Evadarea Libertății

Din penitenciarul cuvintelor, ieri, după liturghie, a evadat libertatea.
M-am întâlnit cu lipsa ei, la Putna,
Scuipase, nerușinată, în ciorba gardienilor.
Și a dispărut.

Scena-i plină ochi de cuvinte condamnate la neschimbare,
Moștenite de generații, tocite în ritualuri repetate obsesiv,
Exprimându-se fluent, un meșteșug câștigat prin rutină.

Gardienii declamă o vânătoare colectivă. Ipocrit.

Cuvintele nedorite ale patriei, care-și aniversează permanent nașterile,
Condiționate până la depersonalizare,
Condiționate până la plastifiere,
Și-au poleit cu aur membranele celulare,
Și recunosc un singur dumnezeu, adaptat perfect formei nedorinței.

Libertatea a evadat, ieri, din penitenciarul cuvintelor,
Dar nu are chip și nimeni nu o poate recunoaște.

Gardienii o caută.
Doar pentru a-i fura demnitatea, pentru a o viola și ucide.

În penitenciarul cuvintelor, libertatea era, oricum, condamnată la moarte.