S-a răzbunat roșul pe flori,
Furându-le mândria,
Culori lipsite de pudori
Inundă-n oacheș glia.
S-a răsculat albul marin,
Când a fost plâns în lacrimi,
Nuanțe cu rost pelerin
S-au lepădat de patimi.
Ninsori sătule de contrast
S-au ridicat spre ceruri,
Gonind din iluzoriul cast,
Cu dragoste de-albastruri.
Cuvinte ce călătoresc
Cu iriși, spre retine,
Ascund în coloritul lor
Pofte zeiești, sublime.