În 2005, scriam articolul de mai jos. Atunci îl adresam profesorilor din comisia metodică „Om și societate”, de la Liceul „Mihai Eminescu” Călărași. După 3 ani, era mai actual ca niciodată, îl cunoșteau colegii profesori de științe socio-umane din județul Călărași. Astăzi, parcă nu s-a schimbat nimic. Puteți considera ca l-am scris ieri (nimic nu va trăda vârsta acestui articol).
Mi-am amintit de el, recunoscându-i diagnosticul în doua evenimente petrecute recent:
1. prinderea prezumtivului hacker Guccifer, persoana care a spart căsuțele de email și conturile de facebook ale mai multor personalități publice din România, inclusiv ale directorului SRI, în urma colaborării SRI-ului cu instituții internaționale;
2. incapacitatea localizarii, de către instituțiile publice cu rol în protecția civilă, a victimelor unui accident aviatic, deși acestea dețineau terminale comunicaționale de ultima generație.
ARGUMENT
Traim intr-un mozaic social. Zilnic se pot vedea oameni care utilizeaza cele mai avansate forme de tehnologie. Telefoane mobile de ultima generatie, antene de receptie a programelor TV prin satelit, calculatoare performante, sisteme home theatre care includ dvd-uri si sisteme de sunet surround, camere video si sisteme de copiere-imprimare performante, toate aceste elemente ale modernitatii, care consacra mai mult sau mai putin o societate in contemporaneitatea globala, sunt prezente in spatiul nostru national. Ele coexista cu saracia generalizata, cu latrina din spatele casei – in cazul majoritatii satelor, cu noroiul care sufoca sosele, strazi, curti si chiar case construite direct pe pamant, cu caruta si cotiga din usa casei, cu magarul crescut in sufragerie, cu bibliotecile conceptuale, nu reale, cu analfabetismul cultural si primitivismul comportamental.
Se spune ca romanii isi recuceresc dreptul la prezent. Poate, insa in lipsa unei evolutii firesti, rezultatele pot fi pe cat de caraghioase, pe atat de stanjenitoare.
H.R. Patapievici vorbeste in conferinta „Despre doua tipuri de modernizare”, despre modernizarea „prin aruncarea la cos”, specifica societatilor periferice, si despre modernizarea „prin altoi” care are loc numai in societatile de centru. Conceptele de „centru” si „periferie” nu au conotatii spatiale, ci sunt relative la originea modernitatii. Imperiul Roman, Franta, Anglia, America s-au aflat in anumite momente istorice in centrul procesului de modernizare. In aceste cazuri, modernizarea s-a realizat „prin altoi”, prin evolutii firesti, achizitii precedate in mod firesc de tensiuni si dezbateri. Teoriile s-au impus prin lupte si contradictii, evaluari si eliminari continue.
Spre deosebire de acestea, o societate precum cea romaneasca s-a aflat intotdeauna la periferia procesului de modernizare. Modernizarea la romani s-a redus intotdeauna la „aruncarea la cos” a vechilor teorii sau achizitii si asumarea celor noi fara nici un fel de analiza critica sau dezbatere.
„Cei care asuma modernizarea ca un altoi, aceia tind sa se simta castigatorii procesului; cei care o asuma ca pe o aruncare la cos a propriilor traditii, aceia tind sa se simta victimele si perdantii procesului. In primul caz, modernitatea tinde sa fie, sociologic si politic vorbind, stabila. In ultimul, modernizarea tinde sa fie instabila, datorita faptului ca, desi poate fi din punct de vedere tehnic, un succes, este, din punct de vedere psihologic, un esec.„(Patapievici, Horia-Roman, Discernamantul modernizarii: 7 conferinte despre situatia de fapt, Editura Humanitas, 2004 )
Am facut acest comentariu pentru ca simptomele unei modernizari fortate sunt perfect observabile in viata sociala si scolara din Romania. Multe persoane au acces la tehnologie, insa utilizarea acesteia nu conduce la o imbunatatire a situatiei intelectuale, culturale, sociale sau economice a acestora.
Astfel, exista posesori de telefoane mobile de ultima generatie care folosesc doar o facilitate tehnica a acestora, in general cea mai usor de utilizat si cea mai ieftina, care nu justifica pretul terminalului. Optiunile avansate sunt necunoscute multor utilizatori. Exista de asemenea, utilizatori ai tehnologiei audio-video care desi investesc pentru tehnologii noi, nu le folosesc. Se cunosc cazuri de persoane care cumpara video-recordere si dvd-playere stereo desi le folosesc in combinatie cu televizoare mono.
