Alegeri fraudate – ediția 2024

Teza, pe care acest articol încearcă să o demonstreze, este că, în anul electoral 2024, toate alegerile vor fi fraudate.

Argumentul nr. 1: Deși „mâine” nu-i „poimâine”, iar „răspoimâine” începe șirul celor patru scrutine electorale (europarlamentare, locale, prezindențiale, parlamentare), încă nu se știe dacă principalele partide politice, PSD-ul și PNL-ul, se vor confrunta sau vor fi aliate. Jocul dublu, cu pupături și scuipături, continuă și nu lasă loc vreunei clarificări. În paralel, ambele partide pompează zeci de milioane de euro într-o propagandă care ascunde rahatul sub frișcă. Fără o premisă clară, lipsită de echivoc, în privința relației dintre aceste „surori siameze”, alegerile viitoare numai transparente și corecte nu pot fi.

Argumentul nr. 2: După patru ani de subordonare a presei, după anularea exercițiului spiritului critic și după cumpărarea redacțiilor de presă scrisă și tv, o perspectivă socială lucidă și justificată, asupra guvernării, nu mai poate fi așteptată. Puțina presă de nișă, independentă, care a refuzat tentația banului oferit de partidele guvernamentale și a mai realizat investigații deranjante, nu are un impact social extraordinar. În contrapartidă, fenomentul informării politice de pe TikTok, o platformă cu algoritmi care operează netransparent, nu ajută deloc. Se poate presupune foarte facil că reprezentarea socială asupra guvernanților este deformată, limitată de ochelarii de cal prin care societatea își privește politicienii, iar viitoarele alegeri vor consacra această miopie întreținută programatic.

Argumentul nr. 3: Secretomania (ascunderea costurilor cu deplasările președintelui, tăinuirea presupusului ajutor oferit Ucrainei), falsificarea realității (un buget de stat construit pe informații false, umplerea presei cu reclamă mascată și cu publicitate politică nesemnalizată) și limitarea accesului la informațiile publice (dosirea circuitului banilor către redacțiile de presă), deopotrivă cu politicile pumnului în gură (CTP), kompromatului (Șercan) și hărțuirii judiciare (Dănileț), au creat o societate care se teme să ceară, să întrebe sau să pună la îndoială. Cu ochii scoși, cu mâinile legate la spate, spălați pe creier de articolele și emisiunile sponsorizate din bugetul public, votanții vor vota oricum, doar în cunoștință de cauză nu.

Argumentul nr. 4: Militarizarea partidelor și a statului a devenit o realitate de coșmar. Monopolul controlului civil asupra partidelor și asupra funcțiilor publice a fost subminat permanent, dar o trambulină a dat avânt militarizării în perioada pandemiei și după, iar astăzi, aproape că nu mai există funcție în stat care că nu fie ocupată de absolvenții cu „apărare”, „securitate” și „intelligence” pe trese și pe stele. În aceste condiții, în care partidele nu mai răspund comenzilor alegătorilor, iar statul nu mai are obligații față de civili (vezi bugetele instituțiilor de forță, care doboară recorduri peste recorduri; vezi dezirabilitatea statutului de „special”), ajungând chiar să îi persecute și vâneze (vezi cazul Emiliei Șercan) cum se mai poate spera la alegeri libere? Cu o populație prea puțin exigentă față de principiile statului de drept, prea puțin riguroasă și pretențioasă în fața abuzului de putere, ușor de cumpărat și manipulat prin imagini și filme cu „inaugurări”, „premieri” și „spectacole”, bolnavă de amnezie cronică, alegerile viitoare vor putea fi oricum, doar corecte nu. Absolut firesc, în țara uniformelor murdare, nimeni nu protejează bătrânii de capcanele înșelătoriilor online, nimeni nu răspunde când polițiști colaborează cu infractorii pentru a încălca drepturile și viața privată a unui jurnalist, nimeni nu descoperă făptașii atentatelor și crimelor spectaculoase și sigur nimeni nu mișcă un deget pentru a trimite la locul lor un impostor care manipulează justiția pentru a eluda răspunderea penală și un ministru care organizează licitații cu dedicație pentru prietenul președintelui.

Argumentul nr. 5: Există câteva frici cultivate interesat în mod permanent: „nevaccinații vor avea de înfruntat o nouă pandemie”, „vaccinații vor fi uciși de substanțele experimentale testate pe ei”, „epidemia de rujeolă va face ravagii”, „Rusia ne amenință”, „Rusia se pregătește să ne atace”, „Rusia ne va ataca”, „Rusia ne atacă”, „vom sărăci”, „vom îmbătrâni”, „vom dispărea”, „vom fi ocupați de imigranți”, „România este pe buza prăpastiei”, „nu te mai apără nimeni împotriva infractorilor”, „dacă faci pe eroul, sfârșești prost”, „Uniunea Europeană se va destrăma”, „Trump va fraterniza cu Putin și America își va trăda aliații”, „China va prelua rolul de hegemon”, „suntem uciși prin alimentație”, „vom mânca insecte”, „revoluția genurilor ne va da viețile peste cap”, „inteligența artificială va împinge oamenii în șomaj”, „inteligența artificială va înlocui specia umană” etc. etc. În fața acestei avalanșe de primejdii potențiale, votul ia forma unui reflex firesc de căutare a statorniciei și echilibrului. Nu îți fură nimeni ștampila, dar condiționarea psihologică te determină să votezi așa cum ai fost programat. Statu-quo supraviețuiește fără vreun efort constructiv, fără vreun proiect fundamental, fără vreo strategie care obligă. Iar peste 4 ani se va discuta tot despre dosarele nefinalizate ale revoluției, ale mineriadelor, ale protestelor de la 10 august; tot despre studii de fezabilitate fără număr și investiții subunitare; tot despre proiectele spitalelor municipale, nu despre vreunul finalizat; tot despre posesori de epoleți, specialii foarte bine înfipți în bugetele deopotrivă grase și secretizate; tot despre lipsa finanțării educației, tot despre propagangă, tot despre injustiție, tot despre eroul Nicolae Ceaușescu și despre nostalgia epocii de aur.

Argumentul nr. 6: Alternativele. Fără comentarii.