Istorie, cultură, natură și turism, în Roșia Montană


S-a scris mult despre soarta Roșiei Montane. Există mii de articole care epuizează aceasta temă sub diversele ei aspecte. Nu voi scrie despre corupție, despre inconsecvența politică, despre abuzuri, despre strategiile de PR ale RMGC (Roșia Montană Gold Corporation), despre vizitele de îndoctrinare organizate cu jurnaliști și politicieni, despre prețul aurului, despre evaluările privitoare la existentă unor metale rare, despre permeabilitatea solului din Valea Cornii, despre luptele în justiție sau despre alte teme care vizează problema Roșia Montană. Nu voi scrie despre opoziția Academiei Române sau despre opoziția Bisericii Ortodoxe Române. Nu voi scrie nici despre opoziția societății civile.

Voi scrie doar despre două subiecte:

  1. patrimoniul istoric și cultural de la Roșia Montană;
  2. potențialul turistic al zonei;

1. Într-un scurt rezumat, Roșia Montană poate fi definită istoric și cultural prin două dimensiuni principale: activitatea minieră multimilenară (în subteran, la adâncimi de sute de metri, sub forma a zeci de etaje de galerii) și habitatul uman care s-a dezvoltat în paralel cu realizarea acestei activități (suprateran). 

Sub aspectul activității miniere, în Roșia Montană există astăzi dovezi ale tehnologiilor de extracție folosite de daci (fragmentarea rocii prin contrast termic, provocat prin aruncarea de apa rece pe roca încinsă), galeriile rezultate, de mica profunzime, urmăreau filoanele de aur vizibile la suprafața muntelui. Odată cu transformarea Daciei în provincie romană, tehnologia se dezvoltă, romanii construind galerii săpate cu ciocanul și dalta. În interiorul acestor galerii erau folosiți mineri aduși din coloniile imperiului. Aceștia trăiau exclusiv în mina, fiind „eliberați” doar prin moarte, moment în care părăseau mina și erau îngropați în proximitate. Galeriile romane au forma trapezoidala, o înălțime medie de 170 cm, fiind dotate cu guri de aerisire, cu sisteme de evacuare a rocii etc. În interiorul lor s-au găsit celebrele Tăblițe cerate. Secolele se scurg, activitatea miniera continua, minele de la Roșia Montana devin cele mai importante de pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar. Exista dovezi ale tehnologiilor miniere medievale. În epoca modernă se remarca tehnologii mai agresive cu mediul, care presupun utilizarea explozivilor, respectiv exploatarea minieră de suprafață (cariera) operată în regimul comunist.

In 2010, o echipă formată din trei profesori arheologi de la Universităţile Oxford şi Leicester (Andrew Wilson, David Mattingley şi Mike Dawson) au vizitat zona și au conceput o Luarea de Poziție Privind Importanța Obiectivului Roșia Montană. Mai jos vă prezint concluziile lor. Consultați sursa! 

Autorii au integrat dovezile găsite la Roșia Montană în contextul internațional. Au examinat, de asemenea, și potențialul zonei, observând și dezvoltarea altor situri din Patrimoniul Mondial, după înscrierea lor în UNESCO, pentru a arăta că Roșia Montană are importanța și potențialul necesare de a deveni la rândul ei sit al Patrimoniului Mondial. Raportul a fost relansat în 2011, fiindu-i adăugat un Rezumat Executiv extins. Rezumatul subliniază însă interrelațiile acestor dovezi care pun în lumină semnificația unică a Roșiei Montane la cultura mondială.

Această regiune nu este numai importantă pentru istoria Imperiului Roman și a provinciei Dacia, ci și pentru dezvoltarea mineritului de aur în Imperiul Austro-Ungar, ba chiar și mai târziu, în timpul regimului represiv din secolul 20.