Insa cele mai evidente discrepante intre nivelul calitativ al tehnologiei si modalitatile de utilizare a acesteia apar in domeniul informaticii. Exista parinti care investesc mii de euro pentru a achizitiona computere propriilor copii, gandind ca astfel performantele acestora in activitatea scolara se vor imbunatati. Din nefericire, in majoritatea cazurilor acestea sunt folosite exclusiv pentru divertisment: jocuri, muzica, filme. Elevii nu utilizeaza tehnologia in scopul in care aceasta a fost creata. Calculatoarele si telefoanele dotate cu camere video si reportofon nu sunt utilizate catusi de putin pentru proiecte educative.
Elevii folosesc telefonele pentru a inregistra propriile grozavii, iar calculatorul conectat la Internet este doar sursa de jocuri video, muzica si filme. La ce se reduce comunicarea pe Internet? La a purta prin chat discutii vulgare si necenzurate. Internetul este vazut de elevi ca un loc unde isi pot manifesta cele mai primitive instincte.
In acest domeniu, al tehnologiei, modernizarea se reduce doar la „a arunca la cos”. In 5 ani s-au aruncat la cos mii de programe, mii de sisteme de calcul, mii de investitii. Astazi este „la moda” invatamantul bazat pe tehnologia AEL. Acest tip de invatamant nu este destinat doar unor discipline, unor profesori, unor elevi. Este un procedeu care vizeaza intregul sistem educational. Cati nu au auzit de el? Cati stiu ce inseamna? Cati l-au aplicat? Raspunsurile la aceste intrebari arata superficialitatea natiunii noastre?
Cat de curand, si acest program de invatare va fi aruncat la cos. Cu ce am ramas? Cu ce au ramas elevii, principalii destinatari ai tuturor acestor programe? Ce eficienta a avut acest program? Raspunsurile la aceste intrebari arata eficienta sistemului educational.
In ultimii ani am avut ocazia sa vad ce inseamna utilizarea pertinenta a tehnologiei in mai multe societati „de centru”, societati care radiaza modernitate.
Astazi in salile de clasa din Anglia, rareori mai pot fi intalnite table clasice, cu creta. Tablele inteligente le-au luat locul. Pe o tabla inteligenta se poate naviga pe Internet, se poate scrie digital, fara creta si burete, se pot realiza desene si schite, se poate intra in interactiune cu diverse softuri educationale. O tabla inteligenta permite conservarea tuturor schitelor, desenelor sau explicatiilor. O astfel de schita realizata pe tabla poate ajunge dupa imprimare in portofoliul fiecarui elev, poate fi transmisa sau publicata pe Internet. O tema realizata de un elev poate ajunge printr-o simpla scanare chiar pe tabla, pentru a fi vazuta de toata clasa.
In Franta nu exista sali de clasa in care sa nu existe tehnologie. Fiecare sala de clasa de liceu dispune de un videoplayer, un dvd-player, un ecran larg si un televizor cu diagonala mare. Am asistat personal la cateva ore de istorie si am vazut ca imaginea pe care o aveam eu despre aceasta disciplina nu corespundea deloc cu imaginea pe care o au ei. Pentru ei istoria este o disciplina vie, care determina emotii si sentimente. O lectie despre caderea regimurilor comuniste in spatele cortinei de fier s-a animat cu mai multe proiectii video despre situatia libertatilor individuale din acest spatiu. Iar vibratia care trecea prin elevi in momente cheie: teroarea pricinuita de invidarea Pragai de catre armata sovietica, in 1968, bucuria loviturilor in zidul Berlinului etc. eu nu am trait-o niciodata intr-un spatiu de invatamant romanesc.
Profesorul de istorie care m-a gazduit avea in casa o videoteca la fel de impresionanta precum biblioteca sa. Informatia text se completa firesc cu informatia audio si video.
In salile de gradinita, permanent sta deschis un calculator. Pe acesta ruleaza softuri sau jocuri educationale utile activitatii didactice.
In toate aceste cazuri, calculatorul este considerat un instrument valoros. Nu doar pentru informaticieni, ci pentru orice alt cadru didactic. Cadrele didactice din aceste tari au invatat lucruri care in Romania nu sunt atat de evidente:
1. Cultura nationala este parte din cultura mondiala. Prin intermediul calculatorului pot fi cunoscute si alte culturi decat cea nationala.
