Pandemia cuvintelor


Au dat viermii iama în trupuri de cuvinte,
Și rod cu pofte mari la marginile lor,
Se bucură cu moartea, de litere, cu sete,
Lipsiți de vini și jene, aidoma zeilor.

Se descompun cuvinte în noi și noi morminte,
Și lasă să erupă miasme prin beton,
Dispar din lume grabnic tării de viață sfinte,
Înlocuite jalnic cu liniști de colon.

Sunt cimitire pline cu leșuri de cuvinte,
Ce și-au pierdut și sensul, și sfera de vreun fel,
Dispar zorind grăbite, spre goluri infinite,
În urma lor zâmbind doar îngerul rebel.

E lumea pandemiei, de false adevăruri,
De aroganțe oarbe și de minciuni cu fler,
O lume ce robește speranțe și încrederi,
Punând în loc doar moarte și semeni care pier.

Image by Hands off my tags! Michael Gaida from Pixabay.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.