, concursuri organizate sub patronaj politic). Un eșec masiv la acest concurs ar fi rostogolit valul de nemulțumire și ar fi multiplicat percepția negativă asupra ministerului educației, permițând ulterior acțiuni de invalidare a rezultatelor concursului.
- Compromisurile la care te obligă asumarea unei funcții de conducere în învățământ, cu atât mai mult în condițiile instabilității politice, nu sunt nesemnificative pentru oamenii care își respectă valorile și integritatea umană și profesională. Nu există o rezervă infinită de oameni dispuși să se comporte natural cu arbitrarul, subiectivismul, lipsa de predictibilitate, incoerența, presiunile, șantajul, subordonarea în fața unor șefi mai mult sau mai puțin contingenți. Tocmai din această cauză un eșec masiv la această probă ar fi echivalat cu un eșec al modului consacrat de a face management educațional în instituțiile de învățământ, ceea ce ar fi fost de neacceptat.
Dumitrel Toma 