Hăbad (așezare romană și clădiri religioase)
Foarte important: Așezarea Hăbad cuprinde vestigiile clădirilor, importante de reținut, dar poate nu merită conservare și prezentare. Totuși, zonele religioase Hăbad Brădoaia sunt o altă chestiune, întrucât clădirile de aici sunt asociate cu altare care oferă informații importante despre comunitatea minieră și credințele religioase, precum și toponime antice și informații despre bresle. Comparația cu valea Nanului sugerează că mai există, în apropiere, și alte structuri religioase și altare. Nu este sigur dacă excavațiile au explorat complet aceste zone, iar legătura dintre zonele sfinte și așezările de aici nu este clară.
Valea Nanului (sit roman religios)
Foarte important. Structurile religioase din Valea Nanului au o importanță culturală foarte mare, atât în context românesc, cât și în context european. Există complexuri de “temple” romane extraordinare și neobișnuite, cu o pleiadă de zei reprezentați în mai multe altare ridicate aici. Din punct de vedere al arheologiei romane, siturile sunt foarte neobișnuite. Publicarea completă a acestor situri va fi de foarte mare importanță și e posibil ca și alte structuri și inscripții să fi rămas de descoperit.
Carpeni (lucrări subterane romane, clădiri de suprafață)
Foarte important. Dealul Carpeni a fost pe bună dreptate identificat ca având o importanță extrem de mare în cadrul întregului complex de la Roșia Montană. Steampurile sunt o descoperire unică și excepțională, iar clădirile cu hypocaustum (încălzire în pardoseală, n.r.) de pe deal sunt, până astăzi, cele mai prestigioase complexuri arhitecturale din timpurile romane, chiar dacă interpretarea lor nu este clară încă. Este nevoie de investigații suplimentare.
Cârnic (lucrări subterane romane)
Foarte important. Acesta este cel mai extins și cel mai important sistem minier roman din tot Imperiul. În plus față de complexitatea și întinderea lucărilor miniere subterane de aici, galeriile romane din masivul Cârnic conțin cel puțin trei tipuri de lucrări unice: camere de lucru sprijinite de piloni, galerii cu scări în spirală și spații de lucru verticale. Un al patrulea tip – galerii de comunicare de coborâre – se mai regăsește la Țarina și la Kosmaj, în Serbia. Lucrările romane de la Cârnic sunt de o importanță excepțională internațională și trebuie conservate in situ în întregime. Cercetările arheologice subterane din perioada 2000 – 2006 sunt prezentate în rapoarte ca fiind “o cercetare topografică aproape completă privind lucrările subterane din zona de sud a masivului, reprezentând 16 kilometri de lucrări, dintre care 4 km sunt romane (12 km reprezintă lucrări moderne deschise cu ajutorul explozibililor și datând din secolul al XVII-lea până la începutul secolului al XX-lea)”. Aceste rezultate sunt cu adevărat impresionante, dar partea de nord a masivului nu pare să fi fost supusă explorărilor. Este posibil să mai existe lucrări romane în această parte neexplorată a masivului. Nu e nicio îndoială că e posibil ca, în viitor, noi cunoștințe despre tehnologia minieră romană și ulterioară romanilor să sugereze interpretări alternative și reconstrucții. Dar distrugerea acestor zone ar face această revizuire imposibilă.

Alte zone de importanță semnificativă: zona Corna, Coș-Lety, Jig-Vădoaia (cimitire romane și situri de procesare a aurului), Țarina (cimitir roman, zone de procesare a aurului, probabil așezări), Orlea (lucrări subterane romane). (…)

***
Exploatările de subteran din perioada cuprinsă între secolele 17 – 19 au o foarte mare importanţă. Este vorba de una dintre cele mai vaste exploatări miniere din Imperiul Austro-Ungar şi s-au păstrat multe dintre uneltele şi tehnologiile folosite atunci, precum şinele de lemn, spre exemplu, care ilustrează tehnica mineritului din acea epocă (era modernă timpurie – n.r.). Un aspect crucial al perioadei a fost folosirea explozibililor în galerii deschise, ceea ce permitea o pătrundere mai adâncă şi mai extinsă a rocii decât până atunci. Analiza detaliilor din această perioadă ar putea ajuta la înţelegerea organizării şi dezvoltării sectorului minier în perioada Imperiului Austro-Ungar.
Mineritul din perioada începutului epocii moderne merită o analiză detaliată. În Masivul Cârnic, cele mai multe dintre galeriile aparţinând acestei perioade au rămas neexplorate şi neînregistrate, ceea ce reprezintă o omisiune arheologică gravă. Este clar că, şi numai pe acest motiv, acordarea descărcării de sarcină arheologică pentru regiune ar fi problematică. Ar implica distrugerea unei bucăţi semnificative de moştenire arheologică industrială, fără ca aceasta să fie analizată şi înregistrată, ceea ce ar ridica semne de întrebare asupra aplicării strategiei conservării (prin înregistrare).
Per ansamblu, peisajul minier al epocii moderne timpurii are o semnificaţie deosebită, iar Roşia Montană şi împrejurimile sale pot ilustra în detaliu moştenirea minieră românească din acea perioadă. Acest lucru nu este realizat prin lucrările din prezent şi datele adunate până acum. Până când nu se va realiza o muncă mai aprofundată, este dificil de etichetat fiecare componentă a unui sit cu un grad mai mare sau mai scăzut de importanţă, dar, în mod clar, Roşia Montană, Corna şi alte sate asimilate celor două centre sunt de importanţă ridicată. La fel sunt şi cimitirele, unde monumentele funerare şi inscripţiile ar trebui înregistrate pentru a se vedea evoluţia comunităţii (faze, cronologie, compoziţie).
Nici spaţiile de procesare a minereului nu au fost explorate corespunzător şi suficient, spre exemplu iazurile artificiale (tăurile) sau canalele care aduceau apa care punea în funcţiune steampurile. Extragerea şi procesarea altor minerale, precum argintul, mai ales, trebuie să fie investigate arheologic pentru a ajuta la o mai bună înţelegere şi cunoaştere a tehnologiilor implicate atunci în minerit.
În ceea ce priveşte secolul 20, industria minieră din perioada comunistă nu a fost cercetată din perspectivă arheologică şi componentele ei dispar rapid, pe măsură ce clădirile se degradează, instalaţiile se distrug şi minele sunt ameninţate cu dispariţia. Şi această perioadă face parte din istoria mineritului în România şi reprezintă a treia fază de mare importanţă în istoria exploatării miniere de la Roşia Montană, iar tehnicile folosite merită studiate în detaliu. În viitor, interesul istoric se va concentra pe această perioadă şi este important ca sursele documentare să fie însoţite de înregistrări şi dovezi arheologice. Un program mai ambiţios de colectare a datelor privind aceste mine şi tehnologia de minerit ar trebui să fie demarat, urmând, spre exemplu, modelul muzeului mineritului din Bochum (Germania), unde fiecare perioadă din istoria mineritului este prezentată ca având semnificaţie egală.

