Viața mea

Viața mea rătăcește intr-o pădure de speranțe,
Cu ștreanguri de cuvinte căutând-o pe cea mai înaltă,
De care să se sugrume, pendulând.

Viața mea călărește talazuri de pofte,
Cu harponul din versuri vânând-o pe cea mai mortală,
Cu care să se înece, oftând.

Viața mea momește bancuri de iluzii,
Cu șoapte în plase pescuind-o pe cea mai sidefie,
Cu care să se usuce, răbdând.

Viața mea gonește după verbe moarte,
Cu litere supurânde pe leșurile metaforei, odinioară vii,
Cu care moartea să devină marmură, murind.