Chipul inadecvării


Vineri, 8 mai 2015, ora 12.00, avem activitate de promovare a ofertei educaționale a Liceului Danubius în Școala Gimnazială nr. 1 „George Vâlsan” Independența.

Intenția de a promova oferta educațională în acestă școală a fost comunicată oficial, prin secretariatul liceului, cu 3 ore mai devreme și nu a fost obstrucționată sau condiționată în vreun fel.

În prezența elevilor, mai multor profesori și a doamnei director (Vasile P. Aurelia), am început prezentarea. 

Prima etapă viza completarea de către elevi a unui chestionar. Completarea a rămas la stadiul de tentativă, pentru că doamna director nu a avut răbdarea de a aștepta ca acest chestionar să fie completat de toți elevii, chiar și de elevii cu ritm lent de înțelegere și scriere, întrerupându-i. Trecuseră doar 5 minute.

După încă 5 minute, timp în care elevii au vizionat un film introductiv, doamna director întrerupe prezentarea pentru a adresa mai multe întrebări. 

Prezint întrebările, cu mici comentarii, acolo unde se impun.

– De ce faceți OSP (orientare școlară și profesională) cu ei (elevii clasei a VIII-a), în loc să studieze disciplinele importante, matematică și limba română, pentru examenele naționale?

– De ce trebuie să le vorbiți lor (referindu-se la elevi) despre posibilitățile de învățare prin activități extrașcolare, prin muzică, dans, teatru etc., dacă ei nu trebuie decât să aleagă un profil și o specializare? 

– De ce absolvenții pe a căror diplomă de bacalaureat scrie doar „Informatică” (cazul fiului domniei sale), nu au beneficiat de calificare profesională la sfârșitul liceului? 

– De ce nu terminați o prezentare a ofertei educaționale în 10 minute? – Nu puteți să terminați mai repede, că acești copii au de învățat la matematică?  (vineri, ora 12, întrebată dacă ar urma să desfășoare o oră de matematică, susține că da) 

– De când are Liceul „Danubius” filieră tehnologică? (întrebare adresată cât se poate de serios și în necunoștință de cauză, deși Liceul „Danubius” este cunoscut și ca „liceul industrial nr. 2”, nelipsind niciodată în istoria lui clasele de la filiera tehnologică)

– Ce știu ei (referindu-se la elevii din clasă) de ARACIP? De ce ar conta pentru ei punctele tari identificate de ARACIP într-un liceu? (după ce li se vorbise elevilor despre rolul agenției în evaluarea calității educației pe care unitățile de învățământ o furnizează) (vezi prezentarea ofertei educaționale în format Prezi)

– Cum, mâine este târgul de ofertă școlară? (urmată de o vânzoleală organizatorică, când i s-a reconfirmat)

Nota 1

Întrebările au fost formulate într-un limbaj mult mai frust și rudimentar, însă respectul meu pentru cititorii acestui articol este suficient de mare cât să merite o reformulare, fără însă a afecta cu ceva conținutul.

M-am gândit că aceste întrebări pot asigura suportul unei lecții.

Nu pentru doamna director, care a părăsit sala când răspunsurile începuseră să o pună în dificultate (am regăsit-o, ulterior, în cancelarie, fumând), dar pentru elevii mei, poate chiar aceia care au participat la această demonstrație flagrantă de ignoranță și reavoință și care au părăsit întâlnirea cu un gust amar.

Dragilor, nu toți profesorii sunt așa.

Spre norocul vostru, acest tip de personaj interacționează mai rar cu elevii (grație degrevării de ore), iar atunci când interacționează cu adulții, aceștia sunt responsabili pentru propriile alegeri și calitatea replicilor.

Diana, eleva în echipa de promovare a liceului, mi-a spus la ieșirea din școală „Cum or rezista elevii aceștia?”

Ea a surprins esențialul: întrebările pe care le poate formula un om sunt definitorii pentru calitatea lui, însă întrebările pe care le formulează un profesor reprezintă coliviile copiilor care cresc lângă el.

Nota 2

Astăzi, 11 mai, aflu că doamna director, deși a afirmat în fața elevilor că ar preda matematică, este, de fapt, educatoare și predă educație tehnologică. 
Domnia sa a obținut înscrierea în Corpul Național al Experților în Management Educațional cu un punctaj de 82 de puncte, ca director al Gradinitei cu Program Normal Independenta.

Nota 3
Astăzi, după ce elevii clasei a IX-a au fost implicați în promovarea ofertei educaționale a liceului, într-un discuție scurtă, le-am adresat întrebările doamnei director. Aproape toți știau foarte clar cât de importantă este orientarea școlară în momentul alegerii unui liceu și a unei specializări, de ce apreciază activitățile extrașcolare, de ce ar fi important ca prezentarea liceelor să fie făcută pe baza unor evaluări obiective, care nu sunt interesate și părtinitoare, de ce activitățile de educație nonformală care dezvoltă aptitudini și talente sunt cel puțin la fel de importante ca activitățile curriculare prevăzute în trunchiul comun.

Fără nicio îndoială, unii dintre elevi ar putea fi directori mai lucizi! 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s