2. In ultimul secol, numarul societatilor bazate pe cunoastere s-a marit. In toata lumea au loc descoperiri noi si apar teorii stiintifice care le corecteaza sau chiar infirma pe cele consacrate. In contextul in care revistele de specialitate sunt rare, iar traducerile apar cu intarziere, singura modalitate de actualizare a informatiilor din diverse domenii de activitate ramane utilizarea calculatorului.
3. Societatile nu se mai dezvolta izolat. In federatii de state, precum Uniunea Europeana, comunicarea si colaborarea intre indivizi si entitati sociale din tari distincte, care vorbesc limbi neintelese si au mentalitati diferite, nu se poate realiza in lipsa unui instrumentar: tehnic si de comunicare. De aceea, cunoasterea tehnologiei comunicationale si a unei limbi de circulatie sunt strict necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare.
4. Viitorul va impune concepte noi precum: invatarea continua, autoformare. Au aparut deja si vor mai aparea institutii de invatamant „la distanta”, care vor permite ca individul sa se autoinstruiasca continuu, chiar si in momentul in care are un loc de munca. Majoritatea acestor institutii solicita activitati de comunicare online: consultare de materiale publicate pe Internet, schimb de documente sau teme, portofolii de documente electronice. Pentru a accede la o astfel de forma de instruire, este obligatoriu ca dincolo de cunoasterea tehnologiei, un cursant trebuie sa stie cum poate utiliza computerul in scopul sau nobil – ca instrument de munca intelectuala.
De altfel, Comisia europeana a creionat un „profil de formare european” În acest profil, competenţele sunt prezentate ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele şcolarităţii obligatorii. Documentul nu are caracter obligatoriu, ci doar de recomandare pentru ţările membre. Acest profil este structurat pe 8 domenii de competenta: comunicarea in limba materna, comunicarea in limbi moderne, matematica-stiinte-tehnologii, competente civice si interpersonale, tehnologia informatiei si comunicarii, educatie antreprenoriala, educatia pe parcursul intregii vieti, sensibilizarea si exprimarea culturala.
Daca am incerca sa orientam actiunea educativa din Romania dupa aceste recomandari europene, am observa ca cel putin pentru 4 domenii de competenta utilizarea tehnologiei in activitatea didactica este daca nu indispensabila, cel putin recomandata. Aceste domenii de competenta ar putea fi:
– comunicarea in limbi moderne; in conditiile in care o comunicare eficienta si moderna presupune tehnologia, iar o comunicare globala poate fi gratuita numai si numai in cazul in care se utilizeaza reteaua globala Internet, valorificarea si optimizarea comunicarii intr-o limba moderna s-ar putea realiza numai prin utilizarea modalitatilor de comunicare electronice – e-mail, chat, forum, blog,
– educatia pe parcursul vietii; sub presiune externa, in Romania au aparut programe speciale de formare initiala sau continua (programul Bancii Mondiale de formare initiala a cadrelor didactice care vor preda in invatamantul rural este un program de invatamant la distanta; prin departamentul Credis al Universitatii Bucuresti, aparut tot in urma unui program european, se pot absolvi facultati sau programe masterale in conditiile invatarii la distanta; universitatile particulare din Romania si-au infiintat propriile departamente de invatamant deschis la distanta). In toate cazurile este vorba de spre e-learning. Invatare prin intermediul mediului electronic. Prin acest mediu se realizeaza transmiterea materialelor intre profesori si studenti si comunicarea bidirectionala: furnizor de servicii educationale-client. Accesul viitorilor absolventi ai invatamantului obligatoriu la astfel de forme de instruire initiala sau continua poate fi facilitat in conditiile in care sunt familiarizati inca din invatamantul preuniversitar cu elementele de lucru intelectual care solicita interactiunea cu mediului electronic.
– matematica-stiinte-tehnologii; in perioada 2001-2004, în cadrul Programului SEI („Sistem Educaţional Informatizat”) de informatizare a sistemului de învăţământ preuniversitar românesc, au fost realizate şi distribuite în unităţile de învăţământ din România un număr de 530 de lecţii electronice multimedia AeL, grupate în Pachete de Lecţii. 291 din aceste lectii sunt disponibile chiar in portalul Ministerului Educatiei si Cercetarii. Majoritatea acestor lectii se adreseaza domeniului de competenta matematica-stiinte-tehnologii (matematica – 71 lectii, fizica – 34 lectii, chimie – 21 lectii, biologie – 49 lectii, geografie – 20 lectii, informatica – 12 lectii, tehnologie – 65 de lectii). Se observa faptul ca la nivel central, deciziile de modernizare a invatamantului sunt in acord cu dezideratele europene. Si in acest, caz, nu se poate concepe un invatamant modern, activ si bazat pe interesele elevului, in lipsa utilizarii celor mai noi instrumente de invatare.
