Anei

Plinul-gol
Două cuvinte, o cratimă, șase cuvinte, 43 de caractere, 61 de caractere, 20 de cuvinte, de zece ori mai multe, în trei imagini numărate.
Nu te rezuma să privești, doar să privești, sclipirile din picăturile de ploaie. Iubește-le, pătrunde-le și, poate, vei reuși să descoperi ascunse-n ele, asemenea unor soldați morți, ascunși prin fostele tranșee, fragilii fulgi de nea ce ți se vor topi ușor în ochi când vei uita să mai respiri. Sau, cine știe, chiar umezelile neștiuților iubiți care și-au dăruit, ți-au dăruit, încă dinainte de a te naște, mult prea devreme, da, darul sclipirilor din picăturile de ploaie.
109 cuvinte
Nu te căuta în forme, doar în forme, sperând să te găsești mai bine. Dorindu-le pline, umple-le cu ceea ce nu-ți aparține din tine, umple-le cu ce nu moștenești, cu ce nu speri să-ți aparțină și să ți se cuvină din tine. Înstrăinat de propria ta formă, înstrăinat de tot ce nu te poate ține-n umbră, în urmă, eliberat și plin, tu însuți, lin în armonia tonului, în conjugarea totului vei fi deplin.
184
Plinul în gol, sensu-n absurd, culmea-n abis, tăcerea-n cuvânt, iubire de tot în iubirea de sine, totu-i nimic în deșteptul cel prost.
200
___________________________
Textul a fost scris în urma unei înțelegeri cu Ana. Eseul trebuia să abordeze tema deșteptăciunii/prostiei și să se încadreze în 200 de cuvinte. De încadrat, s-o fi încadrat, însă problema încadrării în temă o transfer cu dragă inimă cititorului.