Inceputul proiectului „Comori ascunse” – Editia I – Mircea Manolescu


Pe domnul Mircea Manolescu, creatorul, l-am întâlnit prima dată în Școala Vlad Țepeș. Se prezenta elevilor, profesorilor, vizitatorilor, prin intermediul unei expoziții personale. Câteva dintre lucrările domniei sale erau așezate pe mese, în inima școlii, precum esența unui sistem ars-centric. În jurul lor, curiozități, surprinderi, răbdări, indiferențe și coliziuni. Directorul școlii, prof. Bucur Simina, descoperise deja comoara care stătea ascunsă în sat de aproape 2 decenii. Am privit, admirat, făcut câteva fotografii și am plecat. 

După 4 ani, primesc o invitație din partea lui Stefăniță Purcea și a Centrului școlar și Cultural de Jurnalism, de a prezenta/realiza o emisiune dedicată oamenilor care și-au închinat viața creației artistice, culturale, dar care nu sunt foarte vizibili în plan social. Primul gând mi-a zburat la domnul Mircea Manolescu. Al doilea gând mi-a sugerat numele emisiunii – Comori ascunse. Urma să punem în lumina reflectoarelor oameni, dar și opere, momente de viață, dar și sensuri, taine, profunzimi. Creația reprezintă de multe ori un cosmos născut din haos, din opoziții, din evadări sau iubiri. În spatele ei, nu de puține ori, se ascunde un spirit mult prea generos și prolific, răvășit de sentimentul penuriei, al sărăciei de sens al primelor doua lumi popperiene. Pentru a ajunge pe tărâmul de dincolo, locul în care animalele bipede devin oameni, iar trupurile însuflețite se consacră în roluri demiurgice, pentru a putea înțelege sensul creației, inevitabil trebuie să descoperi și să interacționezi cu creatorul. 

Domnul Mircea Manolescu, la cei 77 de ani ai domniei sale, este încă un om cu un spirit foarte tânâr, deosebit de ludic, chiar neverosimil de ancorat în realitate. L-am descoperit ușor, cu ajutorul Silvianei Moroianu, secretara școlii din comună, consăteana domniei sale.

M-am bucurat să constat că deține încă aproape toate piesele colecției de artă. 25 de machete realizate din metal și fixate în lemn, grele, rezistente, personificând practic inerția tradițională a satului românesc. Pentru că, da, machetele reprezintă satul românesc tradițional, un sat al detaliilor (carul cu boi, hora din fața hanului, țăranca la fântână, tăietorii la joagăr, ciobanul care cântă oițelor, morarul cu sacul în spate, țăranul care-și repară căruța etc.) dar și al scenelor ample, al străzilor, al vecinătăților, al spațiului comun și al vetrei. O muncă de câteva decenii, constând în vizitarea satelor din Moldova, Oltenia, Muntenia, realizarea de schițe, topirea și modelarea fierului, pictarea machetelor, s-a materializat într-o colecție etnografică rarisimă, şi, paradoxal, pe cât de impresionantă, pe atât de puțin cunoscută,

Actul creației, după cum mărturisește domnul Manolescu, a reprezentat o pasiune, „o distracție”, același spirit ludic, care-l determina în copilărie să dea formă castraveților sau dovlecilor, mai târziu l-a ajutat să-și edifice o lume nouă, o lume în care cumnatul său, care fusese părăsit de nevastă și căzuse în patima alcoolului, stă metalic și rece cu capul sudat de masa hanului, indiferent la toată veselia și gălăgia din jur. O lume în care, după cum spune, ciobanul este tatăl lui Becali, în care morarul își apleacă necontenit spatele, sub greutatea sacilor, iar peștele din barcă este furat. 

https://photos.gstatic.com/media/slideshow.swf

Toată această lume este fascinantă și durabilă, deoarece domnul Manolescu și-a transformat meseria de sudor într-o profesie artistică. Folosind sudura autogena sau oxiacetilenică, domnia sa a transformat deșeurile metalice din uzina în care lucra, atât de ieftinul fier, în creații valoroase, într-un metal nobil, care poarta spre viitor, cu siguranță, chipul eternității rurale românești.

