Am scris articolul Acumulările de impostură produc salturi în ipocrizie ca o reacție la punerea în dezbatere publică, în timpul vacanței de iarnă, a propunerilor de plan cadru pentru ciclul gimnazial, dar și pentru a ilustra conflictul dintre valorile asumate de Ministerul Educației și cele operaționalizate.
Caracterul critic evident al articolului a pus în umbră posibilele propuneri constructive pentru o reformă curriculară.
De aceea, revin cu aceste propuneri concrete, propuneri care au rolul de a încuraja coborârea deciziei privitoare la curriculum de la un nivel central, birocratic, către periferie, către școli, acolo unde se află atât resursele, cât și interesele de dezvoltare și educație.
La momentul acesta, atât la nivelul gimnaziului cât și la nivelul liceului, componenta locală a curriculumului este subdimensionată, mai curând fiind menținută „de formă” sau pentru a permite instituțiilor școlare să jongleze cu problemele sociale rezultate din dinamica normelor.
Acestei componente trebuie să-i fie revitalizat rolul, pentru ca valorile asumate în Legea educației nr. 1/2011 să nu rămână doar expresii ale ipocriziei ministeriale.
În continuare, voi enumera câteva propuneri de reformă curriculară, în acord cu principiile centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia, împlinirii şi dezvoltării personale, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia, descentralizării – în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces, principii enunțate în Legea educației nr. 1/2011, legea cadru pentru învățământul public din România.
1. Componenta locală a curriculumului să reflecte litera și spiritul Legii educației nr. 1/2011,adică să crească.
2. Să se permită elevilor opțiunea studierii, pe lângă limba maternă și a limbilor moderne consacrate (franceză, engleză, germană), limba latină sau una dintre limbile naționale ale tărilor cu care se învecinează România (bulgara, sârba, maghiara, ucraineană, eventual rusa, după caz). În felul acesta, se vor putea pune bazele unei culturi locale favorabile dezvoltării de proiecte transfrontaliere, ar crește receptivitatea locală în privința valorilor naționale ale vecinilor României, s-ar încuraja turismul și comerțul, s-ar reduce tensiunea interetnică și atmosfera de suspiciune reciprocă, proasta vecinătate. Aceste limbi să fie predate de vorbitori nativi locali, colaboratori plătiți, în parteneriat cu profesorii de limba și literatură română și cu cei de de limbi și literaturi străine.
3. Să fie incluse în planul cadru activitățile de educație nonformală, excursii, vizite, iar costurile prilejuite de organizarea acestora să fie decontate. Obligativitatea desfășurării acestor activități doar în timpul programului “Școala altfel”, care durează doar 5 zile, reprezintă o modalitate de a submina importanța educației nonformale.
4. Orele alocate studierii unor discipline fundamentale să fie predate atât în manieră clasică (prin integrarea intradisciplinară a conținuturilor), cât și modernă, în procente decise la nivelul școlilor. Astfel, să se încurajeze și desfășurarea orelor în manieră multidisciplinară, interdisciplinară, pluridisciplinară sau trandisciplinară (în funcție de opțiunea profesorilor), cu aportul profesorilor mai multor discipline.
5. Să fie creat un registru național al disciplinelor opționale (publicat online), iar în acesta să fie înregistrate automat toate disciplinele opționale predate în școli, împreună cu toate materialele auxiliare necesare, astfel încât profesorii să fie încurajați să-și diversifice portofoliul curricular și oferta educațională pentru elevi, urmând ca numărul disciplinelor opționale pe care le pot alege elevii să fie crescut, iar personalizarea parcursului educațional al acestora să fie cât mai apropiat de interesele lor, crescând atractivitatea școlii și responsabilitatea pentru propria formare, prin valorificarea aptitudinilor și resurselor de care dispun. Profesorii creatori de discipline opționale să primească sporuri salariale în funcție de popularitatea resurselor create de ei (ușor cuantificabilă prin numărul de clase/școli în care se predau), în felul acesta evitându-se predarea unor conținuturi neactualizate sau nepopulare. De asemenea, dreptul elaborării unor discipline opționale să nu aparțină exclusiv profesorilor, ci oricăror actori sociali interesați de educație.
6. Selecția disciplinelor opționale să fie realizată prin proceduri transparente, exclusiv de către elevi, iar grupele de studiu să nu fie circumscrise claselor sau anilor de studiu, ci doar interesului elevilor. În acest sens, pentru a respecta rigorile art. 63 din Legea nr. 1/2011, se vor constitui “clase pentru studiul disciplinelor optionale” doar cu efective mai mari de 12 elevi, acestia putând proveni chiar și din ani de studiu diferiți.
7. Centralizarea la nivelul școlii a activităților educaționale extrașcolare la care participă elevii în afara programului școlar și invitarea organizatorilor acestor activități pentru a le desfășura în cadrul școlii, folosind logistica școlii, alături de profesori, fiind plătiți în calitate de colaboratori ai școlii, crescând impactul acestor activități și micșorând inechitățile sociale în privința accesului la educație.
8. Încurajarea „meditațiilor în școală” prin reducerea numărului de elevi luat în calcul la constituirea „claselor” de studiu și prin finanțarea diferențiată a profesorilor, în funcție de promovabilitate, rezultatele la examenele naționale sau de feedback-ul semestrial oferit de elevi.
Consacrarea unui rol important componentei locale a curriculumului este în măsură să reducă lipsa de asumare, de implicare și de succes, înfrânează tendința de a transforma „educația” într-un produs străin și impersonal, independent de interesele și resursele personale, de asemenea împiedică plafonarea profesorilor, care nu vor mai fi obligați să predea în mod rutinier.
„Profilul european de formare” devine tangibil dacă drumul parcurs pentru a-l atinge presupune adeziunea elevului, implicarea lui nu doar prin prezența fizică în sala de clasă, ci și prin mobilizarea energiilor psihice, a creativității și motivațiilor lui intrinseci.
Exercițiul opțiunii personale, realizat anual prin selecția disciplinelor școlare, va responsabiliza elevul și-i va induce percepția că educația este un proces personal, asumat, nu doar o obligație în fața unei birocrații.
{fcomment}
Dumitrel Toma 