Fără discuție, potențialul istoric și cultural de la Roșia Montană reprezintă în sine o comoară locală, națională și universală. Noi, românii, cei care am putea beneficia cel mai mult de acest patrimoniu, trebuie să conștientizăm valoarea lui și să luptăm pentru a-l conserva și valorifica. 

2. Roșia Montană reprezintă o destinație turistică complexă, cu o multitudine de obiective atractive: culturale (galeriile miniere, cele 5 biserici, cimitirele, școlile, casele de patrimoniu), naturale (monumente naturale recunoscute: Piatra Corbului, Piatra Despicata; Sfinxul Roșiei Montane), peisagistice (Valea Roșiei, Valea Cornei, tăurile etc.). În zonă se pot realiza excursii de o zi către Ghețarul Scărișoara, către Peștera Urșilor sau Peștera Meziad, eventual către Salina Turda (una dintre cele mai frumoase locații subterane din lume). Roșia Montană a inspirat mulți creatori de film, fiind filmate aici doua parți ale producției celebre „Casa de piatră” (Fefeleaga și La o nuntă), cel mai cunoscut film al cuplului regizoral Dan Pița/Mirce Veroiu.

Acest potențial nu este suficient de mult conștientizat și valorificat, autoritățile locale declarând zona monoindustrială și blocând procesul de stimulare a inițiativelor antreprenoriale în domeniul turismului. Moise Guran explică în filmul de mai jos relația dintre sărăcie, dependența de proiectul RMGC, decizii politice și administrative favorabile companiei RMGC.

Alte surse informative despre turismul în Roșia montană:

http://www.contributors.ro/economie/de-ce-nu-merge-turismul-la-rosia-montana/
http://think.hotnews.ro/turismul-in-rosia-montana.html

„Ca unul care a calatorit mult pe toate continentele, va pot spune ca aici este un loc unic pe pamant. Sa vezi astazi modul in care au lucrat minerii romani, in urma cu doua mii de ani, iti taie respiratia. Cand vad peisajul sublim, casele de patrimoniu si galeriile romane, imi spun ca ar fi rusinos sa nu lasam toate astea generatiilor care vor urma. ” Henry Rumbold

Experiența personală

Am fost la Roșia Montană în cadrul programului „Vacanță de Paște la Roșia Montană”, program creat de Asociația „Alburnus Maior”și Asociația București (http://vizitatirosiamontana.wordpress.com/). În cele 4 zile, am participat la 3 din cele 4 tururi ghidate: „turul istoric”, „turul monumentelor naturale”, „turul bisericilor”. Ultimul tur, „panoramic”, l-am pus în „stand by” pentru o nouă vizită în Roșia Montană.