– tehnologia informatiei si comunicarii; in acest domeniu, utilizarea tehnologiei informatice este obligatorie.
In acord cu aceste tendinte de modernizare a procesului didactic si considerand ca interesul elevilor pentru tehnologie poate fi utilizat si in scopul asimilarii unor cunostinte sau formarii unor competente din sfera stiintelor sociale, am creat o resursa educationala online.
EDUCATIE DINCOLO DE CLASA?
Ochii unui elev stralucesc cu anticipatie. Fruntea se incrunta. Degetele lui se arcuiesc usor pe terminalul calculatorului, asteptand sa elibereze noi solutii la problemele din ce in ce mai dificile care apar pe ecranul din fata lui. Orice profesor ar fi infiorat de asemenea concentrare si receptivitate.
Dar elevul nu este in scoala.
El se pierde in virtualitatea unui joc video.
Generatiile de elevi care utilizeaza excesiv tehnologia, insa in scopuri mai putin educative, au fost denumite dupa principalele jocuri care faceau cariera in randul lor: Generatia Nintendo a fost reprezentata de elevii americani care descoperisera jocurile pe televizor, in Romania avem Generatia Counter, in care se inscriu elevii care s-au trezit simultan cu mouse-ul in mana si pusca pe ecranul calculatorului.
La 300 de metri de liceul in care predau se afla o sala de acces Internet – SkyNet. Peste 30 de calculatoare sunt ocupate continuu de elevi. Denumirea de sala cu acces la Internet este improprie pentru ca atunci cand am intrat eu, pe ecranele tuturor calculatoarelor rula jocul Counter Strike. Joc plin de violenta in care participantii schimba arme si strategii intr-un singur scop: pentru a-si nimici dusmanii virtuali, nimeni altii decat vecinii de scaun.
Acesti copii consuma cateva ore pe zi, acasa sau in astfel de sali de calculatoare, in special pentru a se juca. Exista cateva astepte pozitive ale acestei activitati: elevii desfasoara activitati mai putin periculoase in plan imediat, sunt evitate anturajele care conduc la comportamente deviante (violenta, alcoolism, consum de droguri), prin joc sunt consumate tensiuni care apar in mod firesc intr-o societate nedezvoltata si saraca precum cea in care traim. Cele mai multe sunt insa negative: elevii isi consuma energia in activitati repetitive care nu aduc catusi de putin un plus de cunoastere, motivatia si atentia nu mai pot fi stimulate pentru alte tipuri de activitate intelectuala (cautare de informatii, cercetare, citirea unor carti), elevul se instraineaza de ceilalti, comunica din ce in ce mai putin, superficial, isi exprima emotiile din ce in ce mai greu, de cele mai multe ori jocul determina comportamente de dependenta, violenta din jocuri conduce la o violenta a limbajului si gesturilor si chiar a trairilor afective.
Pentru un cadru didactic format in invatamantul traditional, interactiunea si dezvoltarea unei colaborari cu acesti elevi pare o misiune aproape imposibila. Un public scolar care nu respecta valorile culturale traditionale: respectul pentru carte, dispozitia pentru efort intelectual indelungat, recunoasterea si considerarea ca modele formatoare a unor personalitati consacrate in spatiul cultural, respectul pentru valori traditionale, satisfactia descoperirii unor idei noi dupa cercetari personale indelungate, scapa de sub controlul formator al cadrului didactic.
In aceste conditii, se pune problema: cum pot fi stimulati acesti elevi sa colaboreze in proiecte educationale, cum pot sa fie interesati de disciplinele din sfera stiintelor sociale atat in timpul programului scolar, cat si in afara acestuia?
Personal, am incercat sa gasesc o solutie la aceaste intrebari, solutie care sa raspunda atat exigentelor didactice, cat si interesului elevilor, o solutie care sa directioneze interesul elevilor dinspre divertismentul din fata calculatorului spre invatarea cu ajutorul calculatorului.
Vizitează www.edu-eu.info
Citeste articolul de aici
Citeste articolul de aici
Citeste articolul de aici
Dumitrel Toma 