Atenție! Acest text nu reprezintă o ficțiune.
Acum vreo 5 luni îmi cere prietenia Iulia Constantinescu (https://www.facebook.com/iuliaconstantines). Profilul de facebook descrie o adolescenta de 14 -15 ani.
În toată această perioadă nu am comunicat niciodată direct, însă mai adăuga uneori comentarii la postările mele.
Astăzi, situația s-a schimbat. Iulia mă abordează direct.
Dialogul îl puteți citi mai jos.
„
Iulia Constantinescu: Nu sunt Iulia și nu am 17 ani! Sunt un profesor care are grijă de proprii elevi! Și ei acum știu cu cine vorbesc…și au grijă ce vorbesc…și cum vorbesc…și ce este mai important! NU M-AU EXCLUS DIN GRUP!!!!
Dumitrel Toma: Nu înțeleg.
Iulia Constantinescu: Este foarte simplu! Tehnologia nu este doar pentru adolescenți! Depinde de noi să fim ADOLESCENȚI și să – i înțelegem!!! Ne cunoaștem de la curs!
Dumitrel Toma: M-ați smintit cu totul. Cei mai mulți adolescenți pe care ii cunosc eu nu si-ar ascunde identitatile. Din contra.
Iulia Constantinescu: Nu sunt adolescent! Am vrut să le arăt în primul rând elevilor mei cât de periculos este facebook-ul mai ales când nu îți protejezi identitatea! Numele Y vă sugerează ceva! Suntem prietene!
Dumitrel Toma: Nu imi spune nimic numele Y. Cel putin acum, cand sunt foarte socat sa descopar ce ati facut.
Iulia Constantinescu: Sunt profesor de istorie și am fost în grupa lui Dragoș!
Dumitrel Toma: Sunt pe net din 1999, insa nu am intalnit cazul acesta. Si, Doamne… am comunicat cu mii de oameni. Sigur sunteti profesor?
Iulia Constantinescu: De ce sunteți șocat! Pericolul pe facebook este real! Nimeni nu conștientizează acest lucru decât când este prea târziu pentru copiii noștri! Nu vorbele sunt pericolul ci faptele!!!
Dumitrel Toma: Cred ca simularea dumneavoastra este ok daca are scop didactic, daca s-ar desfasura in fata elevilor, dar mi se pare problematica atata timp cat relationati cu mine.
Iulia Constantinescu: Nu am vrut să vă jignesc în nici-un fel! Nu cred că am avut un comportament inadecvat! Este pur didactic și ei știu și au grijă ca, ceea ce postează să fie în limita decenței! Se poate face educație și în acest mod. Vă știu de la curs, vă respect, îmi plac postările dumneavoastă și nu mi-aș fi permis niciodată să am alte intenții decât cele instructiv educative!
Dumitrel Toma: Voi scrie un articol pe tema acestei interactiuni controversate. Sper sa va fie de folos si dumneavoastra, in a transmite mesajul riscurilor pe care elevii si le asuma cand intra in scoala sau cand intra pe facebook. Mi-ati facilitat o experienta cu totul „out of the box”.
Dumitrel Toma: Nu va veti supara, deci, pe mine, daca va voi sterge din lista prietenilor, sub forma aceasta, astepandu-va insa in calitate de adult, integru, cu mainile la vedere. ;))) M-ati dat peste cap. pe cuvant.
Iulia Constantinescu: Dacă credeți că nu este ok mă puteți scoate din lista de prieteni! Eu nu vreau fiindcă este o experiență inedită mai ales atunci când ai discernământ. Nu îmi luați activitatea fiindcă un astfel de articol trebuie să scriu pentru revista de istorie!
Dumitrel Toma: Haideti sa scriem fiecare din pespectiva lui. Iar la final ne putem link-uri incrucisate.
Poate fi interesant.
Iulia Constantinescu: Categoric! O seară minunată! Și pe viitor vedeți pe cine acceptați! Și pentru a vedea că nu am nimic de ascuns identitatea mea este BMA profesor de istorie la Liceul Z. (update: Bulmez Mariana Ana profesor de istorie la Liceul tehnologic Dimitrie Gusti, București)
Dumitrel Toma: Nu ma preocupa calitatea prietenilor mei virtuali. Nici in societate nu-i verific pe toti la „secrete”. Cred ca abordarea corecta, in orice relatie, este increderea. Daca stam cu temeri in cap, ramanem singuri pe lume, ne ducem pe pustii. Drept este ca daca cineva greseste, este bine sa ne greseasca o singura data. Iar Iulia Constantinescu a reusit sa faca asta. Din pacate, Iulia nu era un adolescent duplicitar, era un adult care a vrut sa o compromita.
Iulia Constantinescu: Nu a vrut să compromită, a vrut să deschidă larg ochii!!!!
„
Voi ce părere aveți despre acest caz?
Cum interpretați comportamentul „Iuliei”?
Cum interpretați comportamentul doamnei profesoare?
Update 1
Există informații credibile că unii profesori au fost instruiți (fie de inspectori școlari, fie de formatori) să își investigheze (spioneze) elevii, chiar folosind conturi/identități false pe rețelele de socializare.
Cât de etice sunt aceste recomandări?
Scopul scuză mijloacele?
Ce lecții transmite un profesor care nu se poate apropia de propriii elevi decât prin dedublare și impostură?
Asocierea autorității profesorului cu un comportament negativ nu va conduce la justificarea comportamentului?
Ce s-ar întâmpla dacă elevii și-ar crea conturi false pentru a interacționa „nesincer” cu profesorii?
(Am ales să nu public numele doamnei profesoare pentru a evita o compromitere răuvoitoare, atâta timp cât nu poate fi demonstrata sigur identitatea. Dacă intențiile sale se vor concretiza, publicând un articol pe aceasta tema, atunci voi actualiza articolul cu datele reale.)
Dumitrel Toma 