Ultima zi


Am admirat, cu ochi inocenți,
Picătura de apă spânzurată de o fragilă așteptare,
Întinzându-se epuizată spre adâncurile lumii,
Și căzând fără suflare în cuvântul gol,
Rătăcindu-mi în abisul alb
Privirea oglindită-n ea.
Îmbrățișat mortal de cuvântul rece,
Cuvântul iris s-a spart în mii de cristale de gheață.
Cuvinte cu retine au început a pendula ritualic
Între creații și judecăți,
Alergând, permanent vii, în pelerinaje nesfârșite,
Dinspre nimic, înspre nimic.
Un puls rece, coagulând tăceri,
Care văduvește totul de viață, de speranțe, de căldură,
S-a inoculat între cuvântul inimă și cuvântul scop,
Între cuvântul ochi și cuvântul privire.
Cuvântul colectiv sfârșește, prăbușindu-se în cuvântul solitar.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.