Evadarea Libertății


Din penitenciarul cuvintelor, ieri, după liturghie, a evadat libertatea.
M-am întâlnit cu lipsa ei, la Putna,
Scuipase, nerușinată, în ciorba gardienilor.
Și a dispărut.

Scena-i plină ochi de cuvinte condamnate la neschimbare,
Moștenite de generații, tocite în ritualuri repetate obsesiv,
Exprimându-se fluent, un meșteșug câștigat prin rutină.

Gardienii declamă o vânătoare colectivă. Ipocrit.

Cuvintele nedorite ale patriei, care-și aniversează permanent nașterile,
Condiționate până la depersonalizare,
Condiționate până la plastifiere,
Și-au poleit cu aur membranele celulare,
Și recunosc un singur dumnezeu, adaptat perfect formei nedorinței.

Libertatea a evadat, ieri, din penitenciarul cuvintelor,
Dar nu are chip și nimeni nu o poate recunoaște.

Gardienii o caută.
Doar pentru a-i fura demnitatea, pentru a o viola și ucide.

În penitenciarul cuvintelor, libertatea era, oricum, condamnată la moarte.

2 comentarii

    1. Vă mulțumesc tare mult pentru că mă însoțiți în aceste aventuri ale minții. Tema cuvintelor îmi pare foarte fertilă, aproape inepuizabilă. Voi mai petrece timp aici. Vă sunt recunoscător pentru toate mesajele și pentru modul sensibil în care mă inspirați.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.