Omagiu profesorului de artă plastică – Mircea Nistorescu. Fără prezența domniei sale în viața mea, în rolul profesorului neobosit și creativ (și a fost cel mai creativ, exigent și plin de pasiune profesor pe care l-am avut în Școala Normală), nu aș fi cunoscut niciodată satisfacția transformării pigmentului în formă. Și, fără acea satisfacție, din altă viață parcă, nu as fi știut niciodată cât de dureroasă și dulce este nostalgia ce-o trăiesc acum.
„Trecut-au anii…
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i {arta} dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea… mă-ntunec!”
În căutarea timpului pierdut, am selectat aici câteva pânze care m-au fascinat.
Dumitrel Toma 