Ziua 1

Vineri, 18 aprilie 2014, am ajuns în Roșia Montană. Am fost cazați în casa domnului Sorin Jurcă, chiar în zona pieței centrale.
Dupa ora 16, am participat la Turul Satului. Am rămas impresionați de competența, răbdarea, dorința de a mulțumi pe toată lumea, generozitatea ghidului nostru, voluntar pentru Roșia Montană, dl. Alexandru Binescu. Am explorat zona superioară a localității, am făcut comparații între tehnologiile de renovare utilizate de RMGC (beton, termopan, burlane din țeavă zincată) și cele utilizate de Asociația ARA (Arhitectură. Restaurare. Arheologie), bazate pe materiale tradiționale (var, nisip, piatră, lemn), am observat cum se distrug casele de patrimoniu achiziționate de RMGC, am aflat despre programele internaționale de restaurare, care au implicat personalități consacrate la nivel mondial (www.formula-as.ro/2008/821/spectator-38/henry-rumbold-banii-nu-pot-cumpara-ceea-ce-aveti-la-rosia-montana-9655).

    

Vezi albumul foto realizat în Roșia Montană!

Am vizitat cimitirul catolic și am aflat că astăzi, roșienii care mor nu mai pot fi îngropați în cimitirele din localitate, ci trebuie să-și aleagă alte cimitire, din alte localități, pentru înhumare. Am aflat, de asemenea, ca, prin „bunăvoința” RMGC, morții sunt deshumați și mutați în alte cimitire, din alte localități. Turul s-a încheiat la „Belvedere”, un loc din care se vede toată splendoarea masivului Cârnic și partea superioară a satului.

    

Vezi albumul foto realizat în Roșia Montană!

Seara am mâncat la gazde, iar după masă am participat la două proiecții de film: „Noul Eldorado”, de Tibor Kocsis, și „Rosia Montana exists thanks to you!”, de Tica Darie. Primul film vorbeste despre o comunitate rănită, divizată, implicată într-un conflict epuizant cu o companie indiferentă la teme precum: protecția mediului, dezvoltare durabilă, dezvoltare socială reală. De asemenea, se prezintă efectele dezastrului ecologic produs la Baia Mare (2000). În al doilea film sunt prezentate reacțiile localnicilor din Roșia Montană la amplele proteste publice demarate în septembrie 2013, odată cu propunerea Guvernului României de asumare prin lege a proiectului RMGC.

   

Vezi albumul foto realizat în Roșia Montană!

Ziua 2

Sâmbata, 19 aprilie 2014, am participat la Turul Istoric, tur care a presupus vizitarea Galeriilor Romane, a Muzeului Mineritului și a Masivului Cetate.
Galeriile Romane (vezi un film) și Muzeul Mineritului se vizitează cu o taxa modică (4 lei pentru elevi/studenți, 8 lei pentru adulți), care se plătește la final. La intrarea in galerii, ghidul prezintă turiștilor copii ale celebrelor tablițe cerate.

    

Vezi albumul foto realizat în Roșia Montană!

Pe Masivul Cetate pot fi văzute săpături realizate de daci și de romani pentru extragerea zăcământului aurifer. De asemenea, se poate ajunge și la exploatarea de suprafață, cariera deschisă în timpul regimului comunist. În pereții acestei cariere se pot observa gurile unor galerii vechi. Dincolo de distrugerea acestor galerii, se poate constata atentatul la adresa mediului și peisajului natural, care este ireparabil. 

   

Vezi albumul foto realizat în Roșia Montană!

Puşcatul de Paşti reprezintă o tradiție locală, care presupune urcarea pe dealurile Roșiei Montane a unui număr mare de „tunuri” (țevi metalice cu diametrul de 20 de cm și lungimea de 6 metri, având un cap înfundat), încărcarea acestora cu carbura de calciu CaC2 (carbid) și apă, iar ulterior, detonarea acetilenei rezultate, prin explozii controlate. De dimineață, am participat la urcarea țevilor pe dealul din apropierea hostelului „La Gruber” (pensiunea „Țarina”, a lui Eugen David, și hostelul „La Gruber” reprezintă singurele unități turistice înființate în timpul suspendării în instanță a hotărârii consiliului local de declarare a zonei ca monoindustriale; între timp, suspendarea a fost suspendată, iar procesul înființării de pensiuni și alte obiective turistice sau comerciale este blocat, oamenii fiind victimele propriilor politicieni, dezvoltarea este frânată de cei care vor distrugerea Roșiei Montane).
Pe durata zilei de sâmbătă și în noaptea Învierii, de pe cele trei dealuri pe care se montaseră tunuri se auzeau, la perioade de 10-15 minute, serii de  câte 30 de „pușcături”. Acestea au scopul de a speria spiritele rele și de a purifica zona. „Pușcatul de Paști” reprezintă o tradiție profană, la aceasta participând tineri, copii, în preajma tunurilor fiind montate boxe și putându-se asculta muzică. Vezi video!

