Ispitirea pietrelor

„De ești Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se faca pâini” (Matei 4, 3)

Prima ispitire căreia îi cedăm promite transformarea pietrelor în pâini.
Ne dorim mântuitori care să cedeze ispitei, iar pietrele care suntem, prin intermedierea vicleșugului, să devină pâini.

Anonimii speră să câștige notorietate. Leneșii visează la viitoare sinecuri. Incompetenții își imaginează funcțiile, bugetele, secretarele și mașinile. Săracii trântori se văd îmbogățiți. Impostorii câștigă plagiind. Falsitatea aspiră la a deveni credibilă. Politicienii partizani cred că pot deveni obiectivi judecători constituționali. Înșelătorii și traseiștii se imaginează oameni de încredere. Votanții liberi râvnesc la o suveică sau la plasă cu ulei și făină. Pupincuriștii își doresc să apără în poză cu măririle plevei. Oamenii sănătoși caută un handicap, de dragul unei pensii speciale în plus. Sclavii se visează stăpânii slugilor. Pofticioșii râvnesc la îndulcire. Dictatorii își dictează omagii. Artificialul aspiră să devină natural. Corupții caută binecuvântare și slavă. Otrava se dorește anafură. Șoșoacele în pantaloni și fuste, care înjură străinătățurile, visează să fie primite cu căldură de ambasadele cele mai străine.

Cinci axiome ale existenței ar putea suna astfel:
1. În deșert mai curând găsești pietre decât pâine.
2. Pietrele aspiră să fie transformate în pâine.
3. Saltul în iluzie nu poate fi făcut în lipsa unei ispitiri eficiente și a unei fraude.
4. Pietrele votează doar acei politicieni care le promit un viitor de pâine.
5. Toți politicienii pietrelor sunt pietre.

Pentru că suntem lipsiți de har, pâinile care sperăm să devenim peste noapte sunt tocmai bune să ne rupă dinți. Pietrele rup dinții pietrelor.

Poliția este coruptă. Justiția este maculată. Apa de la rețeaua publică nu este potabilă. Asfaltul se făinează. Bugetele publice cumpără propaganda. Diavolii sunt promovați ca sfinți. Instituțiile sunt conduse candriu. Cultura, spiritualitatea și educația sunt non-prioritare. Televiziunile vând prostituție. Credulii sunt înșelați permanent. Fructele otrăvesc. Sângele se îmbibă cu plastic. Investițiile se năruie.

În timp ce se fură florile din cimitire, betoanele proaspete, marmurele și granitul zidesc suflete de piatră.

„Nu numai cu pâine va trai omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4)