și în 1937
- A fost decizia despre cine conduce țara, cei buni sau cei răi. Iar când cei răi au condus țara, cei buni au umplut cimitirele și închisorile. Iar când cei buni au condus țara, cei răi au umplut cimitirele și închisorile. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
și în 1946
- A fost decizia despre cine conduce țara, cei buni sau cei răi. Iar când cei răi au condus țara, cei buni au umplut cimitirele și închisorile. Iar când cei buni au condus țara, cei răi au umplut cimitirele și închisorile. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
și în 1989
- A fost decizia despre cine conduce țara, cei buni sau cei răi. Iar când cei buni au condus țara, 1000 de tineri au umplut cimitirele. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
și după 1990
- A fost decizia despre cine conduce țara, „golanii” sau meseriașii. Iar atunci când s-a decis să conducă meseriașii, „golanii” și-au numărat morții și răniții. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- A urmat decizia despre cine să aibă acces la putere, cei care “au mâncat salam cu soia” sau oropsiții și emigranții. Iar atunci când s-a decis bine, oropsiții au fost oropsiți în continuare, iar emigranții au fost obligați să se întoarcă în țările în care le era mai bine. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- A urmat decizia de restituire a terenurilor agricole mai mici de zece hectare. Și s-au restituit, dar oamenii au devenit robii agriculturii de subzistență. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- A urmat decizia despre proprietate. Să fie recunoscută și protejată. Iar atunci când s-a decis să fie protejată, s-a furat. S-au furat banii economisiți și aflați în bănci. S-au furat proprietățile statului. S-au furat afaceri publice. S-au furat proprietăți. S-au furat oameni. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- Apoi a urmat discuția dacă țara să fie condusă de politicieni sau de specialiști. Când s-a decis, cei 20.000 de specialiști s-au transformat în talibani. Au fost furați toți cei care visaseră la o schimbare. Hoții profesioniști au fost înlocuiți cu hoții amatori. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- Apoi a urmat discuția despre restituire. Să se facă în natură, să se facă prin echivalent sau „restitutio in integrum”. Iar atunci când s-a ales să se facă, nu s-a restituit. S-a furat cu ajutorul politicienilor, cu ajutorul avocaților, cu ajutorul judecătorilor, iar cei îndreptățiți la restituiri au rămas să aștepte. S-au furat așteptări nedrepte. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- A urmat din nou decizia despre proprietate. Să fie garantată, s-a zis. Iar atunci când s-a decis, hoțiile au continuat. S-au furat studii, s-au furat inocențe, s-au furat titluri, s-au furat handicapuri, s-au furat pensii. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- Ulterior a urmat decizia despre justiție. Să se facă sau să nu se facă. Iar atunci când s-a decis să nu se facă, nu s-a făcut. Averile nelegitime au crescut, guvernul a fost corupt, la fel cum devenise tot poporul. Examenele se cumpărau cu bani, tratamentele medicale se cumpărau cu bani, liniștea aparținea celor mai bogați, fie ei interlopi sau politicieni corupți. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- S-a decis dacă este bine ca românii să facă parte din cea mai puternică alianță militară. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- S-a decis dacă este bine ca românii să muncească în alte țări. Și s-au bucurat mulți că pot pleca să muncească. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- A urmat discuția despre adevăr. Să fie sau să nu fie. Și când s-a decis să fie, nu a fost. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- A urmat discuția despre dreptate. Să se facă sau să nu se facă. Iar atunci când s-a decis să se facă, prea mulți au plâns și lumea s-a înduioșat. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- A urmat discuția despre criza economică. Dacă a fost mit sau realitate. Și poporul a decis că a fost mit, deși fusese realitate. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- A urmat discuția despre corupția care ucide. Și politicienii corupți au decis să lase puterea tehnocraților de încredere. Tehnocrații au fost politicieni și politicienii au fost tehnocrați. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
- A urmat decizia de eliberare a corupților. Și poporul s-a împotrivit. Și poporul a susținut-o. Și a fost bine. Și nu a fost bine.
Aștept clipa când, aici, în poporul clipei, va fi discutat și decis rostul memoriei. Când acest popor îți va judeca memoria. Este în rostul memoriei să ascundă, să nege, să uite, să pervertească, să modifice, să schimbe, să nedreptățească? Dacă da, se pare că este bine. Și nu este bine!
Sursa imaginii: https://sacalatorim.ro/sighet/
Dumitrel Toma 