Pentru cei care doresc să-i calce pe urme, dincolo de stăpânirea tehnologiei de sudare, se recomanda calități personale (răbdare, meticulozitate, perseverența, perfecționism, spirit de observație s.a.).

Detalii tehnice (Sursa: Wikipedia)

„Sursa de căldură este o flacără oxi-gaz. Uzual, cele două gaze sunt acetilena și oxigenul. Acetilena este obținută din reacția a doi constituenți chimici: carbidul și apa și se poate produce în generatoare, sau poate fi livrată în butelii. Acetilena este un material inflamabil, cu viteză ridicată de ardere. Pentru sudare se folosește flacăra primară (nucleul flăcării). Temperatura ridicată a flăcării este asigurată de arderea cu oxigen.”

Link-uri utile

http://www.youtube.com/watch?v=yyvrmgz69ms – film prezentare componenta arzâtor
http://www.youtube.com/watch?v=4sL6F24EC6U – film prezentare sudura cu GPL și oxigen
http://www.youtube.com/watch?v=FXUvmGhiwVk – film de sensibilizare în privința protecției muncii

În continuare puteți vizualiza emisiunea Comori ascunse, avându-l ca invitat pe domnul Mircea Manolescu.

Deschide albumul foto în care sunt surprinse machetele metalice create de domnul Mircea Manolescu

Am utilizat în interviu o referință la personajul biblic Cain. Această referință este dedicată unor prime mărturii despre metalurgiști bine individualizați în istorie. Acest personaj, Cain, supranumit și părintele metalurgiei, poate fi identificat datorită mai multor izvoare istorice, care-l vizează. Zecharia Sitchin, un cercetător rus, a oferit o explicație privitoare la existența reală a acestuia. Potrivit unui text canaanit, Cain poate reprezinta deopotrivă numele unui personaj născut din unirea pământului cu marea subterană, dar și un trib care a trăit în regiunea „Dunnu cu doua râuri”. Acest teritoriu este identificat cu Mesopotamia, cele doua râuri reprezentând Tigrul și Eufratul. Acest text poate avea un echivalent în cartea Genezei, care îl menționează pe Cain ca fiind înstrăinat de la Dumnezeu și trăind în țara numita Nod, la est de Eden (4:16-17). Listele regale asiriene vorbesc despre un rege Asur-bel-ka’ini, care, in baza obiceiului babilonian si asirian, de a crea nume proprii prin adaugarea numelor lor la numele unor eroi si zei din trecut, s-ar traduce „Asur regele kainitilor”. Biblia mentioneaza existanta unui trib, numit Kainiti, care ar fi existat atat in nord-estul Sinaiului, pana in partea superioara a Mesopotamiei, dar si in Canaan-ul si pe teritoriul Iranului de astazi. Numele Cain semnifica in limba aramaica „mestesugar al metalelor” (QENI). Tot în Geneza (4:16-17), se mentioneaza existenta lui Tubalcain, care a fost făurar de unelte de aramă și de fier:  „Țila, de partea ei, a născut și ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă și de fier.” (Surse: Despre Cain, de Alessandro Demontis, Metals and Mining in the Bible)

Creatorul unui sat în miniaturâ, unui sat metalic, domnul Mircea Manolescu își depășește condiția de mușteșugar, de meseriaș, de sudor, și intră cu adevărat în lumea atât de puțin efemeră a artei. Creația sa va depăși cu mult limitele vieții acestuia, iar prin subiectul său – satul tradițional românesc, va reprezenta un adevărat mesaj pentru generațiile viitoare. O oglindă fidelă a stilului de viațâ rustic, a arhitecturii țărânești și a portului popular.

In filmul de mai jos puteți vedea câteva din reacțiile domnului Manolescu în momentul vizionării, pentru prima dată, a emisiunii „Comori ascunse”

 

{fcomment}

 

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s