Gustul pământului

Un candelabru de ger luminează trist dinspre Moscova,
Țurțuri îmbibați cu crime râvnesc să picure roșu în ogoarele vii,
O foame de sol găurește sfredelitor sufletele înmuiate în votcă,
Ciorba de fantezii ucigașe mărșăluiește triumfător spre oarbele burți.

Imperiul care exportă suspine și respirații reci,
Născut între popoare precum tristețea în grădinile mărăcinoase,
Își extinde cimitirele pentru a îmbrățișa lumea întreagă,
Revendicând suveranitatea asupra suferinței și morții.

Valuri de minciuni și înșelătorii se varsă în mințile neîndiguite,
Oceane de pofte inundă gurile înfometate de țărână,
Lingurițe cu sânge uman se strecoară cu forța, cu arma,
Între dinții moi ai viitoarelor cadavre roșii.