   

Vezi albumul foto realizat în Roșia Montană!

În timpul nopții Învierii, am participat la slujba desfășurată în Biserica Romano-Catolică (de la ora 21), unde erau cei mai mulți credincioși, iar de la ora 24, la slujba desfășurată în Biserica Greco-Catolică. În biserica Ortodoxă s-a oficiat doar slujba Învierii, liturghia urmând a fi desfășurată duminică dimineața.

    

Vezi albumul foto realizat în Roșia Montană!

Cele 5 biserici din localitate reprezintă dovada caracterului multietnic, multiconfesional și multilingvistic al comunității.

Ziua 3

Duminică, 20 aprilie 2014, am participat la Turul Monumentelor Naturale. Am vizitat monumentele naturale Piatra Corbului și Piatra Despicată, am observat lucrările miniere dacice, am fotografiat frumoasa vale a Cornei și Tăul Cornei (altitudinea 930 de m), am escaladat Masivul Cârnic, pentru a ajunge în final lângă Sfinxul Roșiei Montane. În preajma sfinxului, într-o zonă pe cât de pitorească pe atât de periculoasă, ghidul a explorat universul poveștilor și legendelor din Roșia. Morojnițele și vâlvele sunt încă prezente în Roșia, fascinând imaginația turiștilor. 

    

Vezi albumul foto realizat în Roșia Montană!

Noaptea, începând cu ora 21, am fost prezenți la „Povești la foc”. Eugen David, președintele asociației „Alburnus Maior” ne-a primit în Țarină și, timp de câteva ore, ne-a introdus în istoria luptei pentru apărarea Roșiei (vezi filmul). O luptă inegală, dintre localnicii asupriți, fără mari case de avocatură în spate, fără resurse, fără lobiști și pr-iști, dar dornici să-și păstreze stilul de viață, istoria și locul, și o companie fără scrupule, cu bugete imense pentru cumpărarea de proprietăți, jurnaliști și decidenți. O luptă inegală, între dorința de dezvoltare durabilă, fără poluarea și distrugerea mediului natural și a patrimoniului istoric și cultural, și dorința de îmbogățire pe termen scurt (mina ar trebui sa existe 16 ani, în spatele ei vor rămâne o groapa stearpă, cât patru munți, și un lac cu cianură).

   Ultima imagine este realizată de Tică Darie.

Vezi albumul foto realizat în Roșia Montană!

Pe toată durata sejurului, gazdele ne-au răsfățat cu camere încălzite, spații curate, multe bunătăți culinare, produse în casă, naturale și gustoase: ruladă cu brânză, mușchi afumat, brânză cu ceapă și palincă, cremă de ton, friptură de miel, friptura de pui, ciorbă de miel, ciorbă de burtă, ciorbă de pui, ciorbă de legume, sucuri naturale, vișinată, vin etc.

Prin prisma acestui program turistic, pot spune că Roșia Montană poate fi schimbată, asemeni întregii Românii, nu prin exploatarea resurselor minerale într-un mod mai mult sau mai putin prietenos cu mediul, ci prin valorificarea oamenilor, prin punerea în evidență a tradițiilor, prin valorizarea trecutului, prin conservarea patrimoniului istoric și cultural. M-am gândit tot timpul, observând casele tradiționale, bogăția arhitecturală de la Roșia Montană, la bezmetica dezvoltare a stațiunii Rânca. Cine a trecut prin Rânca știe despre ce vorbesc: un amestec de kitsch, turcisme, chinezării, culori stridente, plastic, fier, marmură, asfalt, lemn, piatră, tablă, un Babilon al materialelor de construcții, o replică pe viu a colecțiilor Bricostore sau Praktiker. Dincolo de submediocritatea antropică, dincolo de mizeria arhitecturii românești contemporane, maiestoasa natura, peisajul perfect, traseul montan ideal. În Roșia Montană avem mai mult decât natură. Avem istorie, cultură, arhitectură, povești. Poveștile sunt mai scumpe decât aurul. Un Inel de aur costă câteva sute de lei, însă Stăpânul inelului costă de miliarde de ori mai mult. Ceea ce lumea întreagă știe, românii vânduți companiei RMGC nu au aflat încă: Gollum vâneazâ aurul pentru că este singur și sărac. Puterea autentică nu este puterea bogăției materiale. Puterea autentică este puterea comunității.

 

Recunoștință pentru Sorin Jurcă, Eugen David, Andrei Mihail, Alexandru Binescu, Cristina Lazăr, Laurențiu Reghină. Ei ne-au fost buna familie de Paște, în 2014.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s