Cuvintele gloanțe

Unele cuvinte nasc războaie și ucid cu mult înainte de a se materializa în rachete și gloanțe. Cuvintele supremație, îndreptățire, putere, confruntare ascund larvele tainice ale suferinței. Sufletele sărace, neputincioase și zgâriate de pofte sunt primele care își lipsesc buzele de voluptoasele țâțe vorbe, atât de pline cu promisiuni și saturate cu sângeria otravă a puterii, fără să bănuiască mastodinia cruntă din care se hrănesc. Corupte ritmic cu tiruri de cuvinte opulente, ranchiunoase, vindicative, ele eclozează mai întâi războiul nevăzut, iar ulterior pe cel văzut. Fiecare ideologie a superiorității, a îndreptățirii împotriva semenilor, reprezintă o prosternare în fața morții.
Slujitorii morții sunt sortiți să ajungă inevitabil în fruntea oamenilor slabi, gesturi repetate de lașitate, de comoditate, scormoniri de trufii și capricii, neasumări ale trecutului, ale meritelor și limitelor, revendicări trufașe, chemându-i și implorându-i să se impună prin forța tentantă a cuvintelor care aduc moartea.
Moartea se inoculează prin vorbe, în comentariile pline de dispreț, în aroganțe și superiorități, învăluind minți rătăcite și precare. Un popor lipsit de merite și laș va fi primul care se va lăsa condus de cuvinte lipsite de puls, de emoție, de viață, urmărind scopuri criminale și victorii nemeritate. Un popor care slujește morții va fi condus spre moarte. Și chiar dacă sângele ce se va scurge din piepturi tinere, nevinovate, de copii, nu va păta mâinile nimănui, un popor întreg, împreună cu mortul care îl conduce, vor pieri însângerați de